KPodoperescu

​

PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR

- rezumat -

​

   ”Praslea cel Voinic si merele de aur” este un basm popular, cules de Petre Ispirescu de la tatal sau, si transmis, anterior, tot pe cale orala, din generatie in generatie. A fost publicat in volumul ”Legendele si basmele romanilor”, lansat in anul 1882.

   Basmul ne relateaza despre o lume fantastica, în care un imparat avea trei feciori, iar in gradina palatului, un mar cu fructe de aur. In fiecare an, cand erau pe punctul de a se coace, fructele erau furate. Mahnit ca nu se putea bucura de roadele pomului, mai ales ca mai multi voinici din imparatie au incercat, in mod inutil, sa prinda hotul, imparatul a hotarat sa taie marul fermecat. Inclusiv primii doi fii ai imparatului au pazit pomul, dar initiativa lor a fost zadarnica, intrucat ei au adormit, iar merele au fost din nou furate.

   Imparatul s-a lasat induplecat si i-a acordat o sansa si lui Praslea, fiul cel mic. Acesta, prevazator, s-a asezat intre doua tepuse, astfel incat, durerea pricinuita de ele l-a trezit atunci cand capcana somnului l-a cuprins si pe el. A reusit astfel sa il raneasca cu o sageata pe hot, iar merele salvate i le-a daruit tatalui sau, asezate pe o tipsie de aur. A plecat apoi in cautarea hotului, urmand dara de sange lasata de acesta. A fost insotit in calatorie de fratii sai, care, din invidie, au hotarat insa sa il omoare. Dara de sange s-a oprit pe marginea unei prapastii, in care Praslea a coborat cu ajutorul unei funii, manuita de fratii sai, patrunzand astfel pe ”taramul cellalt”. A intalnit in calea sa un palat de arama si, in palat, o fata de imparat, care i-a spus ca ea, si celelalte doua surori ale sale, au fost rapite de trei zmei, care erau frati. Zmeii voiau sa se casatoreasca cu cele trei fete, acestea din urma insa, prin diverse siretlicuri, au amanat cat de mult au putut acest moment.

   Palosul zmeului cel mare, aruncat de departe, s-a asezat singur in cui, vestind sosirea stapanului sau. Praslea l-a aruncat inapoi, iar cand zmeul a sosit acasa, simtind o prezenta umana, l-a provocat la lupta pe oaspetele nepoftit. Situatia s-a repetat si cu zmeul mijlociu, care avea un palat de argint. Zmeul cel mic, care locuia intr-un palat de aur, desi mai viteaz decat fratii sai, era chiar hotul ranit de sageata trasa de Praslea cand acesta a pazit merele. Praslea s-a luptat si cu zmeul cel mic si l-a biruit. În aceasta lupta, mai dificila, Praslea a fost ajutat de un corb, care a turnat ”seu” peste el pentru a prinde puteri, dar si de fata cea mica, care i-a dat apa sa bea. Cele trei fete l-au urmat pe Praslea, dupa ce au transformat palatele zmeilor in trei mere, pe care le-au luat cu ele.

   Fetele au fost ridicate de fratii lui Praslea deasupra prapastiei. Banuind ca acestia voiau sa il omoare, Praslea a fost precaut si a legat de franghie, in locul sau, o piatra. Cei doi frați, simtind greutatea, despre care credeau ca e fratele lor, au dat drumul franghiei de la inaltime, si apoi au simulat o mare tristete in fata parintilor neconsolati. Fata cea mare si cea mijlocie s-au casatorit cu cei doi frati, insa fata cea mica, purtand doliu si cu gandul la Praslea, a refuzat sa se casatoreasca cu altcineva.

   Intre timp, Praslea a salvat niste pui de ”zgripsor” din ghearele unui balaur. Recunoscatoare, mama puilor, ”zgripsoroaia”, l-a ajutat pe voinic sa ajunga pe celelalt taram. Ca sa amane o potentiala casatorie, fata cea mica a cerut in dar o furca de tors si o closca cu pui, toate din aur. Angajandu-se la argintarul tocmit de imparat sa faureasca cele cerute de fata, Praslea a scos obiectele din marul de aur al zmeului cel mic. Desi intre timp infatisarea i se schimbase, cand a fost chemat la palat, Praslea a fost recunoscut de fata cea mica si de catre tatal sau. Dupa ce a povestit prin ce a trecut, Praslea a dorit ca pedeapsa fratilor sai sa fie decisa de Dumnezeu. Fiecare dintre fiii imparatului a tras o sageata in sus. Doar cei doi frati mai mari au fost ucisi de propriile sageti. Praslea s-a casatorit cu fiica cea mica și, dupa moartea tatalui sau, a urcat in scaunul domnesc.

   Ca in orice basm, si in ”Praslea cel Voinic si merele de aur”, binele a invins raul, iar cei cinstiti au dus o viata lunga si imbelsugata.