AMINTIRI DIN COPILARIE
- rezumat -
Capitolul 1
Rememorarea perioadei copilariei incepe cu prezentarea satului natal, Humulesti, „sat mare si vesel”, si introducerea parintelui Ioan, figura reprezentativa pentru comunitate si scoala. Impreuna cu ”badita Vasile”, dascalul bisericii, parintele incerca sa ii convinga pe sateni sa isi dea copiii la scoala.
Cu ocazia unei vizite la scoala, parintele Ioan le-a adus copiilor un scaun nou si lung, numit „Calul Balan”, precum si pe „Sfantul Nicolai”, un bici de curele, daruit de mos Fotea, cojocarul satului. Parintele a hotarat ca, in fiecare sambata, dascalul sa verifice cunostinele acumulate de elevi in timpul saptamanii. Fiecare greseala reprezenta un „Sfant Nicolai” pe spinarea scolarilor. Prima eleva pedepsita a fost chiar Smarandita popii (fiica parintelui). Exemplul ei i-a speriat pe ceilalti elevi, imbunati ulterior de parinte cu colaci adusi de la biserica. In lipsa parintelui si a baditei Vasile, copiii mergeau in “tintirim” (cimitir), unde prindeau muste intre filele unse ale ceaslovului (carte bisericeasca). Descoperind filele insangerate ale ceaslovului, parintele i-a „mangaiat” pe copii cu „Sfantul Nicolai”.
Badita Vasile i-a cerut unui elev mai mare, Nic-a lui Costache, sa-i verifice lui Nica cunostintele acumulate. Fiind certati din cauza Smaranditei (pe care Nica a impins-o pentru ca nu il lasa sa prinda muste), baiatul si-a dat seama ce pericol il paste, si a fugit din scoala, urmarit de Nic-a lui Costache si de Toader a Catincai. In gradina cu „papusoi” (porumb), fugarul s-a acoperit cu tarana, pentru a scapa de urmaritori. Ajuns in cele din urma acasa, a refuzat sa mai mearga la scoala, insa, la interventia parintelui Ioan, a revenit la cursuri. Manat de afectiunea pentru Smarandita, Nica a devenit un elev silitor, mai ales dupa ce parintele a spus ca isi va alege ginere dintre baietii de la scoala.
De Sfantul Foca, vornicul (slujbas echivalent cu primarul) i-a scos pe oameni la claca (munca colectiva benevola prestata de tarani) pentru a repara drumul, sub pretextul ca Voda va trece pe acolo, in drum spre manastiri. Scopul real a fost prinderea „la oaste cu arcanul” (inrolare fortata) a tinerilor, printre care si badita Vasile, eveniment ce a impresionat intreaga comunitate. Scoala s-a inchis, iar la biserica, badita Vasile a fost inlocuit cu dascalul Iordache, care „clampanea de batran ce era”. In Ajunul Craciunului si al Bobotezei, precum si cu ocazia hramului bisericii, baietii se tineau dupa parinte pentru a se infrupta din bucatele pregatite de gazde, sau din coliva adusa la biserica.
Mama lui Nica isi dorea ca fiul ei sa devina preot, fapt pentru care insista pe langa sotul sau (Stefan a Petrei) pentru continuarea scolarizarii copilului. In vara anului 1848, cand holera a facut victime printre sateni, Nica a fost trimis de parinti la stana, in dumbrava Agapiei. Demersul a fost inutil, intrucat Nica s-a imbolnavit de holera chiar in ziua plecarii. Tatal sau l-a readus in Humulesti, unde, mos Vasile Tandura, l-a vindecat cu ajutorul unor remedii batranesti.
In timpul iernii, discutiile despre scolarizarea lui Nica s-au reluat. Sosit in Humulesti, bunicul din partea mamei, David Creanga din Pipirig, l-a dus pe Nica, impreuna cu Dumitru, fiul sau cel mic, la scoala lui Balos din Brosteni. Pe drum, Nica a alunecat si a cazut in apele Ozanei. Dupa ce i-a scos din picioare ciubotele inghetate, bunicul sau l-a invelit intr-o manta de lana si l-a pus in desaga pentru cai. Cand l-a vazut pe Nica, bunica, femeie „miloasa din cale-afara”, a inceput sa planga. Bunicul, om „asezat la mintea lui”, le-a facut celor doi baieti opinci din pielea unui porc mistret.
A doua zi, dupa ce l-au vizitat pe profesor, bunicul i-a lasat pe copii la Brosteni, in gazda la Irinuca. Casa ei era o cocioaba asezata pe malul stang al Bistritei. Femeia era casatorita, si avea o fata „de-ti era frica sa innoptezi cu dansa in casa”. Aceasta era plecata saptamanal la munte, impreuna cu tatal sau, unde munceau la facut cherestea, pe sume infime de bani. Singura avere a Irinucai erau trei capre raioase, care dormeau in tinda.
La școala, Nica și Dumitru au fost tunsi, iar profesorul le-a dat de invatat cantarea „Ingerul a strigat”. La scurt timp, s-au imbolnavit de raie capreasca si nu au mai fost primiti la scoala. In lipsa Irinucai, cei doi au urcat pe munte, de unde au dizlocat o stanca. Rostogolindu-se la vale, stanca a daramat cocioaba Irinucai si a omorat una dintre capre. De frica consecintelor dezastrului creat, baietii au fugit spre Pipirig, in ziua de Florii. Dupa un drum cu peripetii, au ajuns la casa bunicului David. Dupa obiceiul ei, bunica a plans, dupa care i-a vindecat de raie cu ajutorul unor remedii naturale.
In sambata Pastilor, Nica s-a intors in Humulesti, unde a impresionat intreaga audienta, si pe Smarandita, cu interpretarea cantarii „Ingerul a strigat”.
Cumpără cartea
