top of page
© kpodoperescu.com

AMINTIRI DIN COPILARIE

- rezumat -

Capitolul 3

 

   Autorul face o prezentare a satului Humulesti, centrul universului copilariei sale, realizand, cu mandrie, o scurta istorie a locului, dar si o monografie a satului moldovenesc din acea perioada. Alaturi de alte amintiri evocate se numara si faptul ca, in 1852, cu ocazia sfintirii paraclisului spitalului din Targu-Neamt, precum si a scolii domnesti, baietii, printre care si Nica, l-au intalnit chiar pe Ghica-Voda.

   Deoarece parintele Duhu, profesorul copiilor, nu a respectat ordinul staretului Nionil, de la Manastirea Neamtului, de a le preda copiilor doar ceaslovul si psaltirea, si i-a initiat si in tainele aritmeticii, gramaticii si geografiei, a fost amendat cu oprirea salariului pe un an. Impreuna cu calugarul Teofan, parintele Duhu a mers la biserica Sfantul Lazar, de sub dealul Cetatii, in control la parintele Oslobanu, pe care l-au acuzat ca “nu se tine de tipic”, atunci cand slujea. Simtindu-se acuzat pe nedrept, si infuriat de faptul ca moastele Sfantului Dimitrie, Izvoratorul de mir, au fost inlocuite cu ale Sfantului Lazar, care “tot moare si iar invie (…) de nu mai stie nime de numele lui”, parintele Oslobanu a aruncat cu “pravila cea mare” si cu un sfesnic de alama dupa vizitatori. Dupa acest incident, Nica Oslobanu, baiatul parintelui, s-a mutat la scoala catehetica din Falticeni.

   Tot aici, sau cum o numea ironic, “fabrica de popi de la Falticeni”, a ajuns si Nica, impreuna cu ceilalti tovarasi ai lui din sat, locuind in gazda la Pavel ciubotarul. Cu ei locuia si mos Bodranga, care, in schimbul unui acoperis deasupra capului si a unei mici cantitati de mancare, avea grija de casa si le spunea baietilor povesti. Cand nu spunea povesti, canta la fluier, iar baietii jucau pana “sareau talpele de la ciubote cu calcaie cu tot”.

   Gospodarindu-se singuri, atunci cand a venit randul celui mai zgarcit dintre ei, Oslobanu, sa cumpere lemne de foc, el a ajuns sa le ia pe gratis, dupa ce a pus pariu cu un negustor de lemne ca le poate duce pe toate odata, in spate, pana acasa.

   La scoala, nu se punea accentul pe intelegerea materiei, ci pe memorare, astfel ca baietii se straduiau sa invete pe de rost lucruri uneori lipsite de sens. Astfel, Gatlan ajunsese sa se certe, chiar si in somn, cu personajul biblic Goliat, iar Davidica de la Farcasa sa stie pe de rost toata istoria Vechiului Testament, precum si pronumele conjunctive. Acesta din urma a murit insa ulterior, de tanar, ”inecat cu pronumele conjunctive”.

   Dupa ce l-a ajutat pe Trasnea (in mod inutil) sa invete la gramatica, Nica (Stefanescu asa cum povestitorul era numit la scoala din Falticeni) a mers la fata popii din Falticenii Vechi unde a petrecut pana seara. Intors apoi pe camp, in locul in care il lasase pe Trasnea, l-a gasit pe acesta nu invatand, ci dormind, cu “gramatica sub nas”. Intro-o zi, baietii au petrecut impreuna cu mos Bodranga si cu popa Buliga, din ulita Buciumenii. Dupa ce s-au despartit de popa Buliga, au continuat petrecerea in crasma fetei vornicului din Radaseni, vestita pentru frumusetea ei. In acea seara, ei s-au intors la gazda, insa doar dupa ce au sustras cate ceva de mancare din camara crasmaritei. Zaharia lui Gatlan s-a multumit insa doar cu un sarut din partea crasmaritei.

   Nica si Gatlan s-au hotarat sa scape de cei care mancau cel mai mult dintre ei, avand in vedere ca, in fiecare zi, fiecare dintre ei gatea din mancarea pe care o primeau de acasa. Situatia li se parea nedreapta, avand in vedere ca Oslobanu manca “cat saptesprezece”. Astfel, au facut “poste”, bucati de hartie suprapuse, lipite cu seu de lumanare, pe care i le-au pus la talpi lui Oslobanu si le-au dat foc, in timp ce acesta dormea. Cand arsura i-a ajuns la piele, Oslobanu a sarit din pat, urland de durere. Dupa ce au procedat la fel si in alte nopti, Oslobanu s-a intors in Humulesti, urmat si de Nic-a lui Constantin a Cosmei. Mai rezistent, Trasnea doar si-a schimbat gazda, luand insa cu el si partea sa de merinde. In gazda la Pavel ciubotarul au mai ramas doar Nica, Gatlan, varul sau, Ion Mogorogea, si mos Bodranga.

   Dupa ce au petrecut sarbatorile de iarna la parinti, in Humulesti, baietii s-au intors in Falticeni. Au trecut si pe la hora, in Radaseni, iar Ion, care se lauda cu niste ciubote noi, lucrate de Pavel, a jucat numai langa fata vornicului, sora cu crasmarita din Falticeni, spre ciuda lui Gatlan. Dupa aceasta intamplare, ca prin minune, ciubotele lui Ion s-au rupt, astfel ca acesta l-a invinuit pe Pavel, care, stiindu-se nevinovat, l-a infruntat cu dispret. Dupa indelungi tratative, Pavel a fost de acord sa repare ciubotele, in schimbul unei mici sume de bani.

   In saptamana carnavalului, mos Vasile a venit cu merinde la baiatul sau, printre care si trei purcei. Ion a refuzat sa imparta purceii cu ceilalti, fapt pentru care, Nica si Gatlan i-au pus acestuia chibrite aprinse la calcai, in lipsa de ”poste”, dupa care s-au prefacut ca dorm. Cand focul i-a ajuns lui Ion la piele, el a sarit in picioare urland. Vazandu-i pe Nica si pe Gatlan ca dorm, l-a acuzat pe Pavel de cele intamplate. S-a iscat intre ei o “bataie crancena”, in urma careia s-au spart ferestrele, s-a daramat soba, iar pe jos era numai sange si par. Uitandu-se la dezastrul din jur, Pavel le-a cerut celorlalti sa plece din casa lui. Multumiti ca au scapat doar cu atat, baietii s-au mutat in apropiere, in casa fierarului, impreuna cu mos Bodranga.

 In apropierea sarbatorii de Paste, baietii au plecat fiecare la casa lui, dupa ce s-a desfintat scoala din Falticeni, ei urmand sa se reintalneasca ulterior la Socola, in toamna anului 1855.

Cumpără cartea
piggy.png
bottom of page