top of page
© kpodoperescu.com

Finul lui Dumnezeu

- rezumat -

   “Finul lui Dumnezeu” il aduce in fata cititorului pe un taran sarac, cu multi copii, care, sub povara greutatilor vietii, spera ca ultimul copil sa se nasca mort. Dupa ce sotia ii naste un copil sanatos, taranul se hotaraste sa plece in lume pentru a-i cauta un nas. Il intalneste mai intai pe diavol, cu chip de om, care se ofera sa-i boteze copilul. Taranul refuza, nedorind ca propriul sau copil sa fie “dat dupa legea draceasca”. Continuandu-si drumul, intalneste un “unchias”, care se ofera si el sa boteze copilul. Taranul ezita intrucat batranul refuza sa spuna ce ii va darui finului sau, ca dar de botez. Temandu-se totusi sa nu ii moara copilul, care parea in mod evident slabit, taranul il accepta pe unchias ca nas de botez. Primind botezul, copilul isi revine in mod miraculos. Inainte de a pleca, nasul il sfatuieste pe noul sau fin sa isi invete copilul sa se gandeasca la nasul sau ori de cate ori isi va dori ceva.

   Bucuros, taranul porneste spre casa. Pe drum, intalneste o caravana, in urma careia ramane o punga cu bani. Orice incercare de a returna banii se dovedeste inutila, moment in care taranul se gandeste ca banii ar putea fi de la Dumnezeu. Ajuns acasa, ii impartaseste nevestei intamplarile si folosesc banii pentru imbunatatirea gospodariei.

   Dupa ce copilul creste si devine flacau, ii marturiseste tatalui sau dorinta de a avea o turma de vite. Tatal isi aminteste sfatul unchiasului si-i spune baiatului sa se gandeasca la nasul sau si sa il roage, in gand, sa-i daruiasca o turma de vite. Copilul se roaga nasului sau, moment in care, in mod miraculos, curtea se umple de vite iar baiatul apare imbracat in haine alese.

   Satul in care traiau flacaul si familia sa era detinut de un imparat care avea o fata frumoasa. Intalnindu-se cu aceasta in timpul unei plimbari pe camp, flacaul o indrageste. Fata ramane insarcinata dupa ce flacaul o loveste cu o aschie.

   Ajungand la urechile imparatului vestea sarcinii, acesta ii osandeste pe tineri la moarte, punandu-i la bordul unei corabii de sticla, cu alimente doar pentru trei zile. Tot prin bunavointa nasului sau, flacaul reuseste sa se hraneasca pe sine si pe fata si chiar sa dobandeasca un palat demn de invidia tuturor oamenilor din tinut, inclusiv a imparatului. Auzind de bogatia palatului, pe imparat nu “l-a rabdat inima” sa nu mearga in vizita. Fata se ascunde de tatal sau, si, cu ajutorul ”vatafului lingurilor”, reuseste sa puna, pe ascuns, asupra imparatului o lingura deosebita, din aur si pietre pretioase, dupa care il acuza pe imparat de furt.

   Stiindu-se nevinovat si suparat de cele intamplate, imparatul se apara, insa lingura este gasita asupra sa. Atunci fiica sa isi face aparitia, si ii reproseaza acestuia ca, asa cum el nu a furat, insa obiectul a fost gasit asupra sa, asa nici ea nu a pacatuit, desi a ramas insarcinata. Regretand durerea copilului sau, imparatul cade la picioarele fetei si isi cere iertare, dupa care isi da acceptul ca cei doi tineri sa se cunune. A urmat o nunta imparateasca, iar mai tarziu, fiica imparatului a nascut un baiat.

   Au trait toti in pace si belsug, “ca niste fini ai lui Dumnezeu ce erau”.

Cumpără cartea
piggy.png
bottom of page