AMINTIRI DIN COPILARIE
- rezumat -
Capitolul 4
In toamna anului 1855, dupa desfintarea scolii catehetice din Falticeni, Nica, devenit intre timp ”holtei” (neinsurat), urma sa plece la scoala de la Socola, la insistentele mamei sale. Speriat de desprinderea de spatiul natal, Nica incearca sa o convinga, in mod inutil, pe aceasta, ca ar putea sa se imbolnaveasca si sa moara printre straini.
Scriitorul evoca, din nou, copilaria si satul natal, cu imprejurimile sale pitoresti, precum si manifestarile spiritualitatii populare, cum ar fi clacile si ”horile”. Mihai ”scripcariul”, rapsodul satului, este mentionat cu scopul de a transmite aceasta spiritualitate, iar doina de dor cantata de acesta sugereaza nostalgia despartirii.
Pentru a-l incuraja, mama ii spune lui Ion (Nica) ca va fi insotit de Zaharia lui Gatlan, care va urma si el cursurile de la Socola.
Incercand sa scape de plecarea iminenta, in noaptea dinaintea plecarii, baiatul a planuit sa ii spuna mamei sale ca ar vrea sa se calugareasca, la manastirile Neamt sau Secu, insa a fost luat prin surprindere de venirea lui mos Luca. Batranul fusese angajat de parinti sa ii duca pe baieti la Socola. Dupa ce si-au luat la revedere de la parinti, cu ochii in lacrimi, baietii s-au urcat in caruta si l-au rugat pe mos Luca sa grabeasca caii pentru ca suferinta despartirii sa fie mai scurta iar satenii, imbracati de sarbatoare, sa nu ii vada plecand. Au facut un popas la Blagesti, unde au si innoptat. Prin patrunderea in acest sat de campie, s-a realizat despartirea definitiva de tinutul natal, muntos.
Mos Luca prezinta cele doua tinuturi, muntos si de campie, prin antiteza, aducand laude traiului la munte. Ultima parte a drumului au facut-o mai mult pe jos, caii lui mos Luca, ”slabi si ogarjiti ca niste mati de cei lesinati”, fiind obositi. In cursul celei de-a doua nopti, au ajuns la Socola, unde au gasit o multime de dascali, veniti din toate judetele Moldovei.
Cumpără cartea
