MARA
- rezumat pe capitole -
Capitolul I
Saracutii mamei
Mara era o vaduva saraca si harnica, ce avea doi copii: Persida si Trica. Sotul ei a fost cizmar iar ea se ocupa cu micul comert pe la diverse targuri din Mures si Arad. Era un comerciant priceput si un intermediar desavarsit, ce deseori prefera un castig mai mic, in schimbul rularii produselor pe care le avea spre vanzare. Crestina “adevarata”, ea se inchina totusi la icoana facatoare de minuni din manastirea minorita (una dintre ramurile ordinului catolic al franciscanilor), Maria Radna, desi era convinsa ca o Maica Domnului ”nemteasca” nu avea cum sa savarseasca minuni. Ea “stia” ca vietuitorii manastirii detineau o stiinta tainica si faceau farmece pentru ca fiecare credincios sa isi gaseasca rezolvare la durerea pe care o avea. Copiii, ”saracuti”, pentru ca nu aveau tata, ii tinea dupa ea, neavand cu cine sa ii lase. Era obosita si muncea continuu, dar cand ii vedea pe acestia, nespalati si obraznici, isi recapata puterea de munca. La sfarsitul fiecarei zile isi facea socotelile. In cei trei ciorapi pe care ii avea la capatul patului, unul pentru batranete si inmormantare, si ceilalti doi pentru Persida si Trica, adauga zilnic cate un banut. Isi dorea o viata buna pentru copiii ei: pe Persida dorea sa o faca sotie de preot, iar pe Trica, cojocar. Educatia lui Trica nu avea sa o coste prea mult, intrucat nu trebuia decat sa fie primit ucenic la Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova, spre deosebire de Persida, a carei scolarizare la calugaritele din Oradea-Mare ar fi costat-o 60 de florini pe an. Bani avea, insa voia ca din ciorapul Persidei sa plateasca preluarea in arenda a podului de peste Mures. Isi facuse socoteala ca mai apoi, din profitul obtinut, sa castige taxa anuala de scolarizare a fetei.
Capitolul II
Maica Aegidia
Maica Aegidia era o femeie micuta si aspra, insa lacrimile de mama vaduva ale Marei o sensibilizau. Mara stia si profita de acest lucru, astfel ca a facut tot posibilul ca maica stareta sa reduca taxa de scolarizare a Persidei. De asemenea, tot ea a intervenit pe langa domnul Hubar, economul orasului (administrator), ca Mara sa primeasca in arenda podul de peste Mures. Desi Marei ii lacrimau ochii seara de seara, numarandu-si banii, ea se plangea maicii Aegidia ca lumea nu mai trece podul, astfel incat maica a sfarsit prin a contribui personal la taxa de scolarizare. Iarna, cand Muresul era inghetat si nimeni nu trecea podul, maica platea ea insasi intreaga taxa.
In primavara, invatatorul Blaguta, pescar amator, s-a abatut pe la Mures, iar Costi Blagovici, un alt elev mai mare a fost pus sa ii tina locul. Acesta l-a batut pe Trica, dupa ce baiatul l-a infruntat. Cu lacrimi in ochi, Trica a mers la manastire, pentru a se plange Persidei. Cand sora sa a auzit ce s-a intamplat, l-a luat pe Trica de mana si a fugit din manastire. Au luat o luntre de la Sararie pentru a trece Muresul, insa apele involburate au purtat luntrea in aval. Oamenii de pe mal, vazandu-i pe copii in pericol, au pornit spre ei pentru a-i salva. A observat si Mara agitatia, insa nu s-a gandit ca ar fi vorba de copiii ei, pana ce nu a vazut-o pe maica Aegidia venind ingrijorata. Copiii au fost salvati, iar maica Aegidia si Mara au fost induiosate afland ca Persida a fugit din manastire doar pentru a-si apara fratele. Desi era suparata pe maica pentru ca nu a supravegheat-o pe Persida, vazand cum oamenii si carele treceau podul fara sa plateasca, Mara s-a intors la treaba ei, iar Persida si maica s-au intors la manastire.
Capitolul III
Furtuna cea mare
Toti locuitorii Radnei si Lipovei stiau despre pericolul in care s-au aflat copiii Marei, si fiecare povestea intamplarea mai departe, adaugand si de la sine. Rastalmacind faptele, oamenii au ajuns sa spuna ca maica Aegidia i-a facut nemernici pe romani si pe invatatorul Blaguta, ca invatatorul ar trebui alungat, dar ca maicutele ar fi fost de fapt nemernice pentru ca nu aveau grija de copiii oamenilor, ori ca Mara ar fi vandut-o pe Persida maicutelor. Dintr-o intamplare marunta, mii de oameni au ajuns sa se invrajbeasca intre ei.
Invatatorul Blaguta l-a dat pe Trica afara din scoala, ca urmare a intamplarilor de pe malul Muresului. Mara a incercat sa-l duca pe baiat la cojocarul Bocioaca, din Lipova, pentru a-l face ucenic, insa a fost refuzata, tot din cauza recentului scandal. Maica Aegidia a sarit din nou in ajutorul Marei, si i-a dat o scrisoare de recomandare catre ”parintele guardian” de la Arad, pentru a-l primi pe Trica la manastire. Lasand cu greu podul in grija varului sau, Gheorghe, Mara a plecat cu Trica la Arad, insa s-a razgandit si nu l-a mai dus pe acesta la manastire, ci la cojocarul sarb, Steva Claici.
Capitolul IV
Primavara
Odata cu trecerea anilor si cresterea veniturilor, Mara parea ca se schimba, dar nu fizic, caci tot murdara si nepieptanata era. Schimbarea se afla in atitudine, tinandu-si acum spatele mai drept si fara a mai intra in conflict cu oamenii. Impreuna cu Anton Hubar, macelar si econom orasenesc la Lipova, ea incepuse sa ofere imprumuturi, cu camata. Castigurile, desi nu erau mari, contribuiau la sporirea veniturilor.
Trica avea acum 15 ani si devenise calfa. Desi se imbraca mai bine, se spala foarte rar, astfel ca Persida se speria de fiecare data cand il vedea. Obisnuindu-se cu disciplina si cu curatenia din manastire, cand isi vizita mama, Persida isi petrecea timpul facand curat.
In postul Pastilor, Mara a facut curatenie in curte si in casa si a cumparat mai multe obiecte de mobilier. Desi era ingrozita vazand cum se cheltuie banii, se temea ca fata sa nu isi doreasca sa ramana la manastire, atrasa de calugarite.
Peste drum de manastire se afla macelaria familiei Hubar, de care se ocupa Hubarnatl, un baiat de 21 de ani, cu sortul mereu curat, si mama sa, ”Hubaroaia”. Intr-o zi de primavara, dupa ce una dintre ferestrele vopsite ale manastirii s-a spart, Natl si Persida si-au intalnit, fara sa vrea, privirile. Din acel moment, fiecare dintre ei a cautat sa il mai vada pe celalalt. Cu gandul la Natl, Persida nici nu a observat schimbarile de acasa, spre dezamagirea Marei.
Mara s-a hotarat sa o duca pe Persida la Arad. Fata devenise intre timp speriata de zbuciumul sentimentelor si invidia fericirea simpla a maicutelor din spatele zidurilor manastirii.
Capitolul V
Ani de tinerete
Dupa ce Hubaroaia a aflat de la maica Aegidia ca Natl se holba la ferestrele manastirii, in cautarea Persidei, a avut o lunga discutie cu sotul ei, pentru a hotari impreuna ce era de facut cu baiatul lor. Pe Hubar, om vesel si iubitor de distractii si voie buna, nu il deranja ca Natl era interesat de fata Marei, spre deosebire de Hubaroaia, si isi dorea ca fiul sau sa aiba viata si cariera lui. I-ar fi cedat bucuros macelaria, insa, intrucat Natl nu intrunea conditiile necesare, cei doi soti au hotarat sa il trimita pe baiat in calatoria de doi ani pe care acesta o mai avea de facut pentru a trece de la stadiul de calfa la cel de macelar.
Plecat in calatoria stabilita, Natl a mers mai intai la Arad, unde s-a cazat la hotelul breslei macelarilor. Tot atunci, in Arad a sosit si Mara, insotita de Persida, care a fost cazata in casa sotilor Claici, unde Trica era calfa. Milena, fata cea mare a lui Claici, urma sa se casatoreasca, iar Persida a fost rugata sa ramana la ei, pentru a ajuta la intocmirea zestrei. Mara a fost bucuroasa, intrucat sederea Persidei la Arad urma satfel sa nu o coste mai nimic.
In Arad, Persida l-a intalnit de doua ori pe Natl: o data in piata, si ce-a de-a doua oara, la nunta Milenei. Intrucat intalnirea a fost la fel de incarcata emotional pentru ambii tineri, iar lui Natl i se mai adauga si gelozia de a-l vedea pe Codreanu, unul dintre “fratii de mire”, in preajma Persidei, acesta a hotarat sa-si continue calatoria mai devreme decat planuise.
Capitolul VI
Ispita
Mersul Marei se schimbase de cand ea s-a hotarat in mintea ei ca Persida si Codreanu se potriveau, fiind facuti unul pentru altul. Nepot de protopop, Codreanu urma sa se insoare cu fiica preotesei, si sa fie hirotonit preot la Buteni. Nu isi dorea sa nesocoteasca voia parintilor, insa Persida ii era draga si nu voia sa rateze experiente pe care doar in aceasta perioada a vietii le putea trai.
Dupa un timp, Persida l-a revazut pe Natl, intors pentru o scurta perioada in Arad. Cu parul incalcit si cu hainele murdare, Natl a fost privit de Persida cu aceeasi ochi cu care l-a privit prima data, din fereastra sparta a manastirii. Emotionati, cei doi isi doreau sa ramana singuri, insa Persida s-a indepartat de Natl si a intrat intr-o biserica.
Capitolul VII
Zbuciumare
Trist si cu gandul la Persida, Natl si-a dat seama ca el nu a fost nascut sa fie macelar. Trecea zilnic, de mai multe ori, prin fata casei familiei Claici, cu speranta de a o vedea pe Persida, care, desi isi dorea sa il vada, nu concepea ca lumea sa afle ceea ce “n-ar trebui sa stie”.
Aflata in vizita, Mara, impreuna cu Trica si sotii Claici, au mers la targ. Ramasa singura in casa, Persida a hotarat sa iasa in intampinarea lui Natl, care isi facea drumurile obisnuite prin fata casei. S-au intalnit langa Mures si, tinandu-se de mana, s-au plimbat pe mal. Natl a marturisit ca umbla “jerpelit” pentru ca in felul acesta lumea il evita, iar Persida, la randul ei, si-a marturisit in mod indirect sentimentele si a fost uimita sa isi dea seama ca el “stia”.
Capitolul VIII
Datoria
Persida isi amintea sfatul maicii Aegidia ca intotdeauna sa ii puna pe primele locuri in viata pe Dumnezeu si pe parintii ei. Cu mustrari de constiinta pentru intalnirea cu Natl si pentru durerea pricinuita acestuia, Persida s-a hotarat sa se intoarca acasa.
Intrucat luase in arenda padurea imparateasca de la Cladova, Mara avea treburi in targ, cautandu-si clienti pentru lemnele din padure, astfel ca nu putea sa mearga acasa cu Persida. Cand Mara a ajuns seara acasa, Persida i-a marturisit toate sentimentele ei pentru Natl si faptul ca se considera vinovata pentru degradarea si supararea acestuia. Mara a trimis-o pe Persida pentru sfaturi la maica Aegidia, dupa ce i-a spus fetei ca nu ar aproba niciodata o relatie cu Natl, de nationalitate germana, pentru ca nimeni din familia ei “nu si-a spurcat sangele”.
Capitolul IX
Inima, saraca
Fiu de preot si nepot de protopop, Pavel Codreanu a fost crescut facandu-i-se intotdeauna voia. Si parintii lui isi dadeau seama de asta, insa acum era prea tarziu pentru a mai schimba ceva.
Aflat in vizita la bunicul sau, protopopul, Codreanu a fost invitat la Buteni de Gheorghe al lui Balta, un satean venit la protopop sa ceara aprobare pentru imprejmuirea cimitirului. Indemnat de bunicul sau, a acceptat invitatia, bucurandu-se ca astfel isi putea face datoria de a le vizita pe preoteasa din Buteni si pe fiica ei, Maria. Cand a vazut-o pe Maria, Codreanu a fost uimit de cat de mult aceasta se schimbase de la ultima intalnire, insa si-a dat seama si ca inima lui apartinea Persidei.
A luat hotararea de a lamuri lucrurile cu Persida, astfel ca a inteles ca trebuia sa vorbeasca mai intai cu mama ei. Ajuns in Radna, nu a gasit-o pe Mara acasa, astfel ca a mers la manastire, unde se afla Persida. A fost surprins sa o vada bucuroasa de intalnire. Persida i-a marturisit ca, daca el i-ar cere, ar fi dispusa sa paraseasca manastirea, desi ea credea ca nu era inca momentul potrivit. Dupa ce i-a sarutat mana Persidei, Codreanu a parasit manastirea.
Capitolul X
Cine ce poate
Targul de toamna din Arad reunea mesteri si gospodari din toata tara. Cojoace, lemnarie, bucate, turme de oi, porci sau herghelii de cai, butoaie cu vin sau tuica imbogateau pietele si campia dimprejurul orasului.
Dupa un an de zile petrecut la Calici, Trica a devenit un lucrator priceput. Cu toate acestea, ii era greu sa plece pentru a savarsi cei doi ani de calatorie. Vazand o bunda cusuta de el, Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova, care in trecut refuzase sa il ia ucenic pe Trica, s-a oferit acum sa il angajeze calfa.
Dupa ce a renuntat la afacerea cu Hubar, Mara, impreuna cu varul ei, Gheorghe, a luat din nou podul in arenda. Dezamagita ca fostul petitor al Persidei, Codreanu, s-a casatorit si a devenit preot, Mara era multumita ca urma sa il aiba pe Trica acasa, pentru ca acesta urma sa o ajute cu Persida, sa o ia de la manastire si sa o aduca cat mai des la biserica din Radna.
Pe drumul catre biserica, Persida l-a intalnit din nou pe Natl in fata macelariei, intors acasa dupa o lunga perioada de timp. Cei doi indragostiti s-au intalnit atat la culesul viei cat si la hora, cand au dansat amandoi, spre incantarea celorlalti, dar spre rusinea Persidei. Pe drumul de intoarcere de la hora, Natl si-a marturisit sentimentele, insa Persida l-a indepartat, spunand ca niciodata nu va trece peste voia mamei ei.
Capitolul XI
Alta lume
Persida, impreuna cu Marta, sotia lui Bocioaca, Andrei Bradeanu, scriitor la notarul din Minis, Emilia si Nina, nepoatele parintelui Isai, au mers in vizita la Andrei Corbu, nobil de Carpenis si fost intemnitat in timpul Revolutiei.
Domnul Burdea, un personaj cu “ochi de dihor”, unul dintre oaspetii familiei Corbu si prieten din copilarie al lui Natl, i-a spus Persidei ca stia despre sentimentele dintre ea si prietenul sau. Desi Burdea o infricosa si era ingrozita ca acest om ii stia toate secretele, intelegea de ce Natl i s-a confesat, intrucat si ea se simtea atrasa de stilul acestuia direct, dar profund, de a privi lucrurile. A cautat sa ramana singura cu el, pentru a adanci discutia.
Sositi la crama, unde se afla Mara, cei doi au continuat sa vorbeasca in timp ce Mara a adormit langa foc. Intrucat toti tinerii erau invitati in urmatoarea seara din nou la familia Corbu, Burdea i-a marturisit Persidei ca il va aduce pe Natl si ii va pune pe amandoi fata in fata, incat “ori te lasi, ori te lasa”. Cand s-a trezit, Mara a gasit-o singura pe Persida, pe dealul de langa vie. Fata, “umilita”, i-a marturisit mamei sale ca dorea sa se intoarca la manastire.
Capitolul XII
Doua porunci
Desi avea principii si stia ca, pentru a intra in randul stapanilor, Natl trebuia sa savarseasca cei doi ani de calatorie, Hubar s-a inteles cu Bocioaca, starostele breslei, sa treaca cu vederea neajunsurile lui Natl. Pana la intrunirea membrilor breslei, Bocioaca a aflat ca Natl era indragostit de Persida, si a hotarat sa nu il mai accepte pe Natl in randul stapanilor, pana ce nu isi va face anii de calatorie.
Desi Burdea i-a spus ca, retragandu-se la manastire chiar cand trebuia sa se vada cu el la vila familiei Corbu, Persida il iubea si ea, dupa o cearta cu tatal sau, Natl a plecat de acasa cu sentimentul ca era singur pe lume.
Capitolul XIII
Datorii vechi
Inainte de a pleca, Natl s-a imprumutat de la Griner, un evreu, negutator de piei, cu trei sute de florini. Hubar a aflat ca Natl a plecat fara sa isi ia ramas bun de la mama sa, si s-a mahnit, gandindu-se ca baiatul trebuie sa fi fost suparat in urma discutiei purtate cu el.
Persida a petrecut mult timp in casa familiei Bocioaca, mai ales ca starostele isi propusese sa o casatoreasca. Aceasta s-a vazut zilnic cu Bradeanu, insa, atunci cand urmau sa stabileasca nunta, ea a fugit din nou la manastire.
Natl s-a intors in preajma Pastelui, cu anii de calatorie incheiati. Persida era mandra ca era iubita de un om atat de destoinic. Cand Bocioaca le-a propus membrilor breslei sa il accepte pe Natl ca “maiestru”, unul dintre membri a cerut sa se citeasca cartea acestuia de calatorie. Reiesea ca Natl a avut pauze mari intre perioadele lucrate, astfel ca, membrul respectiv a solicitat ca numirea lui Natl sa fie amanata pana la praznicul Sfantului Ilie. Tot orasul a aflat de aceasta amanare. Insusi Hubar a aflat, si a fost rusinat. I-a reprosat si lui Natl rusinea patita. Cei doi s-au certat si au ajuns la violente fizice, fiind nevoie de interventia unei calfe pentru a-i desparti.
Capitolul XIV
Rostul lui Bandi
In Saptamana Patimilor, pe drumul de intoarcere de la Lipova, Persida l-a reintalnit pe Bandi, un orfan care traia din mila oamenilor. Mama sa, Reghina, fosta servitoare in Radna, a fost o femeie voinica si sanatoasa, pana cand a nascut. In urma nasterii i-au paralizat o mana, un picior si gura, si s-a imbolnavit psihic. Cand copilul a implinit opt ani, Reghina a murit. Maica Aegidia l-a dat pe Bandi ucenic la un cizmar, dar acesta a fugit, ratacind pe strazi. Cuprinsa de mila, Persida l-a dus acasa la mama ei. Desi baiatul ii era de ajutor Marei, Persidei ii era frica de el, intrucat baiatul dezvoltase un atasament bolnavicios fata de ea.
Cand Persida a auzit despre conflictul din familia Hubar, l-a trimis pe Bandi sa il caute pe Natl si sa ii dea intalnire in spatele Sarariei. Hubar se lovise la cap in urma altercatiei cu fiul sau si zacea la pat. Natl s-a dus temator spre locul de intalnire si i-a povestit Persidei ca tatal lui a vrut sa ii dea o palma. Cand el l-a vazut ca vine, a aruncat cutitul pe care il avea deja in mana, si si-a imbrancit tatal, care s-a impiedicat si s-a lovit la cap. Regretand si invinovatindu-se de cele intamplate, Natl i-a cerut fetei sa se indeparteze de el, neconsiderandu-se destul de bun pentru ea. Stapana pe sine, Persida a refuzat si l-a imbratisat, iar el a sarutat-o usor pe frunte. Persida i-a dat intalnire a doua zi, in acelasi loc.
Capitolul XV
Ispravile lui Trica
Sotia lui Bocioaca, Marta, avea trei copii: doi baieti mici si pe Sultana, o fata de unsprezece ani. Desi Marta era doritoare de petreceri si ii placea compania barbatilor, isi pazea cu strasnicie barbatul, ferindu-l de ispite. Marta ura orice femeie tanara, indeosebi pe Persida. Bocioaca si-a dat seama, astfel ca avea o bunatate deosebita fata de Trica.
Marta isi dorea ca, pe viitor, sa o casatoreasca pe Sultana cu Trica, insa baiatul manifesta un interes deosebit nu pentru Sultana, ci pentru Marta. Inspaimantat si furios de gandul apropierii dintre Persida si Natl, Trica a inceput sa-l urmareasca pe acesta din urma in drumurile lui spre Sararie. Ajungand in spatele Sarariei, Trica l-a infruntat pe Natl si i-a reprosat ca a necinstit-o pe sora sa, dupa care l-a lovit, si l-a muscat de mana. Desi Natl era plin de sange, nu a ripostat, ci doar l-a impins pe Trica. Cand Persida si-a facut aparitia, insotita de Bandi, i-a marturisit lui Trica sentimentele ei pentru Natl, dar si nelinistea ca relatia dintre ei nu avea sorti de izbanda. Trica a hotarat ca cei doi trebuiau sa se casatoreasca, de aceea, in miez de noapte, a mers la preotul din San-Miclaus, prieten cu Persida, pentru a-i propune sa ii casatoreasca pe cei doi. Desi surprins de aparitia lui Trica, preotul a acceptat initial sa ii casatoreasca pe cei doi, dar, cand a aflat ca nu au ingaduinta parintilor, a spus ca se mai gandeste intrucat, pentru o asemenea fapta, putea primi 20 de ani de temnita.
Capitolul XVI
Greul vietii
Mara simtea ca se intampla ceva important in casa ei, din privirile cu subinteles dintre Trica si Persida, si a fost indurerata cand a sosit acasa si nu a mai gasit-o pe Persida. S-a dus la Trica pentru a afla ce se intamplase. Acesta i-a spus ca Persida se afla la Viena impreuna cu Natl, si a rugat-o pe mama sa sa isi dea acordul pentru casatoria dintre cei doi. Mara a refuzat, nadajduind ca Persida se va intoarce, intr-o zi, acasa.
La Viena, Persida si Natl aveau o viata linistita si buna, dupa ce Natl s-a asociat cu alti doi macelari si conduceau impreuna o macelarie. Persida a primit o scrisoare de la mama ei, in care ea ii scria ca nu o invinovatea si se ruga lui Dumnezeu pentru ea. Sentimentul vinovatiei a cuprins-o din nou pe Persida iar pe Natl a inceput sa il sperie apropierea dintre Persida si mama ei. El se gandea ca, intr-o zi, Persida avea sa il paraseasca pentru a se intoarce acasa la Radna. Desi Persida i-a marturisit acestuia ca intotdeauna va pune datoria fata de el mai presus de oricine, Natl a inceput sa se indeparteze de ea, spunand in cele din urma ca el nu mai voia sa traiasca in Viena. Persida i-a propus sa se intoarca impreuna acasa, insa Natl a refuzat sustinand ca nu va putea tolera judecata si dispretul oamenilor, care credeau ca ei nu traiau impreuna ca soti legitimi.
Capitolul XVII
Birtul de la Sararie
In preajma sarbatorii Sfantului Petru, Mara a aflat de la Trica ca Persida si Natl s-au intors de la Viena. Intrucat Mara nu voia sa o vada alaturi de neamt, Persida s-a simtit ranita, dar in acelasi timp si mandra, pentru ca mama sa era o femeie care nu isi ierta fiica stiind ca se afla intr-o casnicie nebinecuvantata. Persida se ruga frecvent ca Domnul sa o binecuvanteze cu un copil. Intors acasa, Natl se simtea impovarat de casnicie, incurajat si de mama sa, care era de parere ca Persida i-a tulburat mintile. Natl voia sa se desparta, dar sa o lase in siguranta financiara pe Persida, de aceea a acceptat propunerea de a lua in arenda carciuma de la Sararie.
Persida muncea neincetat pentru ca lucrurile sa prospere. Avand in vedere ca ea se ocupa de toate, clientii stiau ca merg “la Persida” iar pe Natl il priveau doar ca pe sotul Persidei. El isi petrecea timpul jucand carti si petrecand cu prietenii sai, care consumau pe datorie. Persida si-a dat seama ca era insarcinata, insa Natl i-a spus ca s-a rugat sa il fereasca Dumnezeu de a fi tata. Persida s-a simtit jignita, intrucat nu se astepta la cuvinte atat de dure din partea lui, iar in curand au ajuns sa isi spuna vorbe grele. Persida l-a palmuit pe Natl de doua ori, dupa care el a lovit-o cu pumnii. Natl a iesit din casa, spunand slugilor ca pleca definitiv. Incercand sa se ocupe de treburile gospodariei ca intotdeauna, Persidei i s-a facut rau, iar slujnica a chemat o moasa.
Capitolul XVIII
Blestemul casei
Cand Mara a aflat ca Persida a fost batuta, a uitat de toate supararile si a vizitat-o. A venit si Natl, insotit de un doctor neamt, care a spus ca nu mai avea ce sa faca pentru copil si ca trebuia sa lase natura sa isi urmeze cursul. Mara i-a reprosat lui Natl cele intamplate, insa Persida i-a luat apararea, spunand ca lucrurile nu s-ar fi intamplat asa daca ea nu l-ar fi lovit prima. De asemenea, i-a spus ca erau casatoriti legal, in fata lui Dumnezeu, inca dinainte de plecarea la Viena. Casatoria o oficiase Codreanu, acesta nefiind capabil sa ii refuze nimic Persidei. Mara era consternata ca Persida inca ii lua apararea lui Natl. Dandu-si seama ca lasase usa descuiata, Mara a fugit inspaimantata spre casa.
Capitolul XIX
Verboncul
In teritoriile translivanene, aflate sub stapanire austro-ungara, se zvonea ca generalul italian Garibaldi urmarea detronarea imparatului austro-ungar si obtinerea independentei Italiei. Exista pretutindeni o stare de temere generala, cauzata mai ales de faptul ca urma perioada recrutarii obligatorii in armata. Natl a sfatuit-o pe Persida sa contribuie si ei la rascumpararea lui Trica (suma platita pentru scutirea de serviciu militar), pentru a o indemna si pe Mara, a carei zgarcenie era cunoscuta, sa dea banii necesari. Intrucat nu putea merge sa vorbeasca direct cu mama ei, Persida s-a dus sa ii ceara ajutorul lui Bocioaca. A reusit sa vorbeasca cu Marta, care controla toate discutiile sotului ei cu celelalte femei. Femeia s-a oferit sa intermedieze rascumpararea lui Trica, insa, pentru a nu trada sentimentele pe care le avea ea insasi fata de Trica, l-a sfatuit pe Bocioaca sa nu se implice. Pentru ca acesta urmarea sa il tina acasa pe Trica pentru a-l casatori cu fiica sa, Sultana, a sfarsit prin a plati el insusi 1700 de florini, iar Persida 500. Intre timp Marta si Trica au avut mai multe momente intime.
Cand Trica a aflat de la cine au provenit banii de rascumparare si in ce scop au fost ei dati, a hotarat sa se alature alaiului recrutilor austro-ungari (”verbonc”) care urmau sa mearga pe campul de lupta. Dupa ce si-a pus sapca de soldat pe cap, putea fi socotit inrolat. Persida l-a parasit pe Natl, dupa ce el a batut-o din nou. Nereusind sa il opreasca pe Trica, Mara si Persida s-au alaturat si ele alaiului impresionant.
Capitolul XX
Norocul casei
Dupa ce Trica s-a inrolat, Mara si Persida au mers acasa, unde, intr-un moment de sensibilitate, Mara i-a marturisit Persidei ca nu trebuie sa isi faca griji pentru viitor, intrucat orice barbat va fi fericit sa o ia de nevasta cu o zestre in valoare de zeci de mii de florini. Persida a fost uimita sa afle de dimensiunea economiilor Marei, si se simtea diferit gandindu-se cate putea schimba acea suma. In timpul noptii, Persida s-a intors la Natl, care a continuat sa o bata. Dupa o perioada, Persida era din nou insarcinata si, in apropiere de Sfantul Nicolae, a dat nastere unui baiat. Mara a mers sa isi vada fata. Cand, dupa miezul noptii, s-a intors si Natl acasa, a fost emotionat sa isi vada copilul si i-a cerut iertare Persidei pentru tot raul facut. Mara a avut si ea un cuvant de incurajare pentru Natl, iar, in dimineata urmatoare, Hubaroaia a venit si ea sa isi vada nepotul. Pe Persida a sarutat-o cu dragoste si cu sfiala. Cu intelepciune, Persida a hotarat sa isi boteze copilul in religia batranului Hubar, cu maica Aegidia drept nasa. Hubaroaia i-a cerut maicii Aegidia si parintelui ”pleban” sa intermedieze impacarea lui Natl cu tatal sau. Cand l-a vazut pe parinte, Hubar i-a marturisit ca nu putea accepta faptul ca avea un nepot nelegiuit, avand in vedere ca ii stia pe Persida si pe Natl necununati, asa cum el avea un fiu nelegiuit, pe Bandi. Cand Natl a venit la tatal sau, insotit de parinte, i-a marturisit ca el si Persida erau cununati dinainte de plecarea la Viena. In lumina ultimelor vesti, Hubar a fost imbunat si a mer, impreuna cu Hubaroaia, sa isi vada nepotul si pe Persida. Au luat cu ei daruri alese: toti galbenii si argintaria pe care o aveau. Hubar i-a cerut iertare Persidei pentru toate supararile pricinuite, iar pe copil l-a binecuvantat.
Bandi il ura tot mai mult pe Hubar si isi dorea sa il omoare dupa ce a considerat ca, venind in acea casa, s-a pus intre el si singurii oameni pe care ii avea alaturi.
Capitolul XXI
Pace si liniste
Desi toti cunoscutii se purtau cu amabilitate fata de Persida, ea stia ca intre ei inca exista vrajba, cu exceptia maicii Aegidia, care era cu adevarat fericita. Dupa ce Persida s-a refacut dupa nastere, a avut loc si botezul, la care a participat foarte multa lume, iar petrecerea s-a dat la casa lui Hubar. Nasterea fiului sau l-a schimbat foarte mult pe Natl, care a trebuit sa devina mai responsabil si sa aiba grija de casa si gospodarie. Trica s-a intors din razboi (Razboiul Austro-Italian din 1859), dupa ce a fost ranit la sold. Perioada petrecuta pe campul de lupta l-a schimbat, transformandu-se intr-un barbat ingrijit, aranjat si hotarat. A incercat sa redevina calfa la Bocioaca, insa, manata de evenimentele trecute, Marta s-a opus. Cu sprijinul lui Bocioaca, desi nu isi facuse anii de calatorie, Trica a devenit “maiestru” cojocar iar Natl “maiestru” macelar.
Dupa ce a lasat macelaria in grija lui Natl, Hubar a hotarat sa se reintoarca la Viena. Inainte de plecare, si-a dorit sa isi faca datoria fata de Bandi, care, prin mijlocirea si la rugamintea Persidei, a acceptat sa mearga cu Hubar la Viena. Cand Hubar a venit sa vorbeasca cu Bandi si i-a marturisit ca era tatal lui, acesta l-a lovit cu pumnul in piept, l-a muscat de gat si s-a asezat cu genunchii pe pieptul sau, razand la fiecare apasare. Cand Persida a deschis usa camerei in care se aflau cei doi, era liniste, iar Bandi continua sa rada.
Cumpără cartea
