Greuceanu
- rezumat -
”Greuceanu” este un basm popular, povestit de Mihalache Constantin, in anul 1876. Basmul a fost cules de Petre Ispirescu si inclus in colectia ”Basmele romanilor”, reprezentand o veritabila sursa de intelepciune populara.
Lumea basmului este una fantastica, in care sunt plasate personaje cu trasaturi supranaturale, care reprezinta binele si raul. Lumea din Greuceanu, adica imparatia lui Rosu-Imparat, era cufundata in intuneric, dupa ce trei zmei furasera soarele si luna de pe cer. Multi voinici au incercat sa le recupereze, in speranta ca vor castiga jumatate din imparatie si pe fata imparatului, insa si-au pierdut viata.
Greuceanu, un tanar viteaz si cu frica lui Dumnezeu, s-a gandit sa isi incerce si el norocul. Ceea ce l-a convins a fost faptul ca a reusit sa il determine pe imparat sa ii gratieze pe doi dezertori, condamnati la moarte.
L-a luat in calatorie si pe fratele sau si au facut, impreuna, o oprire la Faurul-pamantului, unde au stat la sfat trei zile si trei nopti. Cei doi frati si-au continuat calatoria pana la o rascruce de drumuri, unde s-au despartit, insa au lasat un cutit infipt in pamant, ca semn al bunastarii celuilalt. Dupa ce a ratacit o vreme, fratele lui Greuceanu s-a intors la locul intalnirii, si, dupa ce a gasit neruginit cutitul lasat ca semn, si a vazut soarele si luna pe cer, si-a dat seama ca fratele sau traia.
Greuceanu s-a transformat in porumbel si a zburat intr-un pom aflat in fata casei zmeilor. Observand, la pasare, privirea unica a lui Greuceanu ”cel de aur”, zmeoaicele s-au ferit si au mers in camara pentru a se sfatui in taina. Insa viteazul s-a transformat intr-o musca si a patruns in casa, unde a auzit planurile celor trei zmeoaice. Afland traseul si momentul revenirii zmeilor, a mers apoi in Codrul Verde, unde, mai intai, l-a asteptat pe zmeul cel mic sub un pod. Dupa ce s-au luptat, Greuceanu l-a ucis, taindu-i capul, si a ascuns trupul acestuia, impreuna cu cel al calului sau, sub pod. Aceeasi soarta a avut-o si fratele cel mare al zmeului.
In zori, a sosit si ”tartorul”, tatal zmeilor. Dupa ce s-au luptat cu sabiile si sulitele, zmeul si Greuceanu s-au luat la tranta. A urmat o lupta ”cum nici ca s-a mai vazut” care a durat pana la amiaza. Ambii luptatori erau istoviti. Promitandu-i trupurile a trei zmei si ale cailor lor, Greuceanu a primit insa apa dulce de la un corb, care urmarea lupta. Inainte de a-l ucide pe zmeu, Greuceanu a aflat ca soarele si luna se aflau intr-o ”cula” (turn, casa fortificata) din Codrul Verde.
Cand oamenii au revazut soarele si luna pe cer, si-au dat seama de izbanda lui Greuceanu. Acesta si fratele sau s-au reintalnit si au plecat spre palat. In cale au intalnit un par cu pere de aur, o gradina cu flori, fluturi si apa limpede si rece, care nu erau altceva decat fetele zmeului cel batran care ii ispiteau, ca sa ii omoare. Greuceanu le-a ucis si pe acestea doua cu palosul sau fermecat. Din urma, insa, i-a ajuns ”scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si una in pamant”. Greuceanu si fratele sau s-au refugiat la Faurul-pamantului, care tinea in foc continuu, chipul cioplit in fier al lui Greuceanu. Neputand patrunde, zmeoaica a vrut sa il soarba, printr-o gaura, pe Greuceanu, insa Faurul-pamantului i-a strecurat acesteia in gura chipul de fier inrosit. Zmeoaica a ”crapat” si s-a transformat intr-un munte de fier.
Un sfetnic al lui Rosu-Imparat, care isi vanduse sufletul diavolului pentru a obtine premiul ravnit, a pretins ca el este voinicul care a recuperat soarele si luna. Spre a o dovedi si a-l lipsi de putere pe Greuceanu, a incercat sa ii fure acestuia palosul fermecat. Astfel, un ”diavol schiop”, aflat in slujba sa, a scos cuiul de la osia carutei lui Greuceanu si l-a aruncat in urma. Voinicul a coborat, cautand cuiul, dar si-a uitat palosul, care i-a fost astfel furat.
Dandu-si seama de ceea ce s-a intamplat, Greuceanu s-a intors la locul unde a fost pacalit de diavol, transformat acum intr-o stana de piatra, pentru a se ascunde. Dupa ce a transformat piatra in pulbere, Greuceanu si-a recuperat palosul si s-a infatisat Imparatului. De frica, sfetnicul a recunoscut inselaciunea, si, la interventia lui Greuceanu, a primit iertare de la Imparat. A urmat, apoi, o nunta care a tinut trei saptamani.
