top of page

 

REGI

- Cartea intai a regilor -

Capitolul 1

Nasterea lui Samuel

 

   Elcana, tufit din Ramataim si fiul lui Ieroham, avea doua femei: Ana si Penina. In fiecare an, ei mergeau impreuna la Silo pentru a-I aduce jertfe Domnului. Desi Ana nu avea copii, ea era cea mai iubita dintre cele doua sotii.

   De fiecare data cand mergeau sa aduca jertfe, Ana isi plangea, inaintea Domnului, tristetea de a nu avea copii. Elcana i-a spus femeii sale ca el ar trebui sa fie mai important decat ”zece copii”. Rugandu-se Domnului si fagaduindu-I ca, daca va avea un copil, I-l va inchina Lui, Anei i se miscau doar buzele, in timp ce rugaciunea pornea din inima sa. Vazand-o in aceasta stare, preotul Eli a considerat ca aceasta a consumat alcool si l-a trimis pe slujitorul sau sa o alunge. Ana s-a justificat spunand ca este doar o femeie care suferea pentru ca nu putea avea copii. Dupa ce preotul a binecuvantat-o, Ana a incetat sa mai fie trista. A ramas insarcinata si a nascut un fiu pe care l-a numit Samuel. Ana nu a mai mers impreuna cu familia sa sa aduca jertfe Domnului pana ce copilul nu a fost intarcat. Dupa aceasta, Ana a luat copilul, impreuna cu un vitel de 3 ani, paini, o efa de fainuta si un burduf de vin, si a urcat la Silo. Dupa ce Elcana a injunghiat vitelul inaintea Domnului, Ana a dus copilul preotului Eli si i-a spus acestuia ca i-L imprumuta Domnului pentru a-I fi de folos.

 

Capitolul 2

Cantarea Anei. Rautatea servilor lui Eli. Samuel la Silo. Eli si fiii sai.

 

   Ana I-a adus Domnului un imn de preamarire. Dupa ce l-au lasat pe Samuel in grija preotului Eli, Ana si sotul sau, Elcana, s-au intors la Ramataim.

   Fiii preotului Eli, Ofni si Finees, se purtau abuziv cu oamenii din popor care aduceau jertfe, mancau din jertfele cuvenite Domnului si pacatuiau cu femeile care se adunau la Cortul Marturiei.

   Samuel ii slujea Domnului, incins cu un efod de in. Mama sa ii facea cate un vesmant pe care i-l aducea cand urcau la Silo. Eli i-a binecuvantat pe cei doi soti pentru darul facut Domnului, prin Samuel. Ana a mai nascut inca trei fii si doua fiice.

   La batranete, Eli a auzit despre pacatele si comportamentul fiilor sai. Le-a reprosat ca astfel determinau poporul sa nu Ii mai slujeasca Domnului, insa cei doi fii nu si-au ascultat parintele.

   Un om inspirat de Duhul lui Dumnezeu a venit la Eli si i-a transmis acestuia mesajul Domnului. Domnul ii reprosa pacatele comise de fiii sai, acuzandu-l de neglijenta si delasare, impreuna cu avertismentul ca va veni o zi cand va fi nimicita samanta casei tatalui sau. De asemenea, i-a mentionat ca, pentru pacatele lor, Ofni si Finees vor muri amandoi in aceeasi zi. Trimisul lui Dumnezeu i-a mai spus lui Eli ca Domnul isi va ridica preot credincios, care va avea urmasi devotati Domnului, iar urmasii sai I se vor supune acestuia pentru o bucata de paine.

 

 

Capitolul 3

Chemarea lui Samuel.

 

   Samuel Ii slujea lui Dumnezeu sub supravegherea preotului Eli. Intr-o noapte, un glas l-a strigat pe Samuel. Acesta a crezut ca a fost chemat de Eli. Situatia s-a repetat de inca doua ori. A treia oara, Eli si-a dat seama ca Domnul i-a vorbit lui Samuel si l-a indemnat sa raspunda cu: ”Vorbeste, Doamne, ca robul Tau Te aude!”, daca glasul acela il va mai chema. Domnul I s-a adresat din nou lui Samuel si i-a spus ca va pedepsi casa lui Eli si ca nedreptatea fiilor sai nu va putea fi ispasita prin arderi de tamaie sau jertfe. A doua zi de dimineata, Samuel s-a temut sa ii spuna lui Eli despre vedenia sa, insa, la insistentele acestuia, i-a transmis cuvantul Domnului.

   Samuel a crescut si I s-a dus vestea de profet al Domnului.

 

Capitolul 4

Lui Israel, infrant, i se rapeste chivotul. Moartea lui Eli si a fiilor sai.

 

   4000 de israeliti si-au pierdut viata in razboiul cu filistenii. Batranii lui Israel au adus, de la Silo, chivotul Domnului pentru a-i mantui ”din mana vrajmasilor”. Chivotul era insotit de Ofni si Finees, fiii lui Eli. Cand chivotul a ajuns in tabara, tot Israelul a strigat ”cu glas mare”. Strigatul lor i-a inspaimantat pe filisteni, care stiau ce au patimit egiptenii din pricina ”dumnezeilor care au venit la ei in tabara”. Filistenii s-au imbarbatat si i-au infrant pe evrei, care au avut pierderi omenesti insemnate. Printre victime s-au regasit si fiii lui Eli. Evreii au pierdut chivotul, care a fost luat ca prada de razboi. Un om din semintia lui Veniamin a scapat de pe campul de lupta si a mers la Silo, unde i-a dat de veste lui Eli despre moartea fiilor sai si despre pierderea chivotului. La momentul acestor fapte, Eli avea 98 de ani si isi pierduse vederea. Cand acesta a auzit de pierderea chivotului, a cazut pe spate si a murit. Din pricina suferintei cauzata de cele intamplate, sotia lui Finees, care era insarcinata, a nascut si a murit la nastere. Aceasta a dat viata unui baiat, care a fost numit Icabod (”Unde-este-slava?”).

 

Capitolul 5

Robia chivotului.

 

   Chivotul a fost dus la Asdod, in casa lui Dagon, zeitatea filistenilor. A doua zi, filistenii au gasit statuia lui Dagon cazuta in fata chivotului. Domnul i-a lovit pe filisteni cu ”buboaie-n sezut” (plaga bubei egiptene fiind unul dintre blestemele deuteronomice). Urmatoarea zi, Dagon zacea din nou cu fata la pamant, avand capul, palmele si talpile rupte. Doar bustul a ramas intreg. Domnul i-a lovit din nou pe filisteni cu bube si a inmultit soarecii. Ca urmare a acestor plagi, conducatorii lor au hotarat sa duca chivotul la Gat, una dintre cele cinci cetati filistene. Domnul i-a lovit si pe locuitorii acestei cetati cu ”buboaie-n sezut”. Chivotul a fost stramutat la Ecron, o alta cetate a filistenilor. Conducatorii au hotarat sa duca chivotul ”acolo unde ii este locul”, fiind si ei loviti de mania Domnului.

 

Capitolul 6

Chivotul se intoarce.

 

   Chivotul a ramas sapte luni in tara filistenilor, timp in care aceasta a fost invadata de soareci si de plaga ”buboaielor in sezut”. Filistenii s-au sfatuit cu vrajitorii, preotii si descantatori lor in privinta a cum trebuia procedat pentru a inapoia chivotul. Acestia i-au sfatuit pe filisteni sa trimita chivotul impreuna cu ”prinos pentru suferinta din boala”, putand dobandi ispasirea in felul acesta. Dupa numarul carmuitorilor celor cinci cetati din confederatia filisteana (Gaza, Gat, Ascalon, Asdod si Ecron), trebuiau daruite cinci fese de aur si cinci soareci de aur. I-au indemnat sa construiasca un car nou, la care sa inhame doua vaci la prima lor fatare, sa puna chivotul in care, impreuna cu darurile de aur. Viteii trebuiau pastrati in cetate, pentru ca, daca vacile nu se intorceau la puii lor si mergeau pe drumul spre Bet-Semes, insemna ca asupra instinctului matern actiona o alta putere. Vacile nu s-au abatut de la drum ci au mers drept inainte spre Bet-Semes. Locuitorii acelui tinu s-au bucurat cand au vazut chivotul Domnului. Carul s-a oprit in tarina lui Iosua, langa o piatra mare. Israelitii au distrus carul, vacile le-au adus ardere-de-tot, iar chivotul, impreuna cu darurile de aur, le-au asezat pe piatra. Deoarece fiii lui Iehonia, din Bet-Semes, nu s-au bucurat de intoarcerea chivotului, au atras mania Domnului si, dintre ei, si-au pierdut viata 50070 de oameni. Dupa ce si-au plans mortii, locuitorii din Bet-Semes le-au cerut celor din Chiriat-Iearim sa ia in tinuturile lor chivotul Domnului.

 

Capitolul 7

Samuel judecator; sub carma lui, Israelitii ii infrang pe Filisteni.

 

   Locuitorii din Chiriat-Iearim au asezat chivotul in casa lui Aminadab, iar pe Eleazar, fiul sau, l-au sfintit pentru a-l pazi. Chivotul a stat in aceste locuri timp de 20 de ani. Samuel le-a cerut oamenilor sa ii lepede pe dumnezeii straini si tufisurile (locuri in care se petreceau riturile orgiastice ale Astartei). Locuitorii lui Israel si-au recunoscut pacatele, iar Samuel i-a adunat la Mitpa si s-a rugat pentru ei in fata Domnului.

   Filistenii au pornit, din nou, razboi impotriva israelitilor. Samuel, impreuna cu tot Israelul, au adus ardere-de-tot un miel de lapte. Samuel s-a rugat Domnului pentru izbanda in lupta. Cu ajutorul Domnului, filistenii au fost infranti. Fiii lui Israel si-au recuperat cetatile ocupate de filisteni. In timpul vietii sale, Samuel a fost judecator, mergand prin rotatie la Betel, Ghilgal, Mitpa si Rama (unde locuia si unde I-a zidit Domnului un jertfelnic).

 

Capitolul 8

Poporul cere un rege.

 

   Cand Samuel a imbatranit, i-a numit pe fiii sai, Ioil si Abia, judecatori in Beer-Seba. Intrucat cei doi erau judecatori corupti, israelitii au mers la Samuel, in Rama, si i-au cerut sa le numeasca un rege. Domnul l-a indemnat pe Samuel sa asculte glasul poporului, desi poporul a dovedit, de la iesirea din Egipt, un comportament neloial fata de Dumnezeu, slujind altor zei.

   Samuel a transmis poporului drepturile viitorului rege, cum ar fi ca tinerii vor fi soldati in armata regelui, ii vor sluji lui, ii vor da zeciuiala din toate roadele lor, si i-a avertizat ca, ei vor cere ajutorul Domnului, insa nu vor fi ascultati. Cu toate acestea, evreii au insistat in numirea unui rege.

 

Capitolul 9

Saul isi cauta asinele; intalnirea cu Samuel.

 

   Saul, ”om mandru la statura”, era fiul lui Chis, din neamul lui Veniamin. Cand asinele lui Chis s-au pierdut, fiul sau, impreuna cu un argat, au plecat sa le caute. Acestia au strabatut muntele lui Efraim, tinuturile Salisa, Saalim, si Veniamin, insa nu au gasit asinele. Cand au ajuns in tinutul Tuf, Saul a dorit sa se intoarca, insa argatul l-a sfatuit sa mearga sa ii ceara sfatul unui om al lui Dumnezeu care se afla in acele tinuturi. Au hotarat sa ii duca in dar ”vazatorului” un sfert de siclu de argint.

   Cu o zi inainte ca Saul sa vina in cetate, Domnul I s-a aratat lui Samuel si i-a spus despre vizita lui Saul si despre faptul ca el trebuia numit rege al Israelului. Samuel l-a invitat pe Saul la masa si i-a spus sa nu isi faca griji pentru asinele pierdute in urma cu 3 zile, pentru ca acestea au fost gasite. Samuel i-a dus pe Saul si pe argatul sau la un han, unde i-a ospatat cu cele mai bune bucate si au innoptat in foisor. La indemnul lui Samuel, Saul l-a pus pe argatul sau sa mearga in fata iar el a ramas in urma pentru a asculta cuvantul Domnului.

 

Capitolul 10

Saul este uns rege; apoi se intoarce acasa.

 

   Samuel l-a uns rege al Israelului pe Saul si i-a spus ca va primi semn ca Domnul l-a pus carmuitor peste mostenirea lui cand va intalni langa mormantul Rahelei, in muntele lui Veniamin, doi oameni care ii vor spune ca asinele pierdute au fost gasite si ca tatal sau ii duce grija. La stejarul Tabor urma sa intalneasca trei oameni care mergeau sa I se inchine Domnului la Betel, ducand cu ei trei iezi, trei cosulete cu paine si un burduf cu vin. Va primi de la acestia doua bucati de paine. La Ghibeea va intalni o ceata de profeti si, dupa ce Duhul Domnului va veni ”naprasnic” peste el, va profetiza impreuna cu acestia. Saul urma sa il astepte pe Samuel la Ghilgal timp de sapte zile pentru a aduce impreuna arderi-de-tot si jertfe de pace.

   Samuel a poruncit tuturor semintiilor sa se adune la Mitpa, unde sortii au cazut pe semintia lui Veniamin pentru a da rege Israelului. Samuel l-a adus pe Saul in fata poporului si acestia l-au aclamat. Dupa ce Samuel le-a adus la cunostina oamenilor drepturile regelui si le-a scris intr-o carte pe care a pus-o inaintea Domnului, Saul s-a intors la Ghibeea.

 

Capitolul 11

Saul ii bate pe Amoniti.

 

   Nahas Amonitul si-a asezat tabara in fata cetatii Iabes din Galaad si a refuzat sa incheie un legamant de pace cu locuitorii cetatii, care i-au cerut un ragaz de sapte zile. Intre timp, locuitorii Iabesului au trimis soli la Saul, in Ghibeea. Dupa ce solii i-au dat de stire lui Saul despre primejdia in care se afla cetatea lor, Duhul Domnului a venit peste Saul si mania lui ”s-a aprins ca un fulger”. Dupa ce a sacrificat doi boi, i-a impartit in bucati, si i-a trimis in toate hotarele fiilor lui Israel in semn de amenintare (daca nu ii vor urma lui si lui Samuel la razboi). Din Israel si Iuda s-au strans 670.000 de barbati, gata de lupta. Saul a impartit oastea in trei cete si, in dimineata urmatoare, au patruns pana in mijlocul taberei amonitilor si i-au nimicit.

   Dupa lupta, Samuel l-a uns pe Saul rege in fata Domnului si a intregului popor. Au adus impreuna jertfe Domnului si prinoase de pace.

 

Capitolul 12

Samuel inceteaza de a mai fi judecator.

 

   Dupa ce Saul a fost uns rege, Samuel s-a retras, lasandu-l pe Saul la conducerea poporului. Cand s-a retras, Samuel le-a reamintit evreilor binefacerile Domnului, incepand de la iesirea din Egipt si pana la infrangerea lui Nahas Amonitul. Le-a reprosat ca au uitat toate aceste binefaceri si au preferat la conducerea lor un rege. La cererea lui Samuel, Domnul a trimis tunete si ploaie. Poporul s-a speriat si a cerut ajutorul lui Samuel. Acesta i-a indemnat pe oameni sa nu se teama pentru ca, daca nu se vor abate de la calea cea dreapta, Domnul ii va ajuta. In caz contrar, consecinta va fi pieirea lor.

 

Capitolul 13

Greseala lui Saul.

 

   Ionatan l-a infrant pe Nasib Filisteanul, din Ghibeea. Vestea infrangerii lui Nasib Filisteanul s-a raspandit. 30.000 de care de lupta si 6.000 de calareti filisteni s-au ridicat la lupta impotriva Israelului. Acestia si-au stabilit tabara la Micmas. Observand ca trupele filistenilor ii depaseau, israelitii au inceput sa se teama.

   Realizand ca poporul este pe punctul de a-l parasi, Saul a adus chiar el ardere-de-tot Domnului, asumandu-si astfel o functie sacerdotala cu care nu a fost investit. In acest moment a aparut si Samuel care i-a spus lui Saul ca greseala pe care a comis-o il va costa domnia peste Israel. Samuel a plecat din Ghilgal, iar Saul, insotit de 600 de barbati, au plecat spre Ghibeea lui Veniamin. Din tabara filistenilor s-au desprins 3 cete care se indreptau spre Ofra, Bet-Horon si Teboim, pentru a le prada. In randul israelitilor nu mai exista niciun mester fierar, intrucat filistenii au monopolizat pentru ei intreaga industrie a fierului, pentru a-i impiedica pe evrei sa se inarmeze.

Capitolul 14

Vitejia lui Ionatan.

 

   Ionatan, fiul lui Saul, impreuna cu baiatul care ii purta armele, au intrat in tabara filistenilor. Ionatan nadajduia intr-un semn de la Domnul ca il va mantui pe el si pe poporul sau. Cand, zarit de filisteni, a fost chemat in mijlocul lor, Ionatan a considerat ca acela era un semn de la Domnul ca i-a dat pe filisteni in mainile Israelului. Ionatan si scutierul sau au omorat atunci douazeci de oameni cu lancea si cu prastia. Acest fapt a creat agitatie in tabara filistenilor si pe camp.

   Saul i-a poruncit lui Ahia sa aduca efodul pentru a vedea daca sortii hotarau sa plece la lupta, insa zgomotul din tabara filistenilor i-a fost lui Saul semn ca folosirea efodului nu mai era necesara. A pornit la lupta, impreuna cu toti barbatii care erau cu el. Razboiul s-a extins in toate cetatile din muntele lui Efraim.

Saul a spus ca cine va manca pana seara, va fi blestemat. Insa Ionatan nu a auzit blestemul tatalui sau si a mancat miere produsa de albinele salbatice.

   O parte din armata filistenilor a fost infranta la Micmas, insa poporul era slabit din cauza foamei. Atunci au luat ca prada turme de oi, si cirezi de vitei si au mancat carne cu sange, lucru strict interzis prin legea lui Moise. Saul a poruncit sa se improvizeze un altar dintr-o piatra mare. Sangele animelelor injunghiate curgea mai intai pe piatra si apoi pe pamant. Astfel, evreii nu mai pacatuiau impotriva Domnului mancand carne cu sange.

   Saul dorea sa navaleasca asupra filistenilor, insa, consultand sortii, Dumnezeu nu i-a dat niciun raspuns. Considerand ca neprimirea unui raspuns era consecinta comiterii unui pacat de catre cineva din popor, au fost din nou consultati sortii. Sortii au cazut pe Ionatan. Atunci acesta a recunoscut in fata tatalui sau ca a mancat miere, nestiind de blestemul sau. Saul a vrut sa il dea pieirii pe Ionatan, insa poporul s-a opus avand in vedere ca izbanda din ziua respectiva se datora in cea mai mare parte lui Ionatan.

   Saul s-a luptat cu toate popoarele din vecinatate, iesind de fiecare data invingator. Saul a avut trei fii: Ionatan, Iesui si Melchisua, si doua fiice: Merob si Micol.

 

Capitolul 15

Razboiul cu Amalecitii. Saul e lepadat de Domnul.

 

   Samuel i-a transmis lui Saul ca porunca Domnului era sa porneasca razboi impotriva amalecitilor, dar sa nu ia nicio prada de razboi. Saul a iesit invingator in lupta cu amalecitii. L-a luat prizonier pe Agag, regele lor, insa a pastrat tot ce era mai bun din prada, incalcand astfel porunca Domnului.

   Samuel i-a profetit lui Saul ca, din cauza nerespectarii poruncii divine, isi va pierde tronul. Samuel l-a ucis pe regele Agag la Ghilgal, dupa care s-a intors la Rama. Samuel si Saul nu s-au mai vazut niciodata dupa aceste evenimente.

 

Capitolul 16

David este uns in Betleem; apoi intra in slujba lui Saul.

 

   Urmand porunca Domnului, Samuel a mers la Betleem pentru a-l unge rege pe unul dintre fiii lui Iesei. Pentru a nu-i atrage mania lui Saul, la indemnul Domnului, Samuel a pretins ca a venit pentru a-i sfinti pe cei din casa lui Iesei si pentru a aduce jertfe impreuna cu ei. Alesul Domnului a fost David, cel mai mic dintre cei opt fii ai lui Iesei. Acesta era pastor. Dupa ce Samuel l-a uns pe David, Duhul Domnului a venit ”naprasnic” asupra acestuia. Samuel s-a intors la Rama.

   Stiindu-se parasit de Dumnezeu, starea psihica a lui Saul s-a inrautatit. ”Un duh rau de la Domnul” l-a tulburat pe acesta. Pentru a-l linisti pe rege, slujitorii sai l-au adus la curte pe David, ca sa ii cante la harpa. Acesta a ajuns scutierul regelui.

 

Capitolul 17

David si Goliat.

 

   Filistenii au pornit razboi impotriva Israelului. Goliat din Gat, soldat in armata filistenilor, barbat puternic si cu o statura uriasa, a cerut sa se bata cu un barbat din oastea Israelului. In cazul in care el razbea, israelitii urmau sa devina sclavii filistenilor, si invers. Avand in vedere statura impresionanta a lui Goliat, nu dorea nimeni sa se lupte cu el. Atunci David i-a cerut lui Saul sa il lase pe el sa il infrunte pe uriasul filistean. Si-a luat cu sine doar prastia si cinci pietre. Cand a ajuns in apropierea lui Goliat i-a spus acestuia ca el nu are nevoie de arme, deoarece a plecat la lupta in numele Domnului lui Israel. Atunci si-a scos prastia si l-a lovit pe Goliat in frunte cu o piatra. Uriasul a cazut la pamant. David a luat sabia din mana acestuia si i-a taiat capul. Vazand cele intamplate, filistenii au fugit. David a luat capul lui Goliat si l-a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le-a pus in cortul sau.

 

Capitolul 18

David in fruntea oastei. Invidia lui Saul. Casatoria lui David.

 

   Dupa victoria impotriva lui Goliat, David a fost intampinat cu cantece si veselie. Pe Saul l-au cuprins gelozia si invidia, si a incercat sa il ucida pe David cu lancea. Acesta a scapat cu viata intrucat Domnul era cu el. Saul l-a numit pe David capetenie peste oastea care ”iesea si intra in fruntea poporului”, sperand ca, astfel, va pieri in lupta.

   Micol, fiica lui Saul, l-a indragit pe David. Saul s-a gandit sa i-o dea acestuia de sotie, cu gandul ca ii va fi piatra de poticnire. Pentru a-l da pe David in mainile filistenilor, Saul i-a cerut acestuia, in schimbul incuviintarii casatoriei, 100 de preputuri filistene. David a indeplinit conditia si a devenit ginerele regelui.

 

Capitolul 19

Marea prietenie dintre Ionatan si David. David este amenintat de Saul, dar Micol il scapa. David in refugiu la Samuel.

 

   Saul a poruncit tuturor sa il ucida pe David. Ionatan, fiul regelui, a incercat sa il salveze pe David, intrucat acesta ii era prieten. L-a pus sa se ascunda pe camp si i-a vorbit tatalui sau despre David si meritele sale. Saul i-a promis lui Ionatan ca David nu va fi ucis, insa, dupa ce acesta a repurtat victorii impotriva filistenilor, Saul a fost cuprins din nou de gelozie si de un ”duh rau de la Dumnezeu”, si a incercat sa il ucida pe David. Pentru a-si scapa sotul, Micol a asezat in locul acestuia, in pat, o papusa mare. Cand minciuna i-a fost descoperita, Micol s-a justificat in fata tatalui sau spunand ca a actionat sub amenintarea lui David.

   David a ajuns la Samuel si i-a spus acestuia tot ce a patimit din cauza lui Saul. Au plecat impreuna la Naiotul Ramei. Saul a trimis trei cete de soli sa il ucida pe David, insa, de fiecare data, Duhul lui Dumnezeu s-a pogorat peste ei si acestia au inceput sa profetizeze. Vazand cele intamplate, Saul s-a hotarat sa il ucida el insusi pe David. Cand a ajuns la Naiotul Ramei, Saul a inceput si el sa profetizeze.

Capitolul 20

David e prigonit, Ionatan il ajuta.

 

   David a fugit din Naiotul Ramei si a mers la Ionatan, unde a incercat sa gaseasca o explicatie pentru prigoana la care era supus. Ionatan i-a promis ca va incerca din nou sa intervina pe langa tatal sau. L-a pus pe acesta sa se ascunda pe camp si i-a spus ca, daca el va trage cu sageata ”dincoace” de locul in care David era ascuns, insemna ca acesta nu era in pericol, in schimb, daca arunca sageata ”dincolo” de el, insemna ca ”raul din tatal sau si-a facut plinul”. Cand Saul a intrebat de David, Ionatan i-a spus acestuia ca el i-a ingaduit lui David sa mearga la Betleem pentru a aduce jertfa. Infuriat, Saul a vrut sa il omoare pe Ionatan, care, intristat, a plecat de la masa.

   Ziua urmatoare, a procedat intocmai cum a stabilit cu David. A aruncat sageata dincolo de el. David a inteles ce s-a intamplat. Cei doi prieteni s-au sarutat, au plans si au incheiat un legamant, avandu-L ca martor pe Domnul.

 

Capitolul 21

Fugar, David rataceste din loc in loc, cautand scapare.

 

   Ionatan s-a intors in cetate, iar David a pornit spre Nobe, unde l-a intalnit pe preotul Ahimelec. David a evitat sa spuna ca este fugar si l-a mintit pe Ahimelec, sustinand ca era trimis al regelui. I-a cerut lui Ahimelec paine si arme. Intrucat preotul nu avea decat paini sfinte, David i le-a cerut pe acestea, justificand ca, atat el, cat si soldatii lui, au trecut prin curatire, abtinandu-se de la femei din momentul pornirii la drum. De asemenea, David s-a inarmat cu sabia lui Goliat Filisteanul, care se afla in aceasta cetate.

   Din Nobe, David a pornit catre Achis, regele Gatului. Aici l-a intalnit pe Doeg Idumeul, pastorul catarilor lui Saul. Infricosandu-se de rege, David a pretins ca era nebun si epileptic si a fost izgonit din cetate.

 

Capitolul 22

David rataceste mai departe. Saul ucide preotii din Nobe.

 

   David s-a refugiat in pestera Adulam, unde a fost urmat de familia sa si de catre alti oameni persecutati, in total 400 de barbati. De aici a mers in Mitpa Moabului, unde a primit incuviintare de la rege sa-i adaposteasca pe parintii lui. Intre timp, Doeg Idumeul i-a spus lui Saul ca David a fost ajutat de preotii din Nobe. Regele a poruncit ostasilor din armata pedestra sa ii ucida pe toti preotii Domnului din Nobe. Intrucat pedestrasii au refuzat sa ridice sabia asupra preotilor, Doeg Idumeul si-a asumat aceasta sarcina si a ucis, in acea zi, 305 preoti, precum si femeile, copiii si toate animalele. Singurul care a scapat a fost Abiatar, fiul lui Ahimelec, care a fugit la David si i-a povestit cele intamplate.

 

Capitolul 23

David in pribegie la Cheila, in pustia lui Iuda, in pustia Zifeilor si a maonitilor.

 

   David, impreuna cu oamenii sai, i-au atacat pe filisteni la Cheila, dupa ce Domnul i-a vorbit de doua ori si i-a fagaduit ca ii va da pe filisteni in mana sa. Dupa ce filistenii au fost invinsi, David i-a cerut lui Abiatar sa aduca efodul, in care se aflau sortii Urim si Tumim. Dupa ce Domnul i-a spus ca locuitorii din Cheila il vor vinde lui Saul, David si oamenii lui au pornit catre Mesara, apoi catre ”muntele cel sec”, Noul Zif. Saul l-a cautat pe David, zilnic, in zonele stancoase, insa nu a reusit sa il prinda. David l-a intalnit din nou pe Ionatan, care i-a cerut sa nu se teama de tatal sau.

   Dupa ce zifitii i-au spus lui Saul unde se afla David, regele a fost informat ca filistenii au navalit ”in tara”. Locul in care Saul a renuntat la urmarirea lui David pentru a da piept cu filistenii s-a numit Stanca Despartirii.

 

Capitolul 24

David cruta viata lui Saul.

 

   Afland ca David si-a asezat tabara in stramtorile En-Gaddi, Saul a pornit din nou in urmarirea acestuia. Saul s-a oprit sa isi faca nevoile in pestera in care David si oamenii sai erau ascunsi. Profitand de situatie, David i-a taiat pe ascuns lui Saul poala hainei cu sabia, insa i-a crutat viata. Ulterior, i-a marturisit ca nu i-a vrut niciodata raul pentru ca nu ar ridica mana asupra unsului Domnului. Saul a regretat ca a fost nedrept cu David. La cererea lui Saul, David a jurat ca nu-i va nimici acestuia urmasii si nici nu ii va sterge numele din casa tatalui sau. Saul s-a intors acasa iar David si oamenii sai au urcat in stramtoarea Mesara.

 

Capitolul 25

Moartea lui Samuel. David si Abigail.

 

   Samuel a murit si a fost ingropat pe proprietatea sa din Rama.

   David a coborat in pustia Maonului (Paran). Aici a aflat ca un om foarte bogat, Nabal Carmelitul, isi tundea oile in Carmel. David si-a trimis slujitorii la acesta sa il salute si sa ii ceara provizii, insa Nabal i-a refuzat. David, impreuna cu 400 de barbatii, au plecat la lupta impotriva lui Nabal. Abigail, sotia lui Nabal, femeie foarte frumoasa si inteligenta, afland despre cele intamplate, a poruncit slujitorilor sai sa pregateasca mai multe daruri pe care le-a luat cu sine si a plecat in intampinarea lui David. Cu cuvinte alese, Abigail a reusit sa il induplece pe David sa renunte la planul sau de a-i ucide pe toti cei de parte barbateasca din casa lui Nabal.

   La scurt timp dupa ce Abigail s-a intors acasa, Nabal a murit. Atat Abigail, cat si Ahinoam din Izreel, au devenit sotiile lui David. Pe Micol, Saul a casatorit-o cu Paltiel, fiul lui Lais.

 

Capitolul 26

David il cruta inca o data pe Saul.

 

   Zifitii i-au dezvaluit lui Saul ca David se ascundea pe muntele Hachila. Saul a pornit in cautarea lui David, impreuna cu 3000 de soldati. David a patruns cu indrazneala, impreuna cu Abisai, fiul lui Teruia, in tabara lui Saul, in timpul noptii. Desi Abisai s-a oferit sa il ucida pe Saul, David a refuzat din nou sa ridice mana asupra unsului Domnului, insa i-a luat acestuia sulita si urciorul. Cand Saul a realizat ce s-a intamplat si a inteles ca David i-a crutat din nou viata, si-a cerut iertare si l-a binecuvantat pe acesta. Fiecare a plecat pe drumul sau.

 

Capitolul 27

David in Ticlag.

 

   David nu a crezut in bunavointa lui Saul, si, pentru a scapa de prigoana, s-a refugiat in tara filistenilor. Atat el, cat si oamenii sai, i-au slujit ca mercenari lui Achis, fiul lui Maoc, regele Gatului. Dupa o vreme, Achis i-a dat lui David in stapanire cetatea Ticlag. David si oamenii sai au locuit in tara filistenilor un an si patru luni, timp in care i-au nimicit pe ghesureni, ghirzeni si amaleciti. I-au ucis pe toti locuitorii cetatilor iar bunurile le-au luat ca prada de razboi.

 

Capitolul 28

Saul la vrajitoarea din Endor.

 

   Cand filistenii au pornit razboi impotriva Israelului, Achis i-a luat si pe David si pe oamenii sai la lupta. Intrucat Domnul i-a refuzat orice cale de comunicare lui Saul, acesta a apelat la o vrajitoare, o necromanta, care chema spiritele mortilor. Saul a cerut sa vorbeasca cu Samuel. Acesta i-a spus ca Domnul era de partea filistenilor, ca pedeapsa pentru neascultarea poruncilor divine, si ca ii va lua regatul si i-l va da lui David. Saul a lesinat din pricina lipsei de hrana. Atunci, vrajitoarea a gatit bucate alese, o juninca si azime, si i-a poftit, pe Saul si slujitorii sai, la masa.

 

Capitolul 29

Filistenii, banuitori, il trimit inapoi pe David.

 

   Filistenii si-au asezat tabara la Afec iar israelitii la Izvorul ”ce se afla in Izreel”. Neincrezatori in David si in intentiile sale, capeteniile filistenilor i-au cerut lui Achis sa il alunge pe acesta si pe oamenii sai. Acestia au parasit tabara in zori.

 

Capitolul 30

Biruinta lui David asupra Amalecitilor.

 

   Cetatea Ticlag a fost incendiata de catre amaleciti si toti locuitorii cetatii au fost luati in robie. La intoarcerea in Ticlag, dupa aflarea celor intamplate, David i-a cerut lui Abiatar sa aduca efodul pentru a consulta sortii. Domnul i-a transmis lui David ca ii va ajunge din urma pe amaleciti si ca ii vor recupera pe cei robiti. Pe drum au intalnit un rob egiptean, caruia David i-a cerut sa il duca in tabara amalecitilor. Lupta a durat doua zile si o noapte, insa David a reusit sa recupereze tot ceea ce pierduse. Amalecitii au fost decimati, salvandu-se doar 400 de tineri slujitori care au fugit calare pe camile. David a impartit in mod egal prada de razboi, atat celor care au participat efectiv la lupta, cat si celor care au ramas in urma cu tabara.

 

Capitolul 31

Infrangerea de la Ghelboa. Moartea lui Saul.

 

   Filistenii i-au infrant pe israeliti la Ghelboa si i-au ucis pe cei trei fii ai lui Saul. Saul s-a sinucis, aruncandu-se in propria sabie, pentru a nu fi batjocorit de dusmani. Filistenii l-au decapitat pe Saul, ducandu-i armura la templul Astartei iar trupul l-au spanzurat la zidul Bet-San. Locuitorii Iabesului au luat trupurile lui Saul si al lui Ionatan si le-au ars. Oasele le-au ingropat intr-o dumbrava, dupa care au postit sapte zile.

© kpodoperescu.com
bottom of page