Traitor in Orientul Mijlociu (teritoriul actualelor state Siria si Iran), aproximativ intre anii 640 – 700 d.Hr, Sfântul Isaac Sirul si-a dedicat viața monahismului crestin si experimentarii personale a virtutilor ascetismului.
Inainte de a fi un teoretician talentat, el s-a evidentiat prin corespondenta dintre ideile propovaduite si intreaga sa viata, exemplul personal reprezentand, la fel ca si in cazul altor Parinti ai Bisericii, dovada aplicabilitatii si utilitatii cunoasterii sale.
Ravnitor al unor nevointe cat mai aspre, Sfantul a refuzat functiile si sarcinile de reprezentare ori administrative ale Bisericii timpurii, renuntand, dupa doar cinci luni, la functia de episcop de Ninive (in Asiria de Nord), pentru a se retrage in pustia muntelui Matout. Aici a trait in singuratate, simplitate si smerenie timp de mai multi ani, fara a abandona insa chemarea legata de ajutorul duhovnicesc al semenilor sai. Orbirea sa treptata nu a stins dorinta de intelegere si cunoastere teologica, Sfantul continuand sa se nevoiasca vreme indelungata, in studiu si rugaciune, pentru a adormi, in final, la Manastirea Rabban Shabur.
Invataturile sale au ajuns la noi sub forma a trei carti, cuprinzand mai multe omilii, sau cuvinte de invatatură, rugaciuni si epistole, care, prin profunzimea si valoarea lor universala, au avut o adresabilitate mult mai larga decât cea a micilor comunitati monahale ale regiunii de origine. citeste recenzia...
cumpără cartea
Comentarios