KPodoperescu

​

CIULEANDRA

- povestire -

 

 

   Romanul debuteaza cu scena uciderii Madeleinei de catre sotul sau, Puiu Faranga. Crima pare un mister chiar si pentru autorul acesteia, cu atat mai mult cu cat victima nu a schitat vreun gest de provocare ori de aparare. Puiu Faranga este atat de tulburat incat, privindu-se in oglinda, aproape ca nu se recunoaste, iar propriul glas ii suna strain. Dupa ce se calmeaza, este cuprins de regrete, sperand ca sotia sa mai fie in viata. El cere ajutorul tatalui sau, Policarp Faranga, aflat intr-o alta camera din casa. Acesta nu crede initial teribila veste, verificand personal locul faptei. Lui i se alatura matusa Matilda (”Tilda”), sosita intre timp. Toti, inclusiv victima, erau imbracati de petrecere, intrucat se pregateau pentru a se deplasa la Palatul Regal.

   Ramas pe loc, Puiu Faranga rememoreaza intamplarile zilei, incercand sa gaseasca o explicatie plauzibila. Nici acum, ca dealtfel nici in zilele urmatoare, el nu gaseste vreo vina Madeleinei, ci dimpotriva, intelege ca ea a fost o sotie perfecta, fidela, atragatoare si chiar intelegatoare fata de desele sale escapade amoroase si capriciile de ”baiat de bani gata”, rasfatat si egoist.

   La interventia lui Policarp Faranga, prefectul soseste personal, insotit de procuror si de un politist. Prefectul fusese chemat si ca prieten de familie, in conditiile in care Policarp Faranga detinea o puternica influenta politica, fiind, in trecut, ministru al justitiei.

   Incercand sa il menajeze pe Puiu Faranga, la rugamintea tatalui acestuia, prefectul ia decizia internarii tanarului intr-un sanatoriu. Ipoteza arestarii sale repugna familiei, in viziunea membrilor acesteia, o astfel de fapta, desi reprobabila, fiind savarsita intr-o familie aristocrata si onorabila, se impunea a fi tratata cu delicatete si intelegere. Mai mult, in ciuda gravitatii, atat Policarp Faranga, cat si matusa Matilda, il compatimesc pe Puiu, minimalizand crima, pe care o considera drept o intamplare nefericita, o nenorocire abatuta din senin asupra cuplului.

   Astfel, in aceeasi noapte, sub pretextul ca ”un Faranga nu poate fi un criminal de rand”, Puiu Faranga este escortat la sanatoriul ”Demarat”, patronat de un alt prieten si fost coleg al tatalui sau. Matusa Matilda este incurajata si linistita chiar de catre prefect, care o asigura ca internarea nepotului sau reprezinta o simpla ”formalitate”.

   Puiu Faranga si tatal acestuia nu sunt incantati initial de conditiile sanatoriului, insa accepta situatia ca pe o necesitate. Ei au in vedere faptul ca, prin imprejurarile savarsirii crimei si din nevoia de aparare a reputatiei familiei, internarea reprezinta sansa obtinerii unui document care sa ateste o forma de nebunie temporara, de natura a duce la exonerarea de raspundere penala.

   Dupa o prima noapte zbuciumata, Puiu Faranga primeste vizita doctorului Ursu, asistentul si cel mai apropiat colaborator al doctorului Demarat. Acesta din urma nu isi poate ajuta prietenul, deoarece se afla, pentru cel putin inca trei luni, in Germania.

   In zilele urmatoare, prin mijlocirea banilor si a influentei familiei sale, Puiu Faranga, inca zdruncinat sufleteste, are parte de cel mai bun tratament posibil. Gardianul sau, politistul Andrei Leahu, desemnat sa locuiasca in camera alaturata, se transforma incet-incet, intr-un veritabil majordom personal.

   Atat prima intalnire, cat si discutiile urmatoare, il fac pe Puiu Faranga sa nu il agreeze pe doctorul Ursu, acesta parandu-i-se ca are ”o mutra de taran incapatanat”. Cu toate acestea, dandu-si seama ca de referatul sau depinde viitoarea sa eliberare, Puiu Faranga abandoneaza planul initial de a simula o nebunie, dand doctorului toate detaliile neplacute, solicitate de acesta. Puiu Faranga nu reuseste insa, nici de aceasta data, sa indice vreun eventual mobil al crimei. Ca urmare, el concluzioneaza ca, intrucat nu poate gasi vreo vina victimei, este foarte probabil sa fie intr-adevar nebun, astfel ca, un instinct criminal, probabil nativ, s-ar fi manifestat chiar asupra sotiei sale. Astfel, in locul acesteia, s-ar fi putut afla oricine altcineva. Rememorandu-si copilaria si mici intamplari trecute pana atunci cu vederea, el se autoconvinge de justetea propriului diagnostic.

   Regretele sincere si starile contradictorii sunt accentuate de vestea inmormantarii Madeleinei. Insingurat si cautand o apropiere umana, Puiu Faranga il descoase pe gardian cu privire la locurile natale si motivele inrolarii in politie. Afland ca acesta e originar din judetul Arges, se intereseaza in mod deosebit de dansul practicat in regiune, numit ”Ciuleandra”.

   Compatimirea familiei si asigurarile primite cu privire la intelegerea de care se va bucura din partea justitiei, il conving de faptul ca este grav bolnav. Odata cu trecerea timpului, Puiu Faranga dezvolta preocupari si ganduri nepotrivite, aparent nejustificate. El devine astfel suspicios chiar pe doctorul Ursu, in care vede un amant gelos al fostei sale sotii, care doreste astfel sa se razbune. Ipoteza este sustinuta de faptul ca doctorul a fost prezent la inmormantare, precum si de afirmatia ca ar fi cunoscut-o personal pe sotia sa, fiindu-i prezentata cu ocazia unui eveniment monden.

   Policarp Faranga este dezamagit de atitudinea si lipsa de cooperare a doctorului Ursu, aluziile sale nereusind sa smulga acestuia speranta unui diagnostic favorabil, in sensul unei tulburari psihice temporare a fiului sau, care sa elimine posibilitatea inchisorii.

   Discutiile dintre Puiu Faranga si doctor continua, intr-o atmosfera tensionata, primul privindu-l pe celalalt cu ”frica amestecata cu repulsiune” si fiind convins ca, la randul sau, este privit cu ura. Observand ca atat Puiu Faranga, cat si necrologul Madeleinei din ziar, o numesc pe aceasta Madalina, doctorul afla de la pacientul sau povestea de dragoste a celor doi soti. Puiu Faranga ii povesteste ca, aflandu-se in vizita, impreuna cu tatal sau, la mosia unui unchi din judetul Arges, a fost nevoit sa faca o escala de cateva ore la un han din apropiere. Fiind duminica, aici se adunasera si tinerii satelor de prin imprejurimi, pentru a dansa. Puiu Faranga si tatal sau au asistat astfel la mai multe dansuri populare. Unul dintre ele, Ciuleandra, le-a atras in mod deosebit atentia. Fermecat de energia grupului de tineri, Puiu Faranga s-a alaturat dansatorilor. ”Vrajit si terifiat” de efectul magic si pasiunea dezlantuita de acest joc popular asupra participantilor, el a fost cuprins de frenezie, dar si de (asa cum o recunoaste si fata de doctor) o ”patima cumplita”. Dansul a continuat, Puiu Faranga dand frau liber pasiunii si sarutand-o pe fata aflata, din intamplare, langa el. Dupa terminarea jocului, Puiu Faranga s-a interesat cu privire la fata respectiva, pe care o gasea foarte atragatoare. El a aflat ca aceasta se numea Madalina Crainicu si ca era fiica unei vaduve sarace, care mai avea inca patru copii. Puiu Faranga si-a marturisit sentimentele tatalui sau, solicitandu-i acestuia sa indeplineasca formalitatile pentru a se casatori cu fata. Desi uimit, Policarp Faranga a fost incantat de idee, fiind de foarte mult timp preocupat sa ”primeneasca sangele” aristocrat al familiei, printr-o alianta matrimoniala cu elemente tinere si ”sanatoase”, din popor.

   In zilele urmatoare, Policarp Faranga face cercetari si duce tratative cu mama fetei. Dupa o ”targuiala” de aproximativ o ora, femeia a primit o suma importanta pentru ca fata sa, in varsta atunci de aproximativ 14 ani, rebotezata Madeleine, sa fie adoptata de catre matusa Matilda.

  In anii urmatori, beneficiind de sprijinul familiei Faranga, ea a primit o educatie aleasa, in Elvetia si Anglia. Madalina/Madeleine s-a ridicat la inaltimea asteptarilor, dovedindu-se extrem de inteligenta. A invatat astfel franceza si germana, deprinzand bunele maniere si modul corect de comportare in societate. In cativa ani, ea a devenit de nerecunoscut, o adevarata ”principesa”, gratioasa si fina in gusturi si atitudine. A existat totusi si o schimbare neprevazuta, intrucat Madalina de altadata, taranca vesela, exuberanta, aproape salbatica, a devenit o femeie docila, blanda, discreta si melancolica. La implinirea varstei de 18 ani, Madeleine se casatoreste cu Puiu Faranga, in varsta de 27 de ani, cei doi formand un cuplu reusit, aparent fericit.

   Doctorul Ursu este impresionat de poveste, devenind insa ulterior parca mai ”mohorat”. Stimulat de confidentele facute, Puiu Faranga revine la sentimente mai bune fata de doctor, asteaptand cu nerabdare discutiile urmatoare cu acesta. Noua sa incredere ii este zdruncinata de vizita tatalui sau, care aduce informatii alarmante cu privire la doctor. Concluzia care se desprinde din cercetarile efectuate este ca doctorul Ursu, desi excelent ca medic, este ”imposibil” ca om. Mai mult, fiind de conditie modesta, doctorul s-a remarcat, inca din studentie, drept dusman al ”ciocoilor”. Scrupulele, frustrarile conditiei sociale si lipsa de flexibilitate ale acestuia pun astfel in pericol planul unui referat medical favorabil. Policarp Faranga concluzioneaza chiar ca doctorul este o ”veritabila canalie”. El hotaraste ca se impune astfel transferul fiului sau catre un sanatoriu cu doctori mai ”intelegatori”.

   Ulterior rememorarii episodului intalnirii cu Madalina, Puiu Faranga incearca, cu ajutorul gardianului sau, sa isi aduca aminte melodia dansului Ciuleandra, ba chiar sa schiteze cativa pasi din acesta. Incercarile raman fara rezultat.

   Puiu Faranga solicita o noua intrevedere cu doctorul, in cadrul careia ii destainuie faptul ca, dupa multa truda, a descoperit motivul uciderii sotiei sale. Reia teza instinctului ucigas, datorat sangelui aristocratic, ”invechit”, punctand faptul ca nu a fost vorba de o nebunie de moment. El se declara nebun, sustinand ca, dupa o minutioasa analiza retrospectiva, a inteles faptul ca a fost intotdeauna tulburat psihic, avand ”o nebunie definitiva si iremediabila”. Doctorul nu comenteaza pe marginea acestui episod.

   Puiu Faranga il chestioneaza cu privire la boala sa si pe gardian, care, pragmatic, afirma ca nu este vreo boala reala, ci doar una ”boiereasca”, care apare atunci cand ”boierii” dau de greu.

   O plimbare prin gradina sanatoriului trezeste o veritabila manie a numerelor ”fatidice” in mintea tulburata a lui Puiu Faranga. El face legatura intre datele importante din viata sa si ale Madeleinei, concluzionand ca este urmarit de anumite cifre precum 13 ori inversul acesteia, 31. Noile suspiciuni cu privire la doctorul Ursu sunt hranite si de informatia, adusa de gardian, conform carei acesta este originar chiar din satul Madalinei, Varzari.

   Tatal sau ii aduce vestea ca a reusit sa obtina transferul la un alt sanatoriu, pentru a scapa de intransigentul medic. Intrucat plecarea urma sa aiba loc pe 13 martie, Puiu Faranga obtine concesia ca, din superstitie, aceasta sa se amane cu o zi.

   In toata aceasta perioada, bolnavul exerseaza pe ascuns dansul Ciuleandra, incercand sa isi aminteasca melodia.

   Solicitat de doctorul Ursu, Puiu Faranga are neplacerea sa o gaseasca in cabinetul acestuia chiar pe mama Madalinei. Aceasta, umila, recunoaste ca a fost invatata de unii consateni sa ceara familiei Faranga bani, ca despagubire pentru pierderea suferita. Atitudinea mercantila a femeii indigneaza atat pe Puiu Faranga, cat si pe doctor. Ei o sfatuiesc totusi sa il caute pe Policarp Faranga, care, poate, din generozitate, ii va oferi vreo suma de bani. Multumita de deznodamant, femeia ii saruta mana lui Puiu Faranga, urandu-i ”sanatate si alinare”. Ramasi singuri, Puiu Faranga are o ultima confruntare cu doctorul Ursu, silindu-l pe acesta sa recunoasca ca o cunoaste intradevar pe Madalina. Mai mult, el afla ca cei doi au fost, in trecut, iubiti. Vizita boierilor si jocul in urma caruia, dintr-un capriciu, Puiu Faranga a cunoscut-o pe Madalina, au schimbat radical nu doar destinul acesteia, ci si pe cel al doctorului, pe atunci un tanar sarac, dar cu aspiratii inalte, care dorea sa se casatoreasca cu ea. O intalnire ulterioara, la un eveniment monden, i-au confirmat faptul ca totusi Madalina nu l-a uitat, desi aceasta nu i-a adresat vreo vorba si n-a schitat niciun gest de recunoastere. Doctorul ii reproseaza lui Puiu Faranga faptul ca, sugrumand-o, a ucis-o pe Madalina pentru a doua oara, de data aceasta fizic. Sub impactul rasturnarii de situatie, Puiu Faranga concluzioneaza ca probabil acesta este si motivul pentru care si-a ucis sotia, intrucat, desi nu avea nici macar un indiciu al vreunei infidelitati, atitudinea si pasivitatea ei demonstrau faptul ca nu il iubeste pe el cu adevarat, ci pe altcineva.

   In cursul vizitei obisnuite a doctorului de a doua zi, acesta este atacat de Puiu Faranga, care incearca sa il sugrume. Scena se aseamana cu cea a uciderii Madalinei, insa doctorul scapa nevatamat. Discutia ulterioara cu Policarp Faranga dezvaluie faptul ca, inca din urma cu doua saptamani, doctorul Ursu intocmise un raport in care consemna o ”iresponsabilitate rezultata dintr-o zdruncinare trecatoare de nervi”, recomandand, dupa externare, fie o observatie suplimentara de cateva luni, fie chiar reluarea vietii obisnuite a bolnavului. Noile evenimente au schimbat insa radical concluzia, dovedind periculozitatea pacientului si nevoia izolarii sale de societate. Policarp Faranga, insotit de doctor, il viziteaza pe bolnav. Acesta este schimbat, obsesiv si complet absorbit de pasii de dans pe care ii exerseaza, pe ritmul unei melodii care se doreste a fi Ciuleandra.

​