IESIREA
- A doua carte a lui Moise -
Capitolul 1
Evreii sunt asupriti in Egipt.
Pe tronul Egiptului a ajuns un faraon care nu l-a cunoscut pe Iosif. Vazand Faraon ca evreii s-au inmultit si au devenit puternici, a incercat sa diminueze numarul acestora prin uciderea, la nastere, a copiilor de parte barbateasca. Insa moasele, Sifra si Pua, fiind cu frica de Dumnezeu, i-au lasat pe baieti in viata. Atunci Faraon a poruncit ca toti baietii nou-nascuti ai evreilor sa fie aruncati in Nil.
Capitolul 2
Nasterea si tineretea lui Moise. El ucide un egiptean si fuge in Madian. Dumnezeu Isi aminteste fagaduinta.
In acest context s-a nascut Moise, din semintia lui Levi. Pentru a-i salva viata, mama sa l-a pus intr-un cos si i-a dat drumul pe Nil. Moise a fost salvat de fiica lui Faraon, care s-a hotarat sa il adopte. Crescand si fiind martor la suferintele poporului sau, Moise i-a luat apararea unui evreu care era batut de un egiptean. Pentru ca l-a ucis pe egiptean, Moise a fugit din Egipt si s-a refugiat in Madian. Aici s-a casatorit cu Sefora, una dintre cele 7 fiice ale preotului din Madian. Sefora le-a dat nastere lui Gherson si lui Eliezer.
Dupa moartea Faraonului care i-a asuprit pe evrei, Dumnezeu Si-a amintit de legamantul incheiat cu Avraam, Isaac si Iacob.
Capitolul 3
Chemarea lui Moise.
In timp ce Moise pastea oile socrului sau pe muntele Horeb, ingerul Domnului i s-a aratat intr-un rug aprins si i-a incredintat eliberarea evreilor din robia egipteana. I-a poruncit apoi lui Moise sa i se infatiseze lui Faraon si sa ii ceara eliberarea evreilor. Dumnezeu i-a descoperit lui Moise numele Sau: ”Cel ce este” (Iahve) si i-a dezvaluit ca Faraon nu se va indupleca pana ce Egiptul nu va fi lovit cu ”tot felul de minuni”.
Capitolul 4
Moise capata puterea de a face semne; pleaca din Madian in Egipt, unde i se alatura Aaron.
Dumnezeu i-a dat lui Moise darul de a savarsi minuni: toiagul transformat in sarpe, mana bolnava de lepra si apa transformata in sange. Moise a incercat sa refuze misiunea sustinand ca era gangav din nastere, insa Domnul l-a incredintat ca va fi sprijinit de fratele sau, Aaron, atat in fata poporului, cat si in fata lui Faraon.
Domnul i-a poruncit lui Moise sa se intoarca in Egipt. Pe drumul spre Egipt, Moise a fost atacat de ingerul Domnului. Atunci Sefora l-a taiat imprejur pe fiul sau cu un cutit de piatra si a rostit o formula pagana prin care erau alungate duhurile inoportune.
Aaron i-a iesit in intampinare lui Moise, care i-a transmis fratelui sau cele descoperite de Domnul. S-au adresat, impreuna, poporului iar Moise a facut ”semnele” in fata batranilor neamului. Acestia s-au convins ca Moise si Aaron erau trimisi ai Domnului.
Capitolul 5
Moise la Faraon.
Moise si Aaron s-au infatisat inaintea lui Faraon si i-au cerut acestuia sa ii elibereze pe evrei pentru a I se inchina Domnului. Faraon a refuzat si le-a cerut servitorilor sai sa ii asupreasca si mai mult pe evrei pentru ca acestia sa isi vada de munca si nu de ”vorbe goale”.
Scribii fiilor lui Israel i-au acuzat pe Moise si pe Aaron ca au inrautatit starea poporului.
Capitolul 6
Moise, a doua oara in fata lui Faraon. Neamul sau.
Domnul i-a cerut lui Moise sa vorbeasca poporului si sa le reaminteasca oamenilor fagaduinta facuta de Domnul stramosilor lor, de a-i scoate din Egipt si de a le da tara Canaanului. Domnul l-a trimis din nou pe Moise la Faraon pentru a-i cere sa lase poporul evreu sa iasa din Egipt.
Capitolul 7
Inca o chemare catre Moise. Intaia plaga asupra Egiptului: apa Nilului se preface in sange.
Moise si Aaron au savarsit mai multe minuni in fata lui Faraon. Prima minune a fost transformarea toiagului in balaur. Vrajitorii egipteni au facut si ei la fel, insa toiagul lui Aaron a inghitit toiagele lor. Faraon a ramas neinduplecat.
Moise s-a infatisat din nou la Faraon si a transformat apele Nilului in sange. Aaron a facut acelasi lucru cu restul apelor Egiptului, insa la fel au facut si magii egipteni.
Capitolul 8
Alte trei plagi asupra Egiptului: broaste, tantari si tauni.
Urmatoarea plaga a fost invazia broastelor peste pamantul Egiptului, insa la fel au facut si magii. Faraon le-a cerut, lui Moise si lui Aaron, sa se roage pentru el Domnului. Cei doi s-au rugat, si broastele au disparut, insa Faraon nu le-a dat drumul evreilor. Atunci Domnul a trimis, prin Aaron, o invazie de tantari asupra oamenilor, vitelor si pamantului Egiptului. Magii au incercat, fara succes, sa indeparteze tantarii.
Cea de-a patra plaga au fost taunii, care au intrat in casele egiptenilor si in casa lui Faraon. Atunci Faraon i-a chemat pe Aaron si pe Moise si le-a zis sa aduca jertfa Domnului fara a iesi din Egipt. Cei doi au refuzat si, la insistentele lor, Faraon a acceptat sa ii lase sa iasa din Egipt. Insa, si de data aceasta, Faraon s-a razgandit.
Capitolul 9
Alte trei plagi asupra Egiptului: molima in vite, bube pe Egipteni, grindina.
Moise i-a cerut din nou lui Faraon sa ii lase sa plece. De data aceasta, Dumnezeu a lovit Egiptul printr-o molima asupra vitelor, apoi prin bube cu puroi asupra egiptenilor. A urmat o grindina care a distrus ce a mai ramas in Egipt. Atunci, Faraon le-a promis evreilor, din nou, eliberarea. Dupa ce grindina a incetat, Faraon s-a razgandit din nou.
Capitolul 10
Alte doua plagi asupra Egiptului: lacustele, intunericul.
Dupa grindina a urmat invazia lacustelor si intunericul de 3 zile, care a cuprins tot Egiptul. Chiar si dupa cea de-a noua plaga, Faraon nu i-a lasat pe evrei sa plece.
Capitolul 11
Vestirea plagii a zecea.
Domnul i-a vestit lui Moise cea de-a zecea plaga. I-a spus ca, la miezul noptii, El va trece prin Egipt si tot intaiul nascut, de la om pana la dobitoace, va muri.
Capitolul 12
Mielul pascal. Sarbatoarea Azimelor. Sarbatorirea Pastelui. Moartea intailor nascuti ai Egiptenilor. Plecarea Israelitilor.
Domnul i-a dat lui Moise indicatii despre mielul pascal: sa fie de parte barbateasca, sa fie fara meteahna, sa fie injunghiat in seara a 14-a a lunii intai, carnea sa ii fie mancata fripta, cu azime si ierburi amare. Tot ce ramanea din miel, pentru a doua zi, trebuia sa fie ars, nu zdrobit.
Moise le-a transmis batranilor lui Israel indicatiile despre sarbatoarea Pastilor si le-a spus ca, din sangele mielului pascal, vor trebui sa unga stalpii usilor si pragul de sus pentru ca, atunci cand Domnul va trece prin Egipt, va vedea sangele si nu il va lasa pe ”Nimicitor” sa intre in casele lor.
La miezul noptii, toti intaii nascuti ai Egiptului au murit, inclusiv cei din casa lui Faraon. Atunci Faraon le-a solicitat evreilor sa paraseasca Egiptul. Dupa ce evreii au cerut, la indicatiile lui Moise, aur, argint si haine de la egipteni, au plecat din Ramses spre Sucot. Erau 600.000 de mii de pedestri, in afara de copii.
Evreii au stat in Egipt si Canaan 430 de ani. Domnul le-a mai dat inca o randuiala pascala evreilor: cine dorea sa Ii aduca Domnului ”jertfa pascala”, trebuia sa fie taiat imprejur.
Capitolul 13
Intai nascutii si Azimele. Drum spre Marea Rosie. Stalpul de nor si stalpul de foc.
Domnul i-a cerut lui Moise sa-l sfinteasca pe tot intaiul nascut dintre fiii lui Israel. Moise s-a adresat poporului si le-a transmis ca, in amintirea iesirii din robia egipteana, in luna Spicului, sapte zile vor manca azime, iar a saptea zi va fi sarbatoarea Domnului. Pentru ca Domnul i-a ucis pe toti intaii nascutii din Egipt, primul nascut al omului trebuia rascumparat iar primul nascut al animalului Ii era destinat Domnului ca animal de jertfa.
Condusi ziua de un nor luminos, iar noaptea de un stalp de foc, evreii s-au indreptat spre Marea Rosie, luand cu ei osemintele lui Iosif.
Capitolul 14
Egiptenii in urmarirea Israelitilor. Trecerea prin Marea Rosie.
Domnul i-a vorbit lui Moise si i-a cerut sa aseze tabara langa Marea Rosie, dezvaluindu-i ca Faraon se va razgandi si va dori sa ii intoarca in Egipt. Dupa ce si-a dat seama ce forta de munca a pierdut, prin plecarea evreilor, Faraon si-a luat ostirea, 600 de care de razboi si ”calarimea”, si a plecat pe urma fiilor lui Israel. Cand au vazut ostirea egipteana venind, evreii au cartit impotriva lui Moise.
La porunca Domnului, Moise a despartit cu toiagul apele marii. Evreii au trecut astfel prin adancul marii ca pe uscat, iar ostirea egipteana, care ii urmarea pentru a ii duce din nou in robie, a fost inghitita de apele marii.
Capitolul 15
Cantarea lui Moise. Apa din Mara.
In contextul trecerii printre apele marii, si moartea egiptenilor, evreii si-au dat seama de puterea lui Dumnezeu si I-au inaltat un imn de slava.
De la Marea Rosie, evreii au plecat spre pustiul Sur. Dupa 3 zile de peregrinare prin pustiu, au ramas fara apa. Ajungand la Mara, au incercat sa bea, fara succes, din apele ei, intrucat acestea erau amare. Atunci Domnul i-a poruncit lui Moise sa arunce un lemn in apa pentru a o indulci. Dupa savarsirea acestei minuni, Dumnezeu le-a promis israelitilor ca ii va feri de orice boala daca vor asculta poruncile si vor pazi legile Lui.
Evreii au poposit apoi la Elim, langa 12 izvoare de apa.
Capitolul 16
Prepelite si mana.
Dupa ce au plecat din Elim, evreii s-au confruntat cu o alta problema. Afectati de foame in desertul Sin, ei si-au adus aminte de belsugul din Egipt. Au cartit din nou impotriva lui Moise. Domnul le-a trimis seara prepelite iar dimineata mana, si le-a fagaduit ca mana nu le va lipsi pana ce nu vor ajunge in tara promisa. Singura zi in care nu trebuiau sa culeaga mana era Sambata, ziua sfanta de odihna inchinata Domnului. Mana era alba, asemanatoare semintelor de coriandru, iar ca gust era asemanatoare turtelor cu miere.
Moise i-a cerut lui Aaron sa umple un vas de aur cu mana, pe care l-a asezat in fata Chivotului Marturiei, ca aducere aminte pentru generatiile urmatoare.
Capitolul 17
Apa din piatra. Biruinta asupra Amalecitilor.
Ajunsi la Rafidim, evreii au simtit din nou lipsa apei. Domnul i-a cerut lui Moise sa loveasca cu toiagul sau o stanca din Horeb pentru a oferi oamenilor apa. Locul acela a fost numit Masa si Meriba (Carteala si Ispitire).
In pustiul Rafidim a avut loc prima confruntare dintre Israeliti si poporul lui Amalec. Pentru ca Moise se ruga pe munte, impreuna cu Aaron si Or, evreii au fost condusi in lupta de Iosua. Dupa victoria in aceasta lupta, Moise I-a ridicat Domnului un jertfelnic.
Capitolul 18
Ietro la Moise.
Ietro, socrul lui Moise, impreuna cu Sefora, sotia lui Moise, si cei doi copii ai lor, Gherson si Eliezer, au venit in pustie, acolo unde evreii au ridicat tabara. Moise i-a povestit socrului sau tot ce a facut Domnul pentru Israel. Apoi Ietro i-a adus lui Dumnezeu jertfe si, vazand toate cate facea Moise pentru poporul sau, l-a sfatuit pe acesta sa isi aleaga capetenii care sa ii judece pe oameni in ”pricinile” usoare, iar pricinile grele sa le aduca la el. Ietro i-a spus ca numai asa va putea face fata poverilor iar poporul va putea sa ajunga ”in pace la locul sau”. Moise a facut intocmai, numind judecatori, iar socrul sau s-a intors in tara lui.
Capitolul 19
Sosirea in pustia Sinai. Pregatiri pentru primirea Legii.
Plecand din Rafidim, evreii au ajuns in fata muntelui Sinai, unde si-au asezat tabara. In urma indicatiilor date de Dumnezeu lui Moise, evreii s-au pregatit pentru incheierea legamantului lor cu Domnul. Acestia si-au spalat hainele, iar Moise i-a sfintit, poruncindu-le sa nu se atinga de femei timp de trei zile.
Promulgarea legilor a fost insotita de mai multe semne: tunete, fulgere, invaluirea muntelui in foc si fum si sunete de trambita. Evreii L-au intampinat pe Domnul in afara taberei, oprindu-se la poalele muntelui, in timp ce Moise a urcat in varful muntelui. Domnul le-a interzis pentru a doua oara ca, oricine in afara de Moise, sa urce pe munte, caci vor fi pedepsiti cu moartea.
Capitolul 20
Cele zece porunci.
Moise a coborat de pe munte si a transmis poporului cele 10 porunci date de Domnul:
”Eu sunt Domnul Dumnezeul tau (…), sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine”.
”Sa nu iti faci chip cioplit (…).”
”Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert (…).”
”Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca s-o sfintesti”.
”Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”.
”Sa nu ucizi”.
”Sa nu te desfranezi”.
”Sa nu furi”.
”Sa nu marturisesti stramb(…).”
”Sa nu ravnesti (…) la nimic din cate sunt ale aproapelui tau”.
Domnul i-a cerut lui Moise ca jertfelnicul pe care ei Ii vor aduce jertfa, sa fie din pamant. Daca va fi din piatra, sa nu fie cioplit.
Capitolul 21
Randuieli pentru casnici si ucideri; dreptul de azil.
Decalogul a fost urmat de alte legiuiri. In ce priveste sclavia, robii trebuiau eliberati in cel de-al saptelea an. Daca cineva comitea o crima, era dat mortii. Daca crima nu a fost savarsita cu intentie, ucigasul se refugia intr-o cetate de scapare. Cine isi lovea sau blestema parintii, era ucis. Daca cineva rapea pe un fiu al lui Israel, era ucis. Daca un om il lovea pe altul si acela cadea la pat, faptasul ii platea costul ingrijirii, dar si timpul in care nu a putut munci. Daca cineva il lovea pe robul sau, si acesta murea, era pedepsit prin judecata. Daca cineva lovea o femeie insarcinata, iar copilul murea ”neimplinit”, parintii erau despagubiti. Daca copilul murea ”implinit”, se platea ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana… Daca cineva isi lovea robul si acela orbea sau i se rupea un dinte, robul era lasat liber. Daca un taur ranea un om, taurul era ucis cu pietre, iar stapanul era declarat nevinovat. Daca insa stapanul stia ca taurul era violent, erau omorati amandoi.
Capitolul 22
Pedeapsa pentru furt si alte pacate.
Pedeapsa pentru furt era de 5 vitei pentru un vitel si 4 oi pentru o oaie. Cine il omoara pe hot inainte de rasaritul soarelui, nu era pedepsit. Cine distrugea o recolta, platea cat a stricat. Au fost stabilite diverse despagubiri pentru lucruri imprumutate sau pierdute. Seducerea unei fecioare se solda cu casatorie sau cu despagubire. Zoofilia, vrajitoria si apostazia se pedepseau cu moartea. Cei care comiteau nedreptati asupra strainilor, saracilor si vaduvelor, erau atinsi de mania Domnului. Au fost amintite datoriile fata de Domnul, parga ariei si a teascului aduse ca jertfa, si dreptul de proprietate al Domnului asupra intaiului nascut.
Capitolul 23
Cum se face dreptatea. Despre sarbatori. Randuieli si porunci pentru intrarea in Canaan.
Au fost stabilite cateva proceduri juridice. A fost adresat indemnul de a nu comite nedreptati, de a nu lua mita, de a nu il prigoni pe strain. S-a stabilit anul sabatic (tarina se lucra 6 ani iar in al saptelea an, pamantul se odihnea) si sabatul (cinstirea zilei odihnei).
Domnul a stabilit 3 sarbatori anuale: sarbatoarea Azimelor (7 zile se manancau azime in amintirea eliberarii din robia egipteana), sarbatoarea Secerisului (a celor dintai roade) si sarbatoarea Culesului (cand se aduna munca de pe camp).
Capitolul 24
Moise se suie a doua oara in Muntele Sinai.
Domnul i-a spus lui Moise sa urce pe munte, impreuna cu Aaron, Nadab si Abiud, doi dintre fiii lui Aaron, si saptezeci dintre batranii lui Israel. Dintre acestia, doar Moise se putea apropia de Domnul, restul trebuind sa se inchine Domnului de la departare. Pentru a consfinti legamantul cu Dumnezeu, Moise, impreuna cu tot poporul, au ridicat jertfelnic cu doisprezece stalpi, ce simbolizau cele doisprezece semintii ale lui Israel, si au adus arderi-de-tot ca jertfa de multumire. Dupa ce Moise si Iosua au urcat pe munte, un nor a acoperit muntele timp de sase zile. In cea de-a saptea zi, Domnul l-a chemat pe Moise in mijlocul norului, unde a stat patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
Capitolul 25
Randuieli pentru cortul adunarii: chivotul marturiei, masa painilor, sfesnicul cu sapte brate.
Dumnezeu i-a cerut lui Moise sa Ii faca un loc sfant pentru a putea locui in mijlocul lor. In acest scop, i-a poruncit sa adune de la popor: aur, argint, matase, pietre scumpe si alte lucruri pretioase, urmand sa ii dea indicatii despre cum trebuiau randuite toate. Chivotul Marturiei trebuia construit din lemn de salcam, aurit pe interior si la exterior, cu cingatoare si inele de aur si parghii aurite din salcam. La interior, Chivotul trebuia sa adaposteasca Tablele Legii care ii vor fi ulterior inmanate lui Moise. Deasupra Chivotului trebuia asezat un acoperamant din aur, avand la fiecare capat cate un heruvim, dintre cei doi heruvimi Domnul urmand sa ii transmita lui Moise poruncile. Mai trebuia realizata o masa de salcam, aurita, cu cingatoare si inele din aur, cu parghii de salcam poleite cu aur, pe ea urmand sa fie asezate painile punerii-inainte. De asemenea, trebuia faurit un sfesnic dintr-un talant de aur, cu sase brate care ieseau din fusul lui, cu mucari si tavite tot din aur.
Capitolul 26
Cortul adunarii si cele ale lui.
Cortul trebuia sa fie facut din zece scoarte de in violet, purpuriu si stacojiu, cu unsprezece invelisuri din piele de capra, acoperit cu piei de berbec vopsite in rosu si deasupra acestora piei vopsite in culoarea iachintului. Cortul avea pilastri din lemn de salcam, imbracati in aur, cu cate doua talpice de argint fiecare, iar barnele acoperisului erau tot din lemn de salcam imbracate in aur. Perdeaua care despartea sfanta de sfanta-sfintelor, si in spatele careia se afla Chivotul Marturiei, trebuia sa fie din in topit, violet, purpuriu si stacojiu, decorata cu heruvimi. Perdeaua trebuia atarnata de stapli de salcam imbracati in aur, cu talpice de argint. Masa trebuia asezata in partea de miazanoapte a cortului iar sfesnicul in partea de miazazi. In usa cortului trebuia pus un val de in violet, purpuriu si stacojiu, agatat de stalpi de salcam imbracati in aur.
Capitolul 27
Altarul jertfelor si imprejmuirea cortului.
Jertfelnicul trebuia sa fie patrat, din lemn de salcam, cu coarne in cele patru colturi, si imbracat in arama. Braul, invelitoarea, cupele, furculitele si vatraiul jertfelnicului trebuiau sa fie din arama. Parghii de lemn, imbracate in arama, trebuiau sa treca prin inele de-o parte si de alta a jertfelnicului pentru ca acesta sa poate fi transportat. Curtea cortului trebuia sa fie acoperita cu panze de in, sustinute de stalpi imbracati in argint, cu talpice de arama, cu belciuge si verigi de argint. Candela, plina cu untdelemn curat, de masline, trebuia intretinuta de Aaron si fiii sai pentru ca flacara din ea sa arda continuu.
Capitolul 28
Vesmintele lui Aaron si ale preotilor.
Aaron si fiii sai, Nadab, Abiud, Eleazar si Itamar au fost facuti preoti. Mesteri, carora Dumnezeu le-a dat duhul intelepciunii si al iscusintei, trebuiau sa le faca preotilor vesminte: pieptar, efod, manta, tunica brodata, tiara si brau. Efodul, pentru piept si spate, era din in topit, legat la umeri. Galonul efodului era din fir de aur, matase violeta, purpurie si stacojie, si din in. Pe doua pietre de smarald trebuiau trecute numele fiilor lui Israel (spre pomenirea lor in fata Domnului), cate sase pe fiecare piatra, si fiecare piatra trebuia sa stea pe umerii efodului. Tot pe umeri erau asezate paftale din aur, legate in fata cu lantisoare rasucite.
Pieptarul judecatii, ca si efodul, trebuia sa fie din fir de aur, matase violeta, purpurie si stacojie, si din in. Trebuia sa aiba o infloritura din pietre scumpe: un rand trebuia sa fie din sardiu, topaz si smarald, al doilea din rubin, safir si diamant, al treilea din opal, agata si ametist iar al patrulea din hrisolit, onix si iaspis. 12 pietre pentru cele 12 semintii, fiecare cu pecetea sa. In pieptar trebuiau pusi Urim si Tumim. Mantaua trebuia sa fie din matase visinie, impodobita la poale cu rodii si clopotei din aur. O tablita din aur, pe care era ca o pecete Sfintenia Domnului, trebuia prinsa de tiara cu un snur de matase violeta. Ea trebuia sa stea pe fruntea lui Aaron pentru ca acesta purta pe frunte pacatele celor care au adus jertfa. De asemenea, preotii trebuiau sa poarte pantaloni de in cu care sa isi acopere goliciunea.
Asa trebuiau imbracati Aaron si fiii sai. Moise trebuia sa ii unga si sa ii sfinteasca intru preotie.
Capitolul 29
Sfintirea lui Aaron si a fiilor sai: pregatirea; spalarea; imbracarea si ungerea; jertfele; transmiterea vesmintelor. Sfintirea altarului si jertfele necontenite.
Domnul i-a dat indicatii lui Moise cu privire la cum trebuia sa fie facuta ceremonia de sfintire a preotilor. Aaron si fiii sai trebuiau sa se spele la intrarea cortului marturiei, sa se imbrace cu tunica, mantaua, efodul si pieptarul. Pe cap trebuia pusa tiara, iar de tiara trebuia agatata tablita Sfinteniei. Untdelemnul trebuia turnat pe capul celui care urma sa fie preot. Apoi trebuiau aduse: un vitel, doi berbeci fara meteahna, azime si turte-azime. In fata cortului, Aaron si fiii sai trebuiau sa puna mainile pe capul vitelului, iar Moise trebuia sa injunghie vitelul. Cu sangele vitelului trebuiau unse coarnele jertfelnicului iar restul turnat la poala acestuia. Grasimea de pe maruntaie trebuia arsa pe jertfelnic. Carnea si necuratiile trebuiau arse in afara taberei ca jertfa pentru pacat.
Pe primul dintre berbeci trebuiau sa isi puna mainile Aaron si fiii sai, Moise sa il injunghie, sa ii ia sangele si sa il toarne in jurul jertfelnicului. Berbecul trebuia ars pe jertfelnic ca jertfa adusa Domnului. Cu sangele celui de-al doilea berbec trebuia sa ii unga pe Aaron si pe fiii sai, pe lobul urechii dreapte, pe degetul mare de la mana dreapta si pe degetul mare de la piciorul drept. Acestia trebuiau stropiti cu sange de pe jertfelnic si cu untdelemnul de ungere. Maruntaiele, grasimea si soldul drept al celui de-al doilea berbec, precum si o paine si o turta trebuiau puse in mainile preotilor pentru a le afierosi Domnului, iar apoi Moise trebuia sa le ia si sa le arda pe jertfelnic.
In vesmintele lui Aaron trebuiau sa fie unsi si sfintiti si fiii sai. Acestia trebuiau sa manance carnea berbecului implinirii fiarta, cu paine din paner. Daca ramanea ceva din acestea, trebuiau arse pentru ca erau sfintite.
In ziua curatirii trebuia adus ca jertfa pentru pacat un vitel. Timp de sapte zile jertfelnicul trebuia uns si sfintit. In fiecare zi Moise trebuia sa aduca jertfa necontenita: dimineata si seara cate un miel fara meteahna, faina de grau framantata cu untelemn si vin.
Capitolul 30
Altarul tamaierii.
Altarul tamaierii trebuia sa fie facut din lemn de salcam si imbracat cu aur. La fel si parghiile care treceau prin doua inele din aur. Acesta trebuia asezat in fata perdelei ce se afla in fata Chivotului Marturiei, acolo unde Domnul se arata lui Moise. Pe coarnele altarului, Moise trebuia sa aduca jertfa de ispasire o data pe an, in ziua ispasirii. In cazul unui recensamant, fiecare barbat, mai mare de douazeci de ani, trebuia sa ii dea Domnului o jumatate de siclu de argint ca rascumparare pentru viata lui. Argintul dat pentru rascumparare era folosit pentru trebuintele cortului.
Domnul i-a mai dat lui Moise indicatii pentru construirea unei bai de curatire. Aceasta trebuia sa fie din arama si sa se afle intre cortul marturiei si jertfelnic. Inainte de a intra in cortul marturiei, Aaron si fiii sai trebuiau sa se spele cu apa pe maini si pe picioare. De asemenea i-a mai dat lui Moise indicatii pentru alcatuirea tamaiei si a untdelemnului pentru ungere sfanta. Cu el trebuiau unsi Aaron si fiii sai, cortul si Chivotul Marturiei, sfesnicul, altarul tamaierii, jertfelnicul, masa si baia.
Capitolul 31
Mesterii cortului. Serbarea zilei de odihna. Tablele legii.
Domnul i-a umplut de ”duhul cel dumnezeiesc al intelepciunii, al priceperii si al stiintei intru tot mestesugul” pe Betaleel si pe Oholiab si pe toti cei ”intelepti cu inima” pentru a lucra la Chivot, la cortul marturiei si toate cele ce tin de el, la mirul pentru ungere si la tamaie, precum si la vesmintele preotilor.
Domnul i-a poruncit lui Moise, ca el si fiii lui Israel, sa pazeasca ziua odihnei, in caz contrar vor fi pedepsiti cu moartea. De indata ce i-a transmis lui Moise toate legile, Dumnezeu i-a dat acestuia tablele Legii, doua table de piatra scrise de Domnul.
Capitolul 32
Vitelul de aur.
Ingrijorarea poporului privind intoarcerea lui Moise de pe muntele Sinai s-a marit intr-atat incat i-au cerut lui Aaron sa le faca un idol din aur caruia sa i se inchine. Aaron a strans de la ei toate bijuteriile si a turnat un vitel din aur. Domnul S-a maniat. Insa Moise s-a rugat Domnului staruitor si a reusit sa salveze poporul de la pieire. Coborand din muntele Sinai si vazandu-i pe oameni ca s-au imbatat, Moise a aruncat de pamant tablele Legii primite de la Domnul si le-a spart. Moise a ars vitelul de aur iar cenusa a pus-o in apa si le-a dat-o evreilor s-o bea. Stand in poarta taberei, Moise s-a adresat poporului si le-a cerut, celor care erau cu Domnul, sa vina la el. Atunci s-au apropiat toti fiii lui Levi. Moise le-a poruncit acestora sa ii omoare pe cei care le ieseau inainte. Atunci au murit in tabara aproximativ 3000 de oameni. Moise a urcat din nou in munte pentru a se ruga Domnului pentru pacatele evreilor.
Capitolul 33
Porunca pentru plecare. Cortul adunarii. Rugaciunea lui Moise in dorinta de a vedea slava Domnului.
Moise a intins cortul in afara taberei, numindu-l cortul marturiei. De fiecare data cand Moise intra in cort, ”stalpul cel de nor” se pogora la intrarea cortului si statea de vorba cu Moise.
Moise I-a cerut Domnului sa ii arate slava Sa.
Capitolul 34
Noile table ale Legii. Moise coboara din munte cu fata stralucind.
Domnul i-a cerut lui Moise sa urce pe munte cu doua table de piatra cioplite pentru a-i da din nou legile. Domnul a trecut prin fata lui Moise toata slava Sa dumnezeiasca si i-a permis acestuia sa Ii vada doar spatele, deoarece nimanui nu ii era permis sa Ii vada fata si sa traiasca.
Dumnezeu a incheiat un nou legamant cu Moise si i-a fagaduit acestuia ca ii va feri de dusmani, pe el si pe popor, daca acestia respectau legile. I-a poruncit lui Moise sa nu lege legaturi cu cei in tara carora intra, sa nu se inchine si sa nu isi faca dumnezei turnati, sa pazeasca sarbatoarea Azimelor, tot intaiul nascut de parte barbateasca era al Domnului, cel al oamenilor era rascumparat, sa pazeasca ziua odihnei, sa aduca parga din seceris in sarbatoarea Saptamanilor ca si in cea a Culesului, evreii de parte barbateasca trebuiau sa se infatiseze Domnului de trei ori pe an, jertfa de la sarbatoarea Pastilor sa nu ramana pana a doua zi, sa nu fiarba miel in laptele mamei sale. Moise a stat in fata Domnului 40 de zile si 40 de nopti si a primit de la Acesta alte table ale Legii. Moise a coborat din munte cu fata stralucind. Si-a acoperit fata cu un val pe care il ridica doar cand intra in cort sa vorbeasca cu Domnul.
Capitolul 35
Ziua Odihnei. Daruri pentru Domnul. Chemarea mesterilor.
Moise i-a adunat pe fiii lui Israel si le-a transmis poruncile Domnului. Le-a cerut, ca dar pentru Domnul, materialele necesare pentru construirea cortului si toate cele necesare pentru a Ii aduce jertfa: aur, argint, arama, matase, panza de in, piei de berbec. Fiecare a adus ce avea: bijuterii, pietre scumpe, piei vopsite, lemn de salcam si altele. Toate acestea erau aduse ca daruri pentru Domnul.
Capitolul 36
Moise primeste darurile poporului. Facerea cortului sfant.
Moise a dispus realizarea cortului dupa indicatiile pe care i le-a dat Domnul.
Capitolul 37
Sfintele odoare din cort.
Betaleel a facut chivotul, acoperamantul ispasirii cu cei doi heruvimi, masa din lemn de salcam imbracata in aur. A mai facut si sfesnicul dintr-un talant de aur, din fusul caruia ieseau cate trei brate de-o parte si de alta a sa. A mai facut altarul tamaierii, untdelemn pentru sfanta ungere si tamaia.
Capitolul 38
Curtea cortului si lucrurile din ea.
Betaleel a facut si jertfelnicul pentru arderile de tot, baia de arama si apoi curtea. Aurul intrebuintat pentru locasul sfant a fost din 29 de talanti si 730 de sicli, iar argintul a fost din 100 de talanti si 1775 de sicli.
Capitolul 39
Vesmintele preotesti.
Vesmintele preotesti au fost facute intocmai cum Domnul ii poruncise lui Moise pe muntele Sinai.
Capitolul 40
Sfintirea cortului
Domnul i-a poruncit lui Moise ca in prima zi a lunii intai sa intinda cortul marturiei. In el sa puna Chivotul, pe care sa il acopere cu perdeaua. Inauntru sa puna masa, sfesnicul si candelele, altarul tamaierii in fata chivotului, iar intrarea cortului sa o acopere cu perdeaua. Jertfelnicul trebuia pus in fata intrarii in cortul marturiei. Intre cort si jertfelnic trebuia pusa baia. Moise trebuia sa unga jertfelnicul si baia si sa le sfinteasca. Apoi trebuiau adusi Aaron si fiii sai la intrarea in cort si pusi sa se spele. Pe Aaron trebuia sa il imbrace in sfintele vesminte, sa il unga si sa il sfinteasca pentru a-L sluji pe Domnul ca preot. Pe fiii sai trebuia sa ii imbrace in tunici si sa ii unga la fel ca pe Aaron. Moise a facut totul dupa cum ii poruncise Domnul. Dupa ce s-au savarsit lucrarile, un nor a acoperit cortul marturiei si acesta s-a umplut de slava Domnului.
***