top of page

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

- rezumat -

   ”Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” este un basm popular, cules de Petre Ispirescu si inclus in colectia ”Basmele romanilor”. Despre aceasta opera, filosoful si scriitorul roman, Gabriel Liiceanu, afirma ca este ”atat de bogat in sensurile lui”, dar si ”inexplicabil si inepuizabil”. Basmul ne vorbeste despre un paradox, anume ca ne nastem fiinte libere, insa nu putem alege daca vrem sa ne nastem sau nu. Fat-Frumos, personajul principal si fiinta fantastica, pare initial o exceptie de la aceasta regula, el incercand sa evite conditia umana de muritor de rand.

   Pentru ca nu puteau avea copii, un imparat si sotia lui au apelat la serviciile unui vraci. Acesta le-a oferit toate leacurile de care aveau nevoie pentru ca imparateasa sa ramana insarcinata, insa i-a avertizat ca, baiatul care se va naste, va fi singurul lor copil si ca nu vor avea parte de el la batranete.

   Dupa doar cateva zile, imparateasa a ramas insarcinata, spre bucuria intregii curti domnesti. Chiar inainte de nastere, copilul isi arata firea nazdravana si se pune pe plans. Ingrijorat, imparatul ii promite copilului nenascut inca, numeroase daruri si averi. Baiatul se potoleste abia cand imparatul ii spune ca ii va da ”tinerete fara batranete si viata fara de moarte”.

   Copilul se naste sanatos si creste voinic, cu calitati iesite din comun. La implinirea varstei de 15 ani, el devine trist si ingandurat, motivul fiind ca a tinut minte promisiunea facuta de tatal sau inaintea nasterii. Astfel, ii cere acestuia sa o indeplineasca.

   Dandu-si seama ca nu isi poate respecta promisiunea si ca nu il poate intoarce pe fiul sau de la hotararea sa de a-si cauta singur ceea ce i se promisese, imparatul se intristeaza. Fat-Frumos ia decizia de a pleca in lume pentru a gasi tineretea fara batranete si viata fara de moarte. El se pregateste de calatorie si, in acest scop, inspecteaza grajdurile imparatesti pentru a-si gasi un cal pe masura. Singurul care corespunde cerintelor sale este un cal batran, bubos si rapciugos. In ciuda aparentelor, calul era nazdravan si il sfatuieste pe Fat-Frumos cu privire la ce trebuie sa faca pentru a izbandi in cautarea sa. Astfel, Fat-Frumos cauta hainele si armele pe care tatal sau le purtase in tinerete, pe care le curata si le pregateste. De asemenea, timp de sase saptamani ingrijeste calul, hranindu-l cu ovaz fiert in lapte. La sfarsitul acestei perioade, calul nu mai seamana deloc cu cel dinainte, transformandu-se intr-un armasar voinic si vrajit, ce putea zbura.

   Dupa alte trei zile, Fat-Frumos pleaca de acasa, insotit de 200 de ostasi, care cu bani si provizii pentru drum. La granita imparatiei, Fat-Frumos imparte averile si merindele soldatilor, cerandu-le sa se intoarca la palat. Fat-Frumos si calul sau pornesc spre rasarit.

   Dupa trei zile si trei nopti, ei ajung pe o campie intinsa, plina de oase umane. Calul il avertizeaza pe stapanul sau ca se afla pe mosia Gheonoaiei, o femeie rea, care fusese blestemata si care ii omora pe toti cei care indrazneau sa ii incalce hotarul.

   Sfatuit de cal, Fat-Frumos pandeste sosirea Gheonoaiei si o surprinde, sagetand-o in picior (pe care aceasta si-l pierde). Inainte de a apuca sa traga si a doua sageata, Gheonoaia se preda si il invita pe voinic la masa, in casa ei. In ciuda aparentelor si reputatiei, Gheonoaia este o gazda buna pentru Fat-Frumos. El se indura de ea si ii inapoiaza piciorul zburat de sageata sa, care, pus la locul lui, se lipeste ca prin farmec. Dupa trei zile de sedere in casa Gheonoaiei, Fat-Frumos si calul sau pornesc din nou la drum.

   Dupa un timp, parasesc mosia Gheonoaiei, trecand in cea a Scorpiei, sora acesteia. Ea era, la randul sau, atinsa de ”blestem”, mai puternica si mai inspaimantatoare decat prima, avand trei capete si varsand foc pe gura. Fat-Frumos o surprinde pe Scorpie si ii zboara unul dintre cele trei capete cu o sageata bine tintita. Inainte de a mai trage una, Scorpia se recunoaste invinsa, invitandu-i la masa. Fat-Frumos ii inapoiaza capul zburat de sageata, care se lipeste, miraculos, la loc.

   Dupa plecarea de la Scorpie, Fat-Frumos poposeste impreuna cu calul sau pe un camp plin cu flori, unde era intotdeauna primavara. Cum drumul lor urma sa treaca printr-o padure deasa si plina de salbaticiuni, cei doi tovarasi considera ca cea mai buna varianta este de a sari peste locil periculos, lucru posibil cu ajutorul puterilor calului fermecat. Astfel, ei ajung in curtea palatului din mijlocul padurii. Aici locuia, impreuna cu surorile sale mai mari, o zana frumoasa, care detinea secretul tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte. Salbaticiunile se apropie amenintator de musafirii nepoftiti, insa zana, care avea putere asupra lor, le opreste de la a le face vreun rau. Toate surorile se bucura de vizita neasteptata, intrucat nimeni nu le mai calcase pragul de foarte mult timp.

   Inconjurat de frumusete, avand si tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Fat-Frumos pierde notiunea timpului. El se casatoreste cu zana, sora cea mai mica. Desi este liber sa calatoreasca oriunde doreste, este avertizat sa nu puna piciorul intr-un loc numit ”Valea Plangerii”.

   Intr-o zi, aflat la vanatoare, Fat-Frumos urmareste un iepure si intra, fara sa-si dea seama, in Valea Plangerii. Este imediat coplesit de nostalgie si de dorul de parinti. Desi incearca sa le ascunda femeilor acest lucru, ele observa imediat schimbarea. Rugamintile lor de a nu le parasi nu au niciun efect, caci Fat-Frumos e lovit de dor pentru locurile copilariei.

   Calul accepta sa il insoteasca pe drumul de intoarcere, insa vrea sa revina la locurile tineretii fara batranete si vietii fara de moarte.

   Desi lui Fat-Frumos i se pare ca, de la ultima sa calatorie, pe acelasi drum, au trecut doar cateva zile, observa cu mirare, in jur, schimbarile petrecute. Padurile de altadata devenisera campii, in locurile in care odinioara se aflase mosia Scorpiei erau acum orase, oamenii de nerecunoscut etc. Intreband de Gheonoaie, se rade de el, ca de un batran cu mintile ratacite. Fat-Frumos nu a observat ca, pana si infatisarea i se schimbase. Cat timp a petrecut cu zana, ramasese un voinic tanar si sanatos, insa acum devenise un batran cu parul alb si barba pana la brau.

   Nici ajuns la palatul parintilor sai, Fat-Frumos nu mai recunoaste oamenii sau locurile. De imparat si sotia sa nu mai auzise nimeni de veacuri. Calul il lasa in fosta curte a palatului, devenita o ruina. Inainte de a se desparti, calul ii ofera o ultima sansa de a se intoarce impreuna pe taramul tineretii fara batranete si vietii fara de moarte. Fat-Frumos refuza.

   Ramas singur, Fat-Frumos cauta printre ruine. Intr-una dintre pivnitele darapanate, intr-o lada goala, isi gaseste propria moarte, care il astepta. Ea ii trage o palma si Fat-Frumos moare. Era atat de uscat si vlaguit incat, din cadere, se transforma pe loc in pamant. Astfel, Fat-Frumos isi indeplineste conditia umana de muritor de rand.

bottom of page