top of page

FEFELEAGA

- rezumat -

 

 

   Nuvela ”Fefeleaga”, scrisa de Ion Agarbiceanu, si publicata pentru prima data in anul 1906, descrie destinul tragic al unei taranci din Ardeal, un personaj cu un caracter aspru, ce da dovada de o ampla discretie asupra tragediilor personale. Inainte de decesul sotului sau, era cunoscuta sub numele de Maria ”Dinului”, insa, de la inceputul perioadei de vaduvie, satenii au numit-o, in batjocura, ”Fefeleaga”.

   Nuvela incepe cu imaginea femeii si a calului sau, Bator, care urcau Dealul Bailor pentru a cara piatra, de la mina de aur, pentru oamenii din sat. Cu venitul modest, de aproximativ trei zloti pe saptamana, obtinut din vanzarea pietrei, Fefeleaga isi intretinea cei cinci copii, toti cu o sanatate precara. Dupa moartea sotului sau, Bator, calul ”mare, slab de sa-i numeri toate oasele”, a ramas singurul sau ajutor, de mai multe ori autorul sugerand un destin comun al omului cu animalul. Desi avea sentimentul de a fi trait in zadar, Fefeleaga indeplinea aproape neintrerupt aceeasi munca grea, cu exceptia duminicii, cand isi colecta datoriile de la oamenii din sat. Profitand de lipsa ei de sprijin, datornicii o amanau deseori cu plata, sperand ca va uita de datorii. Aceasta nu uita, insa avea o retinere in a raspunde celor care o inselau. In cazuri extreme, cand refuzau sa o plateasca, afisa un ”zambet de batjocura” si le reprosa ca, desi ea era ”nimic”, nu o blestema tot satul, asa cum se intampla in cazul lor. Astfel, cu toate ca ea constientiza situatia precara in care se afla, isi dadea seama de superioritatea sa morala fata de oamenii bogati.

   In primii cinci ani de vaduvie, Fefeleaga a ramas cu doar doi copii, ceilalti trei murind in jurul varstei de cincisprezece ani. Pentru ea, timpul avea o singura masura, cea dintre decesele copiilor sai. Fefeleaga nu credea in diavol, refuzand, la sfatul femeilor din sat, sa faca farmece pentru a scapa de necazuri.

   Cand a murit Paunita, fiica ei cea mica, Fefeleaga era deja batrana iar Bator parea mai ponosit. Aveau 45 de ani de truda comuna. In ziua urmatoare decesului Paunitei, Fefeleaga a luat calul pentru a-l duce la targ, vederea lui amintindu-i de lungul sir de decese. Despartirea a fost emotionanta, parand ca se desface o prietenie aproape omeneasca. Femeia a lacrimat, insa s-a impacat cu gandul ca Bator i-a dat astfel un ultim ajutor, prin banii obtinuti din vanzarea lui. Astfel, a putut cumpara cele necesare pentru inmormantarea Paunitei.

   Opera se incheie cu imaginea femeii, care, ”franta de spate” sub povara destinului neiertator, cauta sa ajunga acasa pentru a se desparti si de cel din urma copil al sau.

© kpodoperescu.com
Cumpără cartea
piggy.png
bottom of page