top of page

 

Capitolul 1

   Intre Ghita, proaspata sotie a acestuia si mama ei, are loc o discutie legata de posibilitatea luarii in arenda si mutarii la carciuma cunoscuta drept ”Moara cu noroc”. Obisnuita cu locurile in care a trait toata viata, batrana are unele temeri legate de plecarea de acasa, dar mai ales de izolarea si reputatia nu foarte buna a zonei in care urmeaza sa traiasca tanara familie. Cu toate acestea, ea consimte sa ii insoteasca pe cei doi tineri, impreuna cu copilul lor, in speranta ca acest demers va reprezenta pentru ei un ”noroc” si un nou inceput.

 

Capitolul 2

   ”Moara cu noroc” este asezata pe malul unui raulet, izolata de restul localitatilor, intr-o vale inconjurata de paduri, pe drumul care duce de la Arad la Ineu. Datorita situarii sale, prielnice ca loc de popas, vechea moara cu apa, de la care isi trage numele, a fost data uitarii. In schimb, in apropiere, proprietarul (”arandasul”) construise o noua cladire, avand destinatia de carciuma. Aceasta este preluata de catre Ghita si familia sa, incepand cu sarbatoarea de Sfantul Georghe a aceluiasi an.

   Un timp, noilor locatari le merge foarte bine, castigand indestulator. Clientii poposesc cu placere la ”Moara cu noroc”, fiind intotdeauna bine primiti. Batrana lasa repede vechile griji si temerile initiale, bucurandu-se de ”norocul” gasit de fata sa, Ana, odata cu asezarea langa un barbat harnic si gospodar precum Ghita. Ana, desi initial parca ”prea tanara, prea asezata, oarecum prea blanda la fire”, isi gaseste curand locul, ajutand la treburile carciumii, pe langa sluga angajata, pe nume Laie. La randul sau, Ghita nici nu se mai gandeste sa se reintoarca la vechea sa indeletnicire, prost platita, de cizmar. Astfel, cu timpul, familia isi gaseste aici un veritabil camin, nascandu-li-se inca un copil. Singurele momente in care ”Moara cu noroc” le mai pare ”straina si pustiita” sunt rarele nopti intunecoase, in care vechea moara parasita este zgaltaita de vanturi.


Capitolul 3

   Intreaga regiune este prielnica cresterii porcilor, astfel ca, pe drumul care trece prin fata ”Morii cu noroc”, trec adesea numerosi pastori, impreuna cu ajutoarele (”boitarii”) si turmele lor. In ierarhia lor, pastorii de porci au si un personaj mai bogat, ”samadaul”, om respectat, dar mai ales temut, adesea ”aspru si neindurat”, care cunoaste foarte bine turmele si locurile bune de pastorit, cu paznicii lor si pericolele fiecaruia. Acesta patruleaza permanent intreaga zona, rolul sau fiind de a da de urma porcilor pierduti sau furati si, in caz contrar, de a suporta pierderile fata de proprietarii porcilor.

   Intr-una din zile, la carciuma poposeste o caruta ”de fier”, cu doi cai frumosi, din care coboara trei barbati. Desi carciumarul trage concluzia ca acestia nu par oameni de treaba, ii serveste ca si pe ceilalti clienti obisnuiti. Cei trei intreaba de ”samadau”, mananca, beau, apoi pleaca mai departe, uitand sa mai si plateasca. Peste putin timp, la carciuma soseste si ”samadaul”, pe nume Lica. Nici acesta nu prea inspira incredere, fiind un om ”inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, ochi mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc”. El nu poposeste, le ignora pe Ana si pe mama sa, care ii ies in intampinare si cere sa vorbeasca cu carciumarul. Lica il intreaba pe Ghita cu privire la trecerea celor trei barbati, insa acesta se eschiveaza, intrucat, din dorinta de a avea o buna reputatie si de a nu pagubi pe nimeni, nu doreste sa ofere informatii nimanui cu privire la clientii sai. Desi Ghita raspunde ca nu a observat un asemenea grup, batrana intervine in discutie, aratand nu doar ca cei trei barbati au trecut mai devreme, ba chiar ca au si uitat sa plateasca. Nemultumit de situatie, Lica le raspunde ca cei trei nu au platit pentru ca stiau ca el vine din urma, asa ca va plati el pentru ei. Luandu-l apoi deoparte pe Ghita si amenintandu-l voalat, Lica arata ca el poarta o mare raspundere, avand in grija 23 de turme de porci, astfel ca este foarte important sa stie cine umbla pe drum, mai ales dintre oamenii sai. Cunoscand reputatia foarte proasta a lui Lica (om violent, care fusese inchis la temnita pentru cel putin un furt), Ghita se ingrijoreaza in urma acestei discutii, cautand sa isi ascunda insa sentimentele de familia sa.

 

Capitolul 4

   Ghita are o discutie cu cele doua femei, certandu-si soacra pentru ca a intrat in vorba cu Lica Samadaul si i-a spus despre trecerea celor trei barbati. Batrana ii da dreptate. Din acest moment, nimeni din familie nu mai discuta cu altii despre drumetii care vin si pleaca de la carciuma. Chiar in aceeasi zi, Ghita isi achizitioneaza doua pistoale de la Arad si isi angajeaza o a doua sluga, pe ungurul Marti. De asemenea, desi avea deja un caine, isi ia de la Fundureni doi dulai. Cainii sunt crescuti de mici si antrenati sa fie fiorosi si neprietenosi cu oamenii.

   Ghita devine tot mai ingandurat si ursuz, petrecandu-si mai putin timp cu familia, si mai mult cu cei doi caini. Ana nu ii putea suferi pe acestia din urma, observand cu ingrijorare transformarea sotului sau.

   Odata cu sosirea toamnei, pe drum incep sa treaca numeroase turme de porci. Paznicii primei turme ii transmit lui Ghita faptul ca Lica Samadaul ii da cinci porci pentru mancarea si bautura procarilor din turmele care vor urma. Neincrezator, Ghita se codeste sa accepte aceasta plata neobisnuita, dar, precaut si intrucat nu vrea sa il supere pe Lica, ii serveste pe pastori si pe ajutoarele lor, pe masura ce acestia poposesc la carciuma. Desi circumspect, Ghita intelege faptul ca Lica este un om periculos, cu care e intelept sa te ai bine, pentru ca, fara acordul lui, nimeni nu poate ramane la carciuma si cu atat mai putin nu poate sa obtina vreun castig la ”Moara cu noroc”. Astfel, cu toate ca se gandeste sa paraseasca acele locuri, Ghita este in acelasi timp atras de castigurile din ce in ce mai mari din ultima perioada. In plus, si-ar dori si alte venituri, mai importante, care se gandeste ca ar putea veni din intovarasirea cu Lica Samadaul.

   Dupa ce trec toate turmele, la carciuma soseste si Lica, care nu ii acorda atentie lui Ghita, plecand repede, fara ca macar sa fi descalecat. Neprimind de la inceput plata promisa, Ghita ramane astfel pagubit.

Ana doar intuieste framantarile sotului sau, pentru ca acesta din urma nu reuseste sa ii comunice pe deplin gandurile si indoielile sale legate de o eventuala plecare. La acest moment, nici Ana nu isi doreste sa plece, parandu-i-se ca aici este fericita, impreuna cu familia sa.

 

Capitolul 5

   Tihna familiei este tulburata de sosirea lui Lica si a doi insotitori. Desi inraiti si antrenati drept caini de paza, cei doi dulai de la carciuma nu se ridica la inaltimea lui Lica, care ii linisteste rapid, prin viclenie. Tematoare cu privire la vizita inopinata, Ana il sfatuieste pe Ghita sa il trimita pe ascuns pe Laie dupa ajutoare, propunere acceptata de carciumar. De fapt, dupa cum se va dovedi mai tarziu, Laie nu ajunge in localitatea invecinata, ci se ascunde prin apropiere.

   Ghita si Lica Samadaul au o discutie intre patru ochi. Carciumarului ii sunt aratate semnele turmelor aflate in raspunderea lui Lica, cerandu-i-se sa fie atent la acestea, precum si la oamenii care le mana. In rest, i se cere discretie. Ghita intuieste afacerile necurate ale lui Lica si vrea sa cada la o invoiala cu acesta, insa in termenii proprii si fara sa fie constrans, asa cum si-ar fi dorit ”samadaul”. La randul sau, Lica intelege rapid slabiciunea lui Ghita, constand in lacomie si patima banilor. Atmosfera este incordata, lucrurile degenerand pentru ca fiecare dintre cei doi incearca sa isi impuna vointa asupra celuilalt. Sunt aproape gata sa se incaiere, cand Lica ia, sub amenintare, cu titlu de ”imprumut”, o parte din banii incasati in acea saptamana de carciuma. In final, Ghita pare ca accepta sa fie partas cu Lica, desi nu intelege foarte clar la ce anume. El tine sa precizeze totusi ca face acest lucru din proprie vointa si nu fortat.

 

Capitolul 6

   Lica Samadaul vine din ce in ce mai des pe la ”Moara cu Noroc”, purtat de afacerile sale. Ana observa ca sotul sau se instraineaza de ea, dar si ca Lica plateste mai mult decat consuma el si tovarasii sai. Ghita isi doreste sa ii destainuie sotiei temerile sale, dar tot amana momentul.

   Intr-o zi de toamna, la carciuma soseste Lica, insotit de Raut, Saila Bouarul si Buza-Rupta. Contrar obiceiului sau de a petrece intr-o odaie separata, Lica il intreaba pe Ghita, in auzul altor clienti, despre eventuala sosire a ”arandasului” (de Sfantul Dimitrie, acesta isi incasa chiria). Lica isi petrece dupa-amiaza impreuna cu prietenii sai si un taraf de tigani. Cu aceasta ocazie, joaca impreuna cu Ana, aratandu-se nemultumit de lipsa altor femei. Chiar ii sugereaza carciumarului ca ar trebui sa isi ia o slujnica.

   In ciuda impotrivirii initiale, Ana se bucura de dans, parand ca nu ii displace nici partenerul.

   Spre seara, Saila Bouarul si Buza-Rupta pleaca impreuna spre Ineu iar Raut spre Fundureni. Lica Samadaul ramane peste noapte la ”Moara cu noroc”.


 

Capitolul 7

   Se parea ca in anul acela, ”Moara cu noroc” scapase de reputatia de a fi un loc primejdios pentru drumeti. Aici poposeau adesea si jandarmii de la Ineu, care patrulau prin imprejurimi. Mai ales Ghita se bucura de prezenta acestora, cu timpul, legand prietenie cu ei, mai ales cu Pintea Caprarul, om ”scurt si indesat”, cu ”ochi mari, falcile late, mustata tunsa si o taietura in frunte”. Carciumarul aprecia la acesta in special faptul ca este ”asezat si tacut din fire”.

   Stiindu-l pe Lica Samadaul ramas peste noapte la carciuma, Ghita si-ar fi dorit ca si de aceasta data sa vina in vizita si Pintea cu jandarmii sai, insa acest lucru nu se petrece.

   Cand abia se innopteaza, Ghita este trezit din somn de caini. Uitandu-se pe fereastra, vede sosind un barbat, in care il recunoaste pe Raut, insotit de o femeie ”inalta si lata in umeri”. La intrebarea lui Marti cu privire la cei doi vizitatori, o voce barbateasca raspunde ca sunt ”oameni buni”. Carciumarul este edificat, crezand ca Raut i-a adus lui Lica o femeie de moravuri usoare, insa Ana, care se trezeste si ea, este de parere ca acel glas nu este al lui Raut. Dupa ce sunt lasati sa intre, trece un timp, pe care Ghita nu il poate aprecia corect intrucat este adormit, iar cei doi vizitatori pleaca de la ”Moara cu noroc”. Lui Ghita i se pare ca, la plecare, barbatul nu mai este acelasi cu cel care venise, ci insusi Lica Samadaul. Carciumarul se culca la loc, insa Ana nu mai poate dormi. Cand tarziu, dupa miezul noptii, cainii latra din nou, Ana se duce pe furis la fereastra, la timp pentru a-l vedea pe Lica sosind singur dinspre Fundureni. Ca urmare, Ana trage concluzia ca Lica a fost undeva pe ascuns, purtat de treburile lui necurate, dar si cu stiinta lui Ghita. Din acest moment, Ana incepe sa se indoiasca de cinstea sotului sau, considerand ca soarta acestuia si a lui Lica sunt strans legate.

   A doua zi, Ana si-ar fi dorit sa vorbeasca cu Ghita despre cele intamplate, insa numerosii clienti nu ii ofera vreo clipa de ragaz. La randul sau, constient de lucrurile ciudate petrecute in timpul noptii sub acoperisul sau, si Ghita ar fi vrut ca, dupa plecarea lui Lica, sa inhame caii la caruta si sa plece la Ineu, pentru a se sfatui cu Pintea. Temerile ii dispar insa atunci cand il vede pe Lica iesind dimineata din carciuma, ”cam nedormit”, astfel ca renunta la idee.

   Curand insa, la ”Moara cu noroc” soseste chiar Pintea, insotit de doi jandarmi, care se intereseaza de drumetii care au trecut pe aici in ziua si noaptea precedenta. Fidel principiului sau de a nu vorbi despre astfel de lucruri, Ghita se eschiveaza. Cei doi au o discutie intre patru ochi, in urma careia Ghita afla cu uimire faptul ca, in trecut, Pintea a fost tovaras de hotie cu Lica Samadaul, deosebindu-se insa de acesta din urma prin faptul ca, dupa ce au fost prinsi si si-au ispasit pedeapsa, au ales drumuri diferite in viata. Pintea il uraste pe Lica, facandu-si un scop din a dovedi ilegalitatile comise de acesta. Stiindu-se dependent de Lica, aceasta destainuire il face insa pe Ghita sa se teama si mai mult de Pintea, astfel ca, desi initial intentionase, nu ii mai destainuie perigrinarile din noaptea precedenta. Ii povesteste totusi despre faptul ca Lica ar fi cerut, jumatate in gluma, jumatate in serios, sa isi ia o slujnica la ”Moara cu noroc”. Pintea sesizeaza oportunitatea si il sfatuieste pe carciumar sa isi angajeze una, insa doar la recomandarea sa. Pintea ii dezvaluie si adevaratul motiv al vizitei sale, respectiv investigarea unei talharii savarsite in noaptea precedenta asupra ”arandasului”, cand doi hoti mascati au patruns in casa acestuia, l-au batut si i-au luat o suma importanta de bani. In ciuda banuielilor lui Pintea, Ghita nu crede ca vreunul dintre talhari sa fi fost Lica, intrucat, din stiinta sa, acesta a ramas peste noapte la ”Moara cu noroc”. Cu toate acestea, Pintea este convins ca Lica si oamenii sai trebuie sa aiba vreun amestec si in aceasta fapta.

 

Capitolul 8

   Jandarmii, impreuna cu Ghita si cele doua slugi, Laie si Marti, pleaca la Ineu, pentru cercetari. Ana ramane la ”Moara cu noroc” prada gandurilor negre legate de posibilitatea amestecului lui Ghita in treburile nelegiuite ale lui Lica Samadaul.

   Intre timp, se porneste o ploaie puternica, astfel ca la ”Moara cu noroc” se opreste o ”trasura boiereasca”. Din ea coboara o femeie de vreo 28 de ani, care i se pare Anei ”foarte trista” si un copil de 5 ani, ”slab si bolnavicios”.

   Vizitiul si ”feciorul” (servitorul) care le insotesc, cunosc faptul ca se indreapta catre Ineu, ca in fiecare an, de unde intotdeauna stapana lor se intoarce cu multi bani. De asemenea, din spusele lor reiese faptul ca acestia il cunosc pe Lica Samadaul, cu care au niste afaceri incurcate. Ana afla de la cei doi si ca sotul femeii se impuscase de curand pentru a evita dezonoarea si eventual inchisoarea, intrucat la el se gasise un lant de aur aparte care fusese furat. Despre acest lant, cei doi servitori isi aduceau aminte ca stapana lor il adusese anul trecut de la Ineu. Acestia banuiau ca Lica Samadaul se ocupa cu furturile iar stapanii lor au avut un amestec in vanzarea bunurilor furate. Discutia lor e intrerupta de femeie, care insista sa plece imediat, in ciuda ploii. Pentru plata, femeia ii da Anei o bancnota dar, la cererea acesteia, intrucat un colt este rupt, o schimba cu alta. Ana observa cu aceasta ocazie ca femeia are o punga mare cu bancnote nou-noute.

   Induiosata de povestea trista a femeii care tocmai plecase, Ana revine la ganduri mai bune fata de Ghita, pe care il asteapta credincioasa sa se intoarca de la Ineu.

 

Capitolul 9

   Ghita se teme de ancheta pentru ca exista doua posibilitati. Daca marturiseste tot ce stie despre noaptea precedenta iar talharia ar fi fost comisa de Lica, prin mijlocirea lui Buza-Rupta si Saila Bouarul, atunci si el, ca gazduitor si complice, ar fi fost tras la raspundere. Daca insa spune adevarul, dar nu s-ar putea dovedi ca Lica ar fi participat la jaf, atunci Ghita trebuie sa se teama de razbunarea acestuia. Muncit de indoieli, Ghita se hotaraste intr-un sfarsit sa se sfatuiasca cu Pintea, lucru pe care ezitase sa il faca la ”Moara cu noroc”. Cum insa au ajuns in curtea cazarmii, iar curiosii orasului se inghesuie la poarta, Pintea il refuza.

   Intrebati separat, Laie, Ghita si Marti, au marturii diferite, dar care, puse cap la cap, il zugravesc pe carciumar drept informator si complice al lui Lica Samadaul. Se stabileste astfel ca Ghita a primit de la Lica daruri, inclusiv porci, posibil furati. De asemenea, anchetatorul afla de vizita din seara precedenta si de plecarea lui Buza-Rupta si Saila Bouarul catre Ineu, chiar in noaptea in care ”arandasul” fusese calcat de hoti. Ghita povesteste si episodul sosirii lui Raut cu femeia, insa nu isi mai aminteste foarte bine succesiunea in timp a evenimentelor. Desi indoit, Ghita arata ca, dupa stiinta sa, Lica a stat toata noaptea la ”Moara cu noroc”.

   Intrucat banuiala planeaza si asupra sa, Ghita este lasat sa plece doar ”pe chezasie” (dupa ce obtine o scrisoare de recomandare din partea unui cetatean onorabil al orasului). Marti, despre care Pintea banuia ca este omul lui Lica, este arestat.

   Ghita, Laie, Pintea si noua slujnica, gasita de acesta din urma (Uta), se intorc la ”Moara cu noroc”. Pintea are ordin sa perchezitioneze casa si carciuma in speranta ca se vor gasi aici bani sau bunuri apartinand ”arandasului”. Cu toate acestea, Pintea se indoieste inca de vinovatia lui Ghita. Acesta din urma se stie curat de orice amestec in talharirea ”arandasului”, dar vinovat de a nu se fi opus intovarasirii cu Lica, pe care il banuia implicat si in aceasta fapta. De asemenea, asa cum recunoaste si in fata comisarului anchetator, primise de la Lica porci fara insemne despre care ar fi trebuit sa stie ca sunt furati. Ghita se amageste cu gandul ca nu setea de inavutire il impinge, ci grija pentru familia sa si dragostea pentru Ana.

   Pe drumul de intoarcere, in apropiere de ”Moara cu noroc”, zaresc deodata o trasura ”boiereasca”, fara cai. Langa ea, trupul insangerat al unui copil mort. Pe capra trasurii si langa aceasta, se zaresc pete mari de sange, aproape spalate de ploaie. Pintea doreste cu Uta sa ramana pe loc, iar ceilalti sa porneasca pe urmele cailor, aflate ceva mai la vale. Presimtind alte nenorociri, Ghita se opune si porneste cu caruta, impreuna cu Uta, spre ”Moara cu noroc”. Jignit si amenintat de Ghita ca va trece peste el cu caruta, Pintea il lasa sa plece.

   Ajuns la ”Moara cu noroc”, carciumarul afla de la Ana ca in trasura pradata s-au aflat o femeie cu copilul sau si doi servitori.

   Geloasa din cauza ca Ghita o aduce cu sine pe Uta, Ana ii reproseaza acest fapt, precum si tovarasia cu Lica Samadaul. Nu isi ascunde banuiala ca si Ghita are un amestec in pradarea ”arandasului”. Totodata ii relateaza ca l-a vazut pe Lica intorcandu-se noaptea.

 

Capitolul 10

 

   Gandindu-se ca il poate prinde in sfarsit pe Lica, Pintea se afla in febra vanatorii, pornind astfel singur pe urmele raufacatorilor, lasandu-l pe Laie langa trasura. Cunoscand felul de a gandi al talharilor, aprope de miezul noptii, descopera trupul femeii. Aceasta murise, se pare, asfixiata din cauza carpei care ii fusese legata peste fata, ca sa nu tipe. Incercand sa transporte cadavrul, Pintea gaseste o biciusca identica cu cea folosita de Lica Samadaul. Hotii legasera cu ea mainile femeii la spate si o uitasera, probabil, cand abandonasera cadavrul.

   Intre timp, lui Laie, facandu-i-se urat langa trasura abandonata, o ia la fuga spre ”Moara cu noroc”. Pentru a-si ascunde lasitatea, ii minte pe jandarmii gasiti aici ca cei doi raufacatori s-au intors, dorind sa il omoare si pe el, astfel ca a fost nevoit sa fuga. Jandarmii se deplaseaza la trasura abandonata. Alertati de focul de arma al lui Pintea, cei doi jandarmi pornesc sa il caute prin padure. Unul dintre ei, Hantl, are ghinionul sa se apropie de cei doi talhari care se aflau, intr-adevar, in apropiere. Urmeaza un schimb de focuri, in urma caruia Hantl este grav ranit iar atacatorii sai se fac nevazuti. In final, Hantl moare fiind si injunghiat cu un cutit care se va stabili ulterior ca i-ar apartine lui Saila Bouarul. Acesta si Buza-Rupta sunt cautati iar in casa ultimului se gaseste o parte din argintaria ”arandasului”.

   Intrucat Ghita fugise, lasandu-l pe Pintea sa caute singur talharii, acesta era acum banuit si ca ar fi vrut astfel sa ajunga inaintea jandarmilor, care aveau ordin de perchezitie, pentru a scapa repede de bunurile furate. Ghita este astfel arestat.

   Pintea il aresteaza si pe Lica Samadaul, aflat la Ineu de cateva zile pentru a se intalni, spunea el, cu o doamna, careia avea sa ii dea banii primiti pe o turma de porci. Pe drumul spre cazarma, Lica reuseste sa il enerveze pe Pintea, astfel ca, creeaza un curent de opinie favorabil, pozand in victima nevinovata a abuzurilor jandarmilor. In curand, intreg orasul stie ca Pintea il uraste pe Lica si ca era gata sa il omoare pe cand il ducea spre arest. In ancheta, Lica declara ca a vazut cutitul cu care Hantl a fost ucis la Saila Bouarul, dar si ca biciusca e a lui, uitata, probabil, la ”Moara cu noroc”. Prin numeroasele relatii de care dispune in oras, Lica este eliberat. Astfel, el iese pe poarta cazarmii chiar in momentul in care Ghita este adus, apucand sa ii spuna acestuia ca tot ce are de facut este sa se increada in el.

 

Capitolul 11

 

   Procesul are loc la Oradea-Mare, fiind inculpati Saila Bouarul, Buza-Rupta, Lica Samadaul si Ghita. Acesta din urma este adus din arestul de la Ineu, iar primii doi de la Salonta, unde fusesera prinsi nu cu mult timp inainte.

   Lica este din nou ascultat de judecatori, dar lasat liber si de aceasta data, ca urmare a interventiei protectorilor sai sus-pusi. Ana soseste si ea in ziua judecatii. Lica este audiat primul si face o buna impresie asupra judecatorilor in ciuda probelor aduse impotriva cunoscutilor sai. Marturia care inclina balanta nevinovatiei sale este chiar cea a lui Pintea. Acesta repeta practic ceea ce spusese si Lica inainte: ca nu ii crede vinovati pe Buza-Rupta si Saila Bouarul de talharirea ”arandasului”; ca argintul gasit la acestia a fost ascuns de altcineva acolo; ca cutitul lui Saila Bouarul a fost dinadins lasat in trupul lui Hantl si ca Raut nu a venit noaptea cu o femeie la ”Moara cu noroc”. Daca Lica minte, in schimb, Pintea spune acelasi lucru sincer, orbit fiind de ura si dorinta de a-l vedea inchis pe Lica Samadaul.

   Buza-Rupta si Saila Bouarul lasa o impresie foarte proasta prin chiar infatisarea lor, dar mai ales prin marturiile contradictorii din care reiese ca sunt dusmani ai lui Lica, astfel ca nu ar fi putut savarsi fapta impreuna cu acesta. Ghita declara ca nu crede ca Saila Bouarul si Buza-Rupta sunt talharii, dar si ca poate jura ca l-a stiut pe Lica toata noaptea la ”Moara cu noroc”.

   Lica si Ghita sunt achitati, iar Saila Bouarul si Buza-Rupta condamnati la inchisoare pe viata. Ghita isi cere iertare Anei pentru ca l-a vazut in postura de inculpat, banuit de crima si jaf.

 

Capitolul 12

 

   Ca de fiecare data, mama Anei gaseste cuvinte linistitoare si intelepte, aducandu-i aminte lui Ghita de norocul sau de a avea o familie buna si o sursa de castig stabila. Cu timpul, Ghita devine mai ingaduitor si mai linistit iar Ana mai vesela. Cat timp s-a aflat in inchisoare, Ghita si-a dorit chiar sa il ucida pe Lica pentru ca l-a tarat in incurcaturi, insa acum, scapat de primejdie, il priveste cu mai multa toleranta.

   Intr-una dintre vizitele sale la ”Moara cu noroc”, Lica scoate o suma mare de bani. Inspaimantat, dar totodata lacom si patimas, Ghita accepta sa ii schimbe, desi stia ca au apartinut fie ”arandasului”, fie femeii ucise si pradate in apropiere. Lica nu doar ca nu tagaduieste ca banii ar putea fi ai acestora, dar chiar recunoaste ca femeia fusese ucisa si pentru ca neglijenta ei l-ar fi putut costa libertatea. Astfel, Ghita afla ca drumurile periodice la Ineu ale femeii nu aveau ca scop primirea banilor pe turmele ingrijite de Lica, ci preluarea banilor si bunurilor obtinute de acesta din jafuri, pentru a le preschimba si a li se pierde urma. Femeia gresise insa, pastrand un lant de aur mai special, astfel ca platise cu viata.

   In ciuda acestor dezvaluiri, Ghita ar vrea chiar sa devina partas cu Lica, insa e refuzat, pentru ca nu prezinta suficienta incredere. Lica il considera pe carciumar mai folositor in locul in care se afla, aflat permanent sub amenintarea sa si controlabil prin patima de bani si grija fata de familie. Tovaras nu il vrea, intrucat, in opinia sa, pe langa lacomie, Ghita are o mare slabiciune, mai mare chiar decat cea pentru femei, anume, slabiciunea pentru o singura femeie, Ana.

   Ghita devine astfel convins ca Lica trebuie sa moara ori sa fie pedepsit, chiar daca asta ar insemna sa isi sacrifice chiar el viata sau libertatea.

 

Capitolul 13

 

   Ghita examineaza cu mare atentie banii primiti de la Lica, in speranta ca va gasi vreun semn distinctiv care sa faca legatura intre cele doua talharii si acesta. Ana este cea care descopera bancnota cu un colt lipsa pe care, anterior, o refuzase femeii din trasura. Cei doi soti se sfatuiesc, Ana fiind hotarata sa se desparta de Ghita daca acesta are vreun amestec in moartea femeii. Ghita se bucura de descoperire si o asigura pe Ana ca va da de urma faptuitorilor. Apoi pleaca la Ineu unde ii arata banii insemnati lui Pintea. Acesta ii destainuie si alte semne ale banilor de aur si bancnotelor provenite de la ”arandas” precum si argintaria acestuia. Impreuna stabilesc ca Ghita sa intre in jocul lui Lica si sa schimbe banii adusi de acesta la ”Moara cu noroc”, dar cu stiinta lui Pintea. Ghita este sfatuit sa nu se grabeasca si sa nu dea de banuit pentru ca, altfel, Lica le-ar putea scapa si de aceasta data. Totodata, este prevenit sa nu aiba incredere in Marti, intrucat acesta este omul lui Lica.

   Ghita nu ii spune nimic despre cele stabilite, nici macar Anei.

 

Capitolul 14

 

   Ana ii reproseaza lui Ghita ca nu are incredere in ea si nu ii povesteste ce a facut cu banii insemnati.

   Lica se apropie din ce in ce mai mult de Ana si de copii, lucru care il face gelos pe Ghita. Lica aduce mai multe bancnote insemnate pe care Ghita i le duce, la randul sau, lui Pintea, pentru a le preschimba. El omite sa ii spuna jandarmului si ca, pentru serviciul sau, primeste jumatate din valoarea banilor schimbati.

   In apropierea sarbatorilor pascale, intreaga familie se pregateste sa viziteze rudele de la Ineu. Ghita se hotaraste sa fuga impreuna cu toti banii agonisiti, fiindu-i teama ca Lica il va prada la un moment dat chiar si pe el. Ii trimite astfel vorba lui Lica pentru a afla daca acesta nu mai are cumva bani de schimbat, intrucat pretindea ca ar fi vrut sa plece la Pesta. Acesta ii raspunde ca va veni cu tot ce avea sambata seara sau duminica dimineata.

   In ziua de sambata, pe cand pregatirile de plecare la Ineu erau gata, Ghita isi anunta familia ca nu mai poate pleca, intrucat il asteapta pe Lica Samadaul. Ana refuza sa plece fara Ghita, astfel ca pleaca doar batrana si copiii. La despartire, batrana ii avertizeaza ca Lica este ”om rau din fire” si ca nu ar trebui sa se amestece prea mult cu unul ca el. De asemenea, isi ia ramas bun de la fiica sa ”ca si cand s-ar desparti pe veci de dansa”.

   Duminica, in ziua de Pasti, la ”Moara cu noroc” soseste Lica impreuna cu Raut si Paun. Acesta aduce cu sine o traista cu bani, dar si un ”serpar” (brau) cu aur si bijuterii, astfel ca nu se arata prea incantat de prezenta Anei. De fata fiind Marti si Uta, toti se pun pe petrecere. Curand soseste si un taraf de tigani. Lica se apropie si mai mult de Ana, careia ii sopteste ca o sa il trimita pe Ghita cu treaba, astfel incat sa poata ramane singuri.

   Obosit de joc si veselie, Lica o ia pe Ana pe genunchi si incepe, in gluma, sa o sarute si sa o stranga la piept. Ghita se face ca nu vede nimic. Mai mult, pentru a-l necaji, Lica ii cere lui Ghita sa ii lase singuri pana dimineata. Ghita nu ar accepta un asemenea afront, insa planuieste sa plece intr-adevar la Ineu si sa se intoarca impreuna cu jandarmii si Pintea pentru a il prinde pe Lica cu bunurile furate. In acelasi timp, Raut primeste instructiuni de la Lica sa plece impreuna cu Paun, Uta si taraful la Sicula. Apoi, Raut si Paun urmeaza sa se intoarca la ”Moara cu noroc” si sa astepte ascunsi semnalul lui Lica.

   Vazand ca Ghita lipseste si ca este abandonata in bratele lui Lica, Ana se bucura in sinea sa. Il dispretuieste acum pe Ghita, considerand ca acesta nu este barbat.

 

Capitolul 15

 

   Ceva mai tarziu, serparul plin cu galbeni al lui Lica zace aruncat pe jos, la picioarele patului. Lica isi da seama ca s-ar putea sa fi inceput sa tina la Ana si asta il face sa isi doreasca sa se poata stapani si de data aceasta, asa cum facea in toate privintele. Inciudat, Lica se ridica, isi ia traista cu bani si da sa plece. Ana incearca sa il determine sa o ia cu el, intrucat, dupa cele intamplate, nu il mai poate privi in ochi pe Ghita. Lica insa o respinge, lasand-o ”de rusine”.

   Lica porneste calare catre Fundureni. Fiind furtuna, se adaposteste in biserica. Isi priponeste calul langa altar si rupe perdeaua de la intrarea acestuia pentru a-l acoperi. Aici isi da seama ca serparul sau cu aur fusese uitat la ”Moara cu noroc”. Atunci se hotaraste sa se intoarca, dar si ca, pentru a sterge urmele, trebuie sa ii ucida pe toti. Trece pe la casa preotului si intreaba de Raut, pretinzand ca i-au disparut niste porci din turma. Cum acesta nu il vazuse pe Raut, pleaca curand si ii da drumul calului pe drumul catre ”Moara cu noroc”.

 

Capitolul 16

 

   Inainte de a pleca de la ”Moara cu noroc”, Ghita il cautase pe Marti, dar nu il gasise. Nici petrecaretii plecati la Sicula nu il gasisera, Uta emitand ipoteza ca acesta plecase la o iubita de-a sa, din Fundureni.

   Apropiindu-se de Ineu, Ghita il gaseste pe Marti pe drum. El incercase, la randul sau, sa ajunga la Ineu, pentru a-i da de veste lui Pintea. Impreuna cu Marti, Pintea si alti doi jandarmi, Ghita se intoarce la ”Moara cu noroc” si se pune la panda pe culmea dealului. Vazandu-l pe Lica ca pleaca singur calare, Ghita intelege ca el si Ana au fost singuri. Grupul porneste calare pe urmele lui Lica, dar il pierd curand, in preajma satului.

   Ghita se intoarce fara insotitori la ”Moara cu noroc”, unde Ana sta singura, plangand. Carciumarul isi ingrijeste calul, apoi se inchina, intra in carciuma, incuie usa si arunca cheia. Ii spune Anei ca, avand in vedere cele intamplate intre ea si Lica, el trebuie sa moara, dar si sa o omoare pe ea. Doar astfel, crede el, poate sterge rusinea, dar si vina ca, orbit de ura si sete de razbunare fata de Lica, a aruncat-o in bratele acestuia. Ghita o injughie pe Ana exact cand Lica si Raut, intorsi impreuna cu Paun dupa serparul cu aur, sparg usa. Cei doi il impusca pe Ghita. Aflata pe moarte, Ana ii cere lui Lica sa o ajute si profita de ocazie pentru a-l musca de mana si zgaraia pe fata.

   Lica isi ia serparul, apoi ii instruieste pe oamenii sai sa prade carciuma si sa astepte pana ce el va ajunge la Fundureni pentru a ii da foc. Calul lui Lica, fiind obosit de numeroasele drumuri, nu il duce prea departe si cade curand la pamant. Lica incearca sa treaca raul, dar nu reuseste, acesta fiind prea umflat de ploaie. Intre timp, socotind ca Lica a ajuns la Fundureni, complicii sai dau foc ”Morii cu noroc”.

   Sperand sa gaseasca aici vreun cal odihnit, Lica se intoarce pe jos la ”Moara cu noroc”. Pintea soseste si el si avand pe fundal flacarile, il zareste pe Lica. Acesta din urma intelege ca, obosit, zgaraiat pe fata si cu aurul asupra sa, nu mai are scapare, asa ca se hotaraste sa se sinucida, izbindu-se cu avant de un batran stejar uscat din apropiere. Pintea ii impinge trupul in rau.

 

Capitolul 17

 

   Romanul se incheie cu imaginea batranei si a copiilor care plang pe marginea a ceea ce mai ramasese din ”Moara cu noroc”. In stilul caracteristic, batrana trece mai usor peste pierdere, socotind-o interventia destinului. Impreuna cu cei doi nepoti, ea se indeparteaza, plecand mai departe, probabil in cautarea unui alt ”noroc”.

© kpodoperescu.com
Cumpără cartea
piggy.png
bottom of page