Gaina cu ouale de aur
- rezumat -
Zanele muntilor s-au hotarat sa isi construiasca o cetate pentru a se aduna la un loc, si a nu mai sta raspandite pe tot pamantul, ca pana atunci. Au tocmit cei mai iscusiti mesteri, o echipa de o mie de pitici, cu ajutorul carora au ridicat constructia in cei mai frumosi munti, cei din apus.
Zidurile acestui loc minunat erau facute din aur si pietre pretioase, in candelabre ardeau stele iar mesele erau intotdeauna incarcate cu cele mai alese prajituri si zaharicale. Curtile, prin care curgeau izvoare racoroase de argint, si in care cresteau cei mai bogati si exotici pomi fructiferi, erau pazite de cete de pitici inarmati cu sulite si arcuri fermecate. Aceasta paza era necesara si pentru ca, pe langa toate comorile, palatul mai ascundea si o bogatie nemaintalnita: o gainusa cu trupul din aur si rubin, care facea oua din aur. Se pare ca gainusa fermecata era chiar fiica Soarelui, daruita zanelor pentru a aduce bucurie fecioarelor la nunta.
O data pe an, de ziua imparatesei zanelor, fete si feciori urcau in cetate, unde petreceau si dansau printre flori, dupa care, impartiti in perechi, se pierdeau printre copacii roditori. La miezul noptii, imparateasa se aseza pe tronul din mijlocul gradinii, ii binecuvanta pe tineri, sarutandu-i pe frunte pe cei ce isi doreau sa se casatoreasca, si daruia cate un ou de aur fiecarei fecioare, ca zestre. Dupa ce perechile cereau si binecuvantarea parintilor, incepeau nuntile.
Aceasta traditie s-a tinut pana cand, pe taramul zanelor, au sosit uriasii. Ei isi doreau gainusa si ouale de aur, insa zanele fermecate, ajutate de cetele de pitici, au reusit sa ii tina, pentru o perioada, la distanta. In ziua in care zanele au participat la un ospat in ceruri, tinut de Soare, uriasii au atacat pe neasteptate. De aceasta data au reusit sa patrunda in cetate. S-a dat o lupta crancena, care a durat si pe timpul noptii, pana in zori. Loiali, piticii au luptat cu mult curaj, insa, in final, ei au fost nimiciti de adversari. Uriasii au suferit, la randul lor, pierderi imense, astfel ca dintre ei au mai ramas in viata doar patru. Ei au reusit sa fure gainusa si ouale de aur. Uriasii pieriti in lupta s-au transformat in stanci, in timp ce piticii cazuti, intr-o multime de brazi micuti. Acestia din urma sunt numiti in popor “copacii zanelor”.
Cand a sosit acasa imparateasa, indurerata si furioasa, a prefacut norii in calareti, razele de soare in sageti fermecate iar crivatul in mii de cai tineri si voinici. Calaretii i-au ajuns din urma pe uriasi. Cel care tinea ouale a fost doborat iar ele s-au transformat intr-un rau. Ceilalti trei uriasi s-au ascuns, cu gainusa, in stanca unui munte, care s-a umplut de oua de aur.
Gainusa a incercat sa fuga, dar uriasii, furiosi, au zdrobit-o intre degete. Sangele gainusei s-a scurs in pamant, dand nastere minei de aur din Brad.
Indurerate, zanele s-au raspandit prin vai si paduri iar muntelui pe care a fost candva construita cetatea lor i-a ramas in popor numele “Muntele Gaina”. Pana in zilele noastre, anual, in acest loc se strang baieti si fete, care petrec, intocmai ca in zilele in care erau invitati de imparateasa. Batranii aduc jnepeni si impodobesc mesele, in amintirea piticilor neinfricati, cazuti in lupta pentru apararea cetatii minunate, iar lautarii canta si povestesc tristul sfarsit al gainusii fermecate.
Cumpără cartea
