Călin Nebunul
- rezumat -
Acest basm are ca subiect povestea unui împărat care avea trei fete foarte frumoase. Deși fetele aveau mulți pretendenți, împăratul a refuzat să le dea în căsătorie, până când trei zmei, deghizați în tineri, le-au răpit, iar el s-a văzut obligat să le promită aceluia care va reuși să le salveze. Într-unul dintre satele împăratului trăiau trei frați, care s-au hotărât și ei să își încerce norocul, inclusiv fratele cel mic, Călin ”Nebunul”, numit astfel întrucât era considerat prost, și își petrecea timpul stând, umil, ”în cenușă”. Băieții au construit un arc, luând decizia ca, în locul în care o să cadă săgeata, acolo să poposească. Când fratele cel mare și cel mijlociu au tras primele săgeți, au mers două zile, dar când a făcut acest lucru și Călin, au mers trei luni în continuu.
La ultimul popas, au făcut un foc mare luând hotărârea să stea fiecare de pază, pe rând. În timpul nopții, fratele cel mare a avut de înfruntat un zmeu cu trei capete, fratele mijlociu un zmeu cu patru capete, iar cel mic s-a luptat cu un zmeu cu 8 capete. Supărat că focul s-a stins cu sângele zmeului ucis de el, Călin a pornit la drum și a întâlnit trei personaje: “De-cu-sară”, “Miezu-Nopții” și “Zori-de-ziuă”, pe care i-a legat de copaci.
Continuându-și drumul, Călin a observat o groapă, în care dormeau 12 zmei, împreună cu cele două mame ale lor. Într-un cazan fierbeau două-trei vaci, iar lângă pirostriile cazanului se cocea o turtă. Poznaș, Călin a aruncat apă clocotită pe urechea unui zmeu. Trezindu-se furios, zmeul a vrut să-l ucidă, însă s-a lăsat convins de Călin să meargă împreună să o răpească pe fata împăratului Roșu. Pe drumul spre acest împărat, Călin a văzut un voinic legat de un copac, care a fugit. Acesta din urmă, zmucindu-se puternic, a rămas însă fără mâini. Călin le-a tăiat capetele celor 12 zmei, după ce i-a păcălit, spunându-le că îi va trece peste poarta împăratului, ridicându-i de păr, pe rând.
Călin a urcat scările de aur și diamant ale palatului, a intrat în camera fetei împăratului, a sărutat-o în timp ce aceasta dormea, și i-a luat inelul. La plecare le-a tăiat vârfurile limbilor celor 12 zmei uciși. Când a ajuns în dreptul cazanului zmeilor, a reușit să omoare una dintre cele două zmeoaice, după care a luat carne din cazan, turta coaptă și puțin foc și și-a continuat drumul înapoi, spre frații săi. Când a ajuns la “Zori-de-ziuă”,“Miezu-Nopții” și “De-cu-sară”, i-a hrănit și i-a eliberat, după care și-a continuat drumul până la frații săi, care dormiseră în tot acest răstimp, devenit o noapte continuă. A aprins din nou focul, apoi, fără a le maipovesti ce s-a întâmplat, a tras din nou cu arcul și au călătorit toți trei până la pădurea de aur. La îndemnul lui Călin, frații săi și-au făcut o colibă la marginea pădurii, iar el a mers mai departe, până a întâlnit-o pe fata cea mare a împăratului, pregătindu-i zmeului care o răpise patru cuptoare de pâine, patru vaci fripte și patru butoaie mari de stejar pline cu vin. Călin a mâncat toată mâncarea și a băut vinul, după care a ucis zmeul atunci când acesta s-a întors acasă. Pe fată a lăsat-o în urmă, plecând să le elibereze și pe celelalte două surori ale ei. În pădurea de argint, fata mijlocie, care i-a devenit foarte dragă lui Călin, îi pregătea zmeului ei opt cuptoare cu pâine, opt vaci fripte și opt butoaie cu vin. Călin a consumat și aici mâncarea și vinul, l-a ucis în luptă pe zmeu, și a luat-o cu el pe fată. În pădurea de aramă, Călin a mâncat 12 cuptoare cu pâine, 12 vaci fripte și doar 11 butoaie cu vin. Cel de-al 12-lea butoi era măsura cu care zmeul era mai puternic decât Călin. Lupta a fost mai dură de această dată, și, epuizați, zmeul a propus să se transforme, el în pară roșie, iar Călin în pară verde. Amândoi au cerut ajutorul unei ciori, care trecea întâmplător pe acolo. Măgulită de vorbele lui Călin, care a numit-o “împărate pre-nălțate”, cioara a mâncat para roșie, din care a început să curgă sânge.
Călin a ajuns cu fetele în pădurea de aur, la coliba fraților lui. În timpul nopții care a urmat, frații i-au tăiat lui Călin picioarele și le-au luat pe fete, propunându-și să spună împăratului că ei sunt cei care le-au salvat. Dimineața, Călin s-a trezit singur și fără picioare. A călătorit “încetișor”, cum a putut, trei zile și trei nopți, după care a ajuns la un palat în care l-a întâlnit pe voinicul fără mâini, fiu de împărat, și au devenit frați de cruce. Voinicul fără mâini îi era recunoscător pentru că, de când i-a omorât Călin pe zmei, el și-a recuperat împărăția.
Agățându-se cu mâinile de gâtul fiului de împărat, Călin s-a plimbat prin pădure, unde a prins-o pe cea de-a doua zmeoaică. Constrânsă de împrejurări, zmeoaica i-a învățat pe cei doi băieți cum să-și recupereze mâinile și picioarele. Călin a ucis-o pe zmeoaică, convins că aceasta dorea să îi înșele și oricum ar fi încercat ulterior să-i omoare.
Cei doi voinici au plecat către curtea împăratului Roșu. Acolo era veselie mare, pentru că fata împăratului urma să se mărite cu bucătarul, care se lăuda că ar fi ucis 12 zmei. Când a auzit, Călin i-a promis unei babe un căuș (vas de lemn în formă de cupă sau de lingură mare) de galbeni dacă mergea să ducă înaintea împăratului o basma cu alune, în care el a pus inelul fetei, pe care i-l luase pe când aceasta dormea. Încântată de bani, baba a acceptat. Fata și-a recunoscut inelul și de aceea Călin a fost dus în fața împăratului. Confruntat, bucătarul nu a recunoscut că a mințit, iar Călin s-a văzut nevoit să-i arate împăratului vârfurile de limbă tăiate de la zmei. Ca pedeapsă pentru înșelătorie, bucătarul a fost legat de un cal, căruia i s-a dat drumul să alerge, împreună cu un sac de nuci, astfel că, atunci când din sac cădea o nucă, cădea și o bucată din bucătar. Fratele de cruce al lui Călin a luat-o de soție pe fata împăratului Roșu.
După nuntă, Călin a plecat să-și recupereze iubita pe care o pierduse în urmă cu aproape opt ani (atât timp trecuse, pe nesimțite, de la trădarea fraților săi). În apropierea casei părintești, Călin a întâlnit un băiețel de aproximativ șapte ani, care păștea o turmă de porci. Acesta i-a povestit că doi voinici le-au luat de neveste pe fata cea mare și pe cea mică a împăratului, iar pe cea mijlocie, care era dealtfel și mama lui, au pus-o să păzească găinăria. I-a mai spus că el era fiul lui Călin ”Nebunul”, după care l-a rugat să-l ajute să mâne porcii. Frații lui Călin l-au recunoscut și i-au cerut iertare. Călin le-a propus să facă o “boambă” de fier, pe care să o arunce în sus, iar pe cine urma să cadă “boamba”, însemna că acela era vinovat. Astfel au murit cei doi frați mai mari, făcându-se dreptate, iar Călin s-a căsătorit cu iubita lui.
Autorul încheie povestea cu o zicală populară: “ș-am încălicat pe-o prăjină și ți-am spus o minciună”, și se plasează și pe sine în finalul fantastic al poveștii și chiar participant la balul care a urmat nunții împărătești.
***