KPodoperescu

​

- BALTAGUL -

​

I

 

   Romanul debuteaza cu o poveste pe care Vitoria Lipan, taranca din satul Magura, din muntii Tarcaului, o rememoreaza, fiind ingrijorata de absenta sotului sau, Nechifor Lipan, plecat de ceva timp la Dorna, dupa oi. Este povestea impartirii darurilor catre neamuri, de la inceputul lumii, in care muntenii, ramasi cei din urma din cauza conditiilor vitrege de trai si de deplasare, primesc de la Dumnezeu doar ”inima usoara sa le indure pe toate”. Vitoria si Nechifor s-au casatorit cu aproximativ 20 de ani in urma, si au avut împreuna 7 copii, dintre care mai traiesc doar doi: Minodora si Gheorghita. Vitoria, femeie apriga, era deseori lovita de sotul sau, insa ea ”indura fara sa cracneasca puterea omului ei”, care apoi ”arata mare parere de rau si jale”.

   Vitoria primeste scrisori atat de la fiul sau Gheorghita, plecat cu oile in balta Jijiei, in care acesta o anunta de absenta tatalui sau, cat si de la baciul Alexa, care, in lipsa lui Nechifor, ii solicita plata pentru munca sa si pentru ingrijirea oilor. O a treia carte postala este una de dragoste pentru Minodora, de la Ghita, fiul dascalului Andrei, aflat in armata, la Piatra.

   Sub influența vestilor, Vitoria are un vis, in care sotul sau calareste spre asfintit. Trezita din somn, ingrijorarea ii creste, considerand visul un semn rau.

 

II

​

   Dupa prima ninsoare, oierii din satul Magura coboara cu animalele de la pascut. Argatul Mitrea inapoiaza si el, Vitoriei, cele doua vaci si oile, cerand, totodata, plata pentru serviciile sale. Absenta indelungata a soțului o îngrijorează, Vitoria identificand și un al doilea ”semn rau”, atunci cand cocosul canta ”cu spatele spre casa”.

   Minodora ii scrie lui Ghita o scrisoare, in ciuda opozitiei mamei sale.

 

III

​

   In drum spre parintele Danila, Vitoria trece pe la crasma din sat, de unde cumpara hartie si plic, pentru a-i trimite lui Gheorghita o scrisoare. La casa parohiala este intampinata de preoteasa, o femeie slaba si cu o sanatate delicata, mama a sase feciori. Dupa ce Vitoria se sfatuieste cu parintele referitor la absenta sotului sau, iar parintele ii promite ca se va ruga pentru ea, ii dicteaza acestuia scrisoarea pentru Gheorghita. În scrisoare, ea il roaga sa ii plateasca pe ciobani si sa se intoarca acasă, înainte de sarbatorile de iarna.

 

IV

​

   Vitoria o viziteaza pe baba Maranda, vrajitoarea satului, a carei casa se afla peste drum de curtea bisericii. In schimbul unei litre de ”rachiu de cel bun” si a promisiunii unor produse gospodaresti, baba Maranda ii ghiceste ca Nechifor a ajuns cu bine la Dorna, insa s-a oprit in bratele unei femei cu ochii verzi care ”s-a pus prag si nu il lasa sa treaca”. De asemenea, o asigura ca, daca va fi nevoie, se poate trimite o pasare ”cu ochi de om” care s-o omoare pe ”dusmana”.

 

V

​

   Gheorghita se intoarce acasa in apropierea sarbatorilor de iarna, lasand oile in grija baciului Alexa. In a saptea zi de vineri in care a postit (jertfa pentru clarificarea sortii sotului ei), Vitoria se hotaraste sa plece, impreuna cu fiul sau, la Piatra, in cautarea lui Nechifor. Desi sania trasa de cei doi cai inainteaza cu greu prin zapada, ajung la Manastirea Bistrita. Vitoria se inchina Sfintei Ana si ii cere sfatul parintelui staret Visarion. Acesta o indeamna sa se adreseze autoritatilor de la Piatra.

​

VI

​

   La Piatra, Vitoria se infatiseaza prefectului, care, admirandu-i frumustetea neobisnuita, o indeamna sa scrie o ”jalba” (sesizare) pentru a se putea cerceta cauza, deoarece, spune el, dupa 73 de zile de lipsa, sotul ei sigur este mort. Vitoria se intoarce in Magura pentru a-i cere parintelui Danila sa o ajute la intocmirea sesizarii.

   Dupa o noapte de tumult sufletesc, aceasta decide sa plece impreuna cu fiul sau la Dorna, in cautarea lui Nechifor. Casa avea sa o lase in grija argatului Mitrea, iar pe Minodora, impreuna cu toata zestrea ei, o duce la matusa Melania, calugarita la Manastirea Varatic.

   Vitoria comanda, pentru calatorie, un baltag de fier, pe care parintele Danila i-l ”blagosloveste”.

​

VII

​

   Prin intermediul parintelui Danila si al crasmarului Iordan, Vitoria vinde negustorului David, o veche cunostinta a lui Nechifor, toate bunurile produse in gospodaria sa. Pe data de 10 martie, impreuna cu Gheorghita (care poarta in dreptul coapsei baltagul de fier), Vitoria pleaca in cautarea sotului sau, insotita si de negustorul David.

 

VIII

​

   Vitoria si negustorul poarta o discutie despre scopul calatoriei femeii. Negustorul incearca sa o incurajeze, aducand ca argument vorba ”ai auzit dumneata vreodata moarte de om sa nu se afle, si les sa nu iasa la lumina?”. Vitoria ii dezvaluie partenerului de drum ca doi hoti au incercat sa ii fure ”paralele”, acestia nestiind ca ea i-a incredintat parintelui Danila.

   In cursul dupa-amiezii ajung la Bistrita, iar popasul de seara il fac la ”hanul lui Donea”, la Bicaz. Hangiul ii marturiseste Vitoriei ca l-a vazut pe Nechifor in cursul toamnei trecute. Acesta avea un cal bun si ”se ducea in sus”, probabil la Dorna, unde avea de cumparat niste oi.

   Sambata dimineata, Vitoria si Gheorghita pleaca spre Calugareni, de unde era negustorul David. Poposesc in casa negustorului, iar duminica dimineata isi continua drumul. Vitoria il chema deseori pe Nechifor in gand, spunandu-si ca are multe sa ii reproseze, dupa ce, mai multe infidelitati i-au fost aflate si iertate, in trecut. Banuiala ca acesta ”era cazut undeva” se transforma usor in certitudine, deoarece, de fiecare data, sotul infidel se intorcea la ea ”ca la apa cea buna”.

   Duminica dimineata, Vitoria si Gheorghita isi iau ramas-bun de la negustorul David si de la nevasta acestuia. Cand ajung in satul Farcasa, sunt fortati sa isi caute gazda, dupa ce incepe sa ninga abundent.

 

IX

​

   Jandarmii din sat aduc in fata subprefectului Anastase Balmez doi galateni ce inselau oamenii cu jocuri de noroc. Subprefectul le confisca câștigurile, pentru a fi impartite celor pagubiti.

   Vitoria si Gheorghita isi gasesc masa si adapost in casa lui mos Pricop si a babei Dochia. Dimineata urmatoare mos Pricop le potcoveste caii si ii marturiseste Vitoriei ca si Nechifor a trecut pe la el, insa se arata nemultumit pentru ca acesta calatorea noaptea.

​

X

​

   Pornind mai departe, Vitoria si fiul ei nimeresc in mijlocul unui botez si al unei nunti, dupa care ajung in Vatra Dornei. Aici, Vitoria se intereseaza de vanzarile de oi din luna noiembrie. Astfel, ea afla ca Nechifor a cumparat 300 de oi de la Gheorghe Adamachi si Vasile Ursachi, dintre care 100 le-a vandut altor ”gospodari”. Ciobanii, impreuna cu vanzatorii, au pornit la vale cu oile, cautand un loc pentru iernat. In urma lor a plecat si Nechifor, impreuna cu doi munteni, pe care parea ca ii cunostea.

   Vitoria porneste la vale, cautand urma oilor.

 

XI

​

   La intrarea in Dorna, Vitoria intra in prima crasma. In vorbe putine si rautacioase, crasmarita ii confirma ca au trecut pe acolo ciobanii cu turma de oi, precum si trei calareti. Unul dintre ei (in el Vitoria il recunoaste pe Nechifor) era calare pe un cal negru cu stea in frunte si avea o caciula brumarie.

   La iesirea din sat, Vitoria intra intr-o alta crasma, de unde afla despre popasul celor trei; unul cu caciula brumarie, altul mic si negricios si al treilea tacut si cu buza de sus despicata. Le ia apoi urma in Paltinis, Dirmoxa si Brosteni, dupa care poposeste in satul Sabasa. Cu flacaul crasmarului drept calauza, cei doi suie muntele Stanisoara, dupa care coboara in satul Suha, la crasma lui Iorgu Vasiliu. Flacaul se intoarce acasa, iar Vitoria si Gheorghita se adapostesc aici, unde sunt serviti cu scrumbie si bere, o bautura neobisnuita pentru ei.

   Crasmarul le spune ca ciobanii au luat doar merinde si au plecat mai departe, insa stapanii lor, doi oameni din vale, Ilie Cutui si Calistrat Bogza (zis Iepure), au descalecat si au luat o gustare. Avand in vedere ca Nechifor nu a mai fost vazut si la acest popas, Vitoria isi da seama ca acesta trebuia sa fie undeva în urma, pe muntele Stanisoara, intre Sabasa si Suha.

 

XII

 

   Cu ajutorul nevestei crasmarului din Suha, doamna Maria, Vitoria da de urma lui Ilie Cutui si a lui Calistrat Bogza, proaspat imbogatiti (din spusele crasmaritei). Ii cheama pe amandoi la primaria din sat. De fata cu primarul si notarul, cei doi ii spun Vitoriei ca i-au platit oile lui Nechifor iar, in dreptul Crucii Talienilor, de pe muntele Stanisoara, s-au despartit.

   Vitoria se intoarce in Sabasa, unde poposeste la domnul Toma si la nevasta sa, Catrina. Cu ajutorul domnului Toma, Vitoria il gaseste pe Lupu, cainele lui Nechifor, intr-o gospodarie din celalalt capat al satului. Animalul o recunoaste si se aseaza la picioarele ei, spre surprinderea domnului Toma si a stapanului sau provizoriu.

 

XIII

​

   Vitoria ii multumeste gospodarului care a avut grija de Lupu si ii plateste, in mod generos, pentru cheltuielile pe care le-a avut cu el. Gheorghita se bucura si el la vederea cainelui.

   Intorcandu-se la crasma domnului Vasiliu, Vitoria si doamna Maria hotarasc sa incerce sa afle cat mai multe de la sotiile lui Cutui si Bogza, asta dupa ce in sat s-a zvonit ca cei doi l-ar fi pagubit pe Nechifor. Intentioneaza sa le viziteze pe cele doua femei cand sotii lor aveau sa vina la domnul Vasiliu sa incheie contractul pentru branza.

   Vitoria, Gheorghita si Lupu trec din nou muntele in cautarea lui Nechifor. In dreptul unei rape, cainele devine agitat. Crezand in semnele pe care considera ca i le trimite sotul sau, Vitoria il indeamna pe Gheorghita sa coboare in acea rapa. Dupa ce feciorul o striga, infricosat, Vitoria coboara si ea pentru a gasi acolo hainele sotului sau, craniul lovit de baltag, oasele acestuia si ale calului sau.

   Dupa ce il striga indurerata, Vitoria incepe sa ii stranga ramasitele cu gandul de a-l ingropa in pamant sfant si a-i face ”slujbele randuite”.

 

XIV

​

   Dupa ce aprinde o faclie la capataiul sotului ei, Vitoria il lasa pe Gheorghita sa-l privegheze pe mort pana ce ea va merge in sat pentru a anunta autoritatile. Intentiona sa se intoarca cu domnul Toma, cu caruta, pentru a ridica osemintele lui Nechifor. Se intoarce dupa lasarea noptii, însă dupa ce autoritatile i-au interzis sa ridice rămășițele, pana ce nu aveau sa vina la fata locului, pentru a cerceta imprejurarile mortii.

   In cursul zilei urmatoare vine si parintele, care, batran si ”pantecos”, coboara cu greu in rapa, pentru a-i citi mortului ”cuvinte vechi”. La fata locului se strange o multime de oameni din satele din jur, atrași de zvonul ca doi gospodari din apropiere ar fi savarsit o crima, dar si pentru a participa la pomana mortului. A treia zi soseste si subprefectul care, dupa o discutie cu Vitoria, care ii povestește tot ce aflase pana la acel moment, hotaraste sa ii cerceteze pe cei doi suspecti.

 

XV

​

   In Suha, subprefectul Anastase Balmez incepe cercetarile, interogandu-i pe cei doi, in prezenta Vitoriei. Acestia declara ca s-au despartit de Nechifor pe munte, dupa ce i-au dat banii, neavand insa vreun martor sau chitanta, care sa dovedeasca vanzarea.

   Cu ajutorul doamnei Maria, Vitoria seamana vrajba intre familiile Bogza si Cutui, cu speranta ca, astfel, adevarul va iesi mai repede la iveala.

   Inmormantarea are loc in Sabasa. Participa toti satenii, inclusiv Bogza si Cutui, alaturi de nevestele lor. Indurerata ca isi vede sotul pentru ultima oara, Vitoria are nevoie e sprijinul doamnei Maria, care ii devenise o buna prietena. Gheorghita isi acopera ochii cu mana, pentru a nu fi vazut cum plange, ”ca o femeie”.

 

XVI

 

   Praznicul se tine acasa la domnul Toma. De fata cu subprefectul si cu ceilalti meseni, Vitoria ii cere lui Calistrat Bogza sa ii vada baltagul, si, inspirata de semnele trimise de spiritul sotului ei, incepe sa spuna cum crede ea ca s-a petrecut crima. Nechifor urca muntele intre cei doi prieteni, iar unul dintre ei, care mergea in fata, dupa ce s-a asigurat ca nu venea nimeni din vale, i-a facut semn celuilalt ca il poate lovi pe Lipan. Cel din urma, care mergea pe jos, l-a lovit pe Lipan in cap cu baltagul, dupa care i-a facut vant, cu tot cu cal, in rapa, nadajduind ca astfel nu il va mai gasi nimeni.

   Agitat de remuscari, precum si de faptul ca vina lui este atât de ușor descoperita de o femeie, in fata lumii, Calistrat se repede sa isi recupereze baltagul. Cutui incearca sa se puna in calea lui, insa este lovit puternic, iar ulterior Bogza incearca sa fuga. In privirile infiorate ale celor din jur, Vitoria ii cere lui Gheorghita sa asmuta cainele asupra lui Bogza. Acesta din urma loveste cainele, insa Gheorghita, manat de o ”putere mai mare si mai dreapta decat a ucigasului”, il loveste pe Bogza cu baltagul in frunte. Lupu se repede si el si il musca pe ucigas de beregata.

   Chemati de subprefect, jandarmii il retin pe Cutui, iar Bogza, muribund, este adus de oameni pe prispa. Simtindu-si sfarsitul aproape, Bogza isi marturiseste vina, cerand iertare pentru fapta sa.

   Pragmatica, și considerand ca datoria fata de sotul sau a fost astfel implinita, Vitoria isi muta gandul asupra datoriilor din viitor. Intentioneaza sa se intoarca acasa, la Magura, însă numai dupa ce va recupera oile furate. Intentioneaza sa o ia si pe Minodora de la manastire, insa ”nici c-un chip” nu doreste sa își dea acordul pentru ca aceasta să se marite cu feciorul ”nalt si cu nasul mare”, al lui Topor.

   Astfel se incheie acest roman, opera fundamentala a creatiei sadoveniene, in care caracterul tenace, si aparent fara nicio slabiciune al Vitoriei Lipan, capata o ”vointa aproape salbatica, aproape neomeneasca”, dupa cum marturisea criticul si folcloristul Perpessicius.

​