NUMERELE (NUMERII)
- A patra carte a lui Moise -
Capitolul 1
Luptatorii lui Israel.
Domnul i-a poruncit lui Moise sa realizeze un recensamant, pentru a putea stabili numarul de luptatori din fiecare semintie. Moise si Aaron au fost ajutati de cate un barbat de seama din fiecare semintie in realizarea recensamantului. Au fost numarati toti barbatii de la douazeci de ani in sus: fiii lui Ruben au fost 46.500, fiii lui Simeon au fost 59.300, fiii lui Gad – 45.650, fiii lui Iuda – 74.600, fiii lui Isahar 54.400, fiii lui Zabulon – 57.400, fiii lui Efraim – 40.500, fiii lui Manase – 32.200, fiii lui Veniamin – 35.400, fiii lui Dan 62.700, fiii lui Aser – 41.500, fiii lui Neftali – 53.400. Din cele douasprezece semintii ale lui Israel au rezultat 603.550 de barbati apti de lupta. Fiii lui Levi nu au fost inclusi in acest numar, intrucat ei au fost randuiti sa slujeasca la cortul marturiei.
Capitolul 2
Tabara poporului lui Israel.
Spre rasarit trebuia sa poposeasca tabara lui Iuda, spre miazazi tabara lui Ruben. Apoi urma cortul marturiei, cu tabara levitilor. Spre apus poposea tabara lui Efraim iar spre miazanoapte poposea tabara lui Dan. Toate semintiile se asezau dupa cum le-a fost randuit, si plecau din loc in aceeasi ordine.
Capitolul 3
Numaratoarea levitilor si slujbele lor.
Domnul i-a poruncit lui Moise sa puna semintia lui Levi la indemana lui Aaron, pentru a il ajuta la slujba. Ei trebuiau sa pazeasca lucrurile cortului marturiei si sa faca slujbele cortului. In grija lui Aaron si a fiilor sai ramanea slujba preoteasca si ce tinea de jertfelnic.
Domnul le-a poruncit lui Moise si lui Aaron sa ii numere pe fiii lui Levi, dupa familiile lor, pe toti cei de parte barbateasca de la o luna in sus. Fiii lui Levi au fost: Gherson, Cahat si Merari.
Din neamul lui Gherson au facut parte 7.500 de barbati. Acestia isi asezau tabara in spatele cortului, spre asfintit, avand in grija cortul si acoperamantul lui, valul de la usa, panzele curtii, perdeaua de la intrarea in curtea cortului, precum si toate obiectele lui.
Din neamul lui Cahat au facut parte 8.300 de barbati. Ei isi asezau tabara in partea de miazazi a cortului, si, in paza lor, se aflau chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul, obiectele pentru sfintele slujbe si perdeaua.
Din neamul lui Merari au facut parte 6.200. Ei isi asezau tabara in partea de miazanoapte a cortului si aveau in grija pilastrii cortului, zavoarele, stalpii si talpicele lui, stalpii curtii cu talpicele lor, tarusii si franghiile lor.
Eleazar, fiul lui Aaron, a fost randuit sa ii supravegheze pe cei ce aveau in seama sfantul locas.
In partea din fata a cortului isi aveau tabara Aaron si fiii sai. In total, numarul levitilor de parte barbateasca, de la o luna in sus, a fost de 22.000.
Domnul i-a poruncit lui Moise sa ii numere pe toti intaii nascuti ai lui Israel, de parte barbateasca, de la o luna in sus. In total, acestia au fost 22.273. Domnul i-a spus lui Moise sa ii ia pe leviti in locul intailor nascuti. Pentru rascumpararea celor 273, care reprezentau diferenta dintre numarul intailor nascuti si numarul levitilor, Moise trebuia sa ceara cate 5 sicli de argint de persoana, care trebuiau dati lui Aaron si fiilor sai.
Capitolul 4
Slujbe deosebite ale levitilor si numarul lor.
Domnul i-a poruncit lui Moise sa ii numere pe fiii lui Cahat, din neamul lui Levi, in slujba carora intra sfanta-sfintelor. Cand pleca tabara, Aaron si fiii sai trebuiau sa inveleasca Chivotul in perdeaua ”adumbritoare”, masa painilor cu o fata de masa violet, iar cu o imbracaminte de culoarea iachintului trebuiau sa acopere sfesnicul si candelele. Peste jertfelnicul de aur, trebuiau sa puna o tesatura de culoarea iachintului si sa il acopere cu o piele tot de culoarea iachintului. Peste jertfelnic puneau o imbracaminte stacojie. Dupa ce Aaron si fiii sai terminau de acoperit locasul cel sfant si toate lucrurile lui, fiii lui Cahat veneau sa le care.
Domnul i-a cerut lui Moise sa ii numere pe toti levitii intre 25 si 50 de ani. Moise, Aaron si capeteniile obstii i-au numarat mai intai pe fiii lui Cahat, care au fost 2.750, pe fiii lui Gherson, 2.630, si pe fiii lui Merari, 3.200. Toti levitii numarati, intre 25 si 50 de ani, au fost 8.580.
Capitolul 5
Cei necurati, afara din tabara! Femeia banuita de adulter.
Domnul i-a poruncit lui Moise sa ii scoata afara din tabara pe leprosi, pe cei cu scurgere si pe cei care s-au atins de mort.
Daca un barbat isi banuia femeia de adulter, trebuia sa o aduca la preot, si, ca jertfa, sa aduca o zecime dintr-o efa de faina de orz. Aceasta era jertfa de banuiala, pe care preotul o aducea inaintea Domnului. Intr-un vas de lut, preotul trebuia sa ia apa curata pe care o amesteca cu tarana din fata cortului. Femeia trebuia sa isi descopere capul, iar preotul o punea inaintea Domnului, cu jertfa de banuiala in palme. Preotul o supunea pe femeie jurmantului, la care femeia trebuia sa raspunda cu: ”Amin, amin!”, dupa care ii dadea femeii sa bea din apa blestemata a mustrarii. Daca femeia era pangarita, apa intra in ea si ii umfla pantecele, iar daca era nevinovata, era sanatoasa si avea urmasi.
Capitolul 6
Nazireii. Rostirea binecuvantarii preotesti.
Daca un barbat, sau o femeie, se dedica pentru o anumita perioada de timp Domnului, acesta trebuia sa nu bea vin, sau orice alta bautura tare, sa nu se rada in cap, si sa nu se atinga de cadavre, chiar si in cazul in care ii murea unul dintre parinti. Daca nazireul devenea necurat prin atingere de mort, trebuia sa urmeze un ritual de curatire. Isi tundea parul in cea de-a saptea zi, iar in ziua a opta aducea ca jertfa pentru pacat si ardere-de-tot doua turturele sau doi pui de porumbei. Dupa acest ritual isi putea relua nazireatul. La sfarsitul perioadei, nazireul aducea ardere-de-tot si sacrificiu pentru pacat. Preotul ii tundea parul, pe care il ardea impreuna cu jertfele.
Domnul le-a transmis, lui Aaron si fiilor sai, prin Moise, formula de binecuvantare a fiilor lui Israel: ”Domnul sa te binecuvinteze si sa te pazeasca!Domnul sa-Si lumineze fata spre tine si sa te miluiasca! Domnul sa-Si ridice fata spre tine si sa-ti daruiasca pace!”.
Capitolul 7
Jertfe si daruri ale capeteniilor lui Israel la sfintirea cortului.
Dupa ce a fost ridicat cortul, iar Moise l-a sfintit si l-a miruit, capeteniile celor douasprezece semintii care au participat la recensamantul poporului, au adus daruri la cortul adunarii: sase care acoperite si doisprezece boi. Moise a acceptat aceste daruri si le-a inmanat levitilor, pentru a fi folosite in slujba cortului. Au fost aduse si daruri pentru innoirea jertfelnicului. Fiecare capetenie a dus in dar: un blid de argint, de o suta treizeci de sicli, si o cupa de argint, de saptezeci de sicli, pline cu fainuta framantata cu untdelemn, o cadelnita de aur de zece sicli, plina cu tamaie, un junc, un berbec si un miel de un an pentru ardere-de-tot, un tap ca jertfa pentru pacat, iar ca jertfa de multumire doua juninci, cinci berbeci, cinci tapi si cinci mielusele de un an.
Capitolul 8
Sfintirea levitilor.
Moise si Aaron au realizat ritualul de sfintire a levitilor. Mai intai, levitii au fost stropiti cu apa curatirii, au fost pusi sa isi rada cu briciul parul de pe tot corpul, si sa isi spele hainele. Pe urma, au fost adusi in fata intregii obsti, care era adunata in fata cortului marturiei. Levitii si-au pus mainile pe capetele celor doi junci, care au fost adusi ca jerta pentru pacat si ardere-de-tot. Apoi, Aaron i-a dus pe leviti ca dar inaintea Domnului, si s-a rugat pentru ei si pentru curatirea lor. Dupa aceea, levitii au intrat in cortul marturiei sa isi faca slujba.
Capitolul 9
Sarbatorirea Pastilor in Pustia Sinai. Norul.
Domnul le-a poruncit evreilor sa sarbatoreasca Pastile in ziua a paisprezecea a lunii intai. Deoarece erau si barbati care erau necurati din pricina atingerii de cadavre, Domnul a hotarat pentru acestia sa sarbatoreasca Pastile in ziua a paiseprezecea a lunii a doua, cand trebuiau sa manance mielul pascal cu azime si ierburi amare. Cei care nu sarbatoreau Pastile, erau pedepsiti cu moartea. Legea Pastilor era valabila atat pentru bastinasi, cat si pentru straini.
In ziua in care evreii au asezat cortul, un nor a acoperit acest cort. Noaptea, norul lua forma unui stalp de foc. Cand norul se ridica de deasupra cortului, evreii plecau la drum, iar cand norul se oprea, evreii poposeau.
Capitolul 10
Cele doua trambite de argint. Israelitii pleaca la drum.
Dumnezeu i-a poruncit lui Moise sa faureasca doua trambite din argint. Cand trambita din ele, obstea se aduna la usa cortului marturiei, iar cand trambita doar din una, se adunau la Moise doar capeteniile semintiilor lui Israel.
Trambitele erau folosite si pentru a anunta plecarea. Cand se trambita o data, plecau taberele de la rasarit, la al doilea semn de trambita, taberele dinspre miazazi, la al treilea, taberele dinspre apus, iar la cel de-al patrulea, taberele dinspre miazanoapte. Cei care sunau din trambita erau fiii lui Aaron. Prin trambite era anuntata si starea de razboi, precum si zilele de bucurie sau de sarbatoare.
In data de douazeci a celei de-a doua luni, din cel de-al doilea an de la iesirea din Egipt, norul s-a ridicat deasupra cortului iar evreii au pornit spre pustia Paran. Randuiala desfacerii cortului si a plecarii din tabara a fost respectata intocmai.
Capitolul 11
Murmure-n popor; plangeri impotriva manei. Mijlocirea lui Moise. Cei saptezeci de batrani. Prepelitele.
Deoarece poporul a cartit impotriva Domnului, Acesta a mistuit cu foc o parte din tabara. Moise a intervenit in fata Domnului pentru popor si focul a incetat.
Poporul si-a adus aminte de belsugul de mancare din Egipt si au inceput sa pofteasca carne, plangandu-se de mana. Moise s-a plans Domnului de greutatea poverii de a conduce poporul prin desert. Pentru a ii usura munca, Domnul i-a poruncit sa adune 70 de batrani si carturari care sa il ajute sa conduca poporul. Desi, la chemare au putut veni doar 68, duhul Domnului s-a pogorat peste toti si acestia au inceput sa profeteasca, chiar si cei doi batrani care ramasesera in tabara.
Un vant, pornit de la Domnul, a adus dinspre mare prepelite. Evreii au strans mai mult decat puteau consuma. Vazandu-le lacomia, Domnul s-a maniat si a lovit poporul. Cei cuprinsi de pofta au platit cu viata.
Tabara s-a oprit apoi la Haserot.
Capitolul 12
Mariam carteste impotriva lui Moise si e lovita cu lepra.
Mariam si Aaron, fratii lui Moise, il vorbeau de rau pe acesta din cauza femeii etiopience pe care si-a luat-o de sotie. Domnul S-a maniat si a lovit-o pe Mariam cu lepra. Aaron si-a recunoscut vina in fata lui Moise si i-a cerut iertare. Moise s-a rugat Domnului pentru Mariam. Domnul a hotarat ca Mariam sa fie tinuta in afara taberei sapte zile. Dupa ce Mariam s-a curatit, poporul a plecat de la Haserot si au poposit in pustia Paran.
Capitolul 13
Iscoadele trimise in Canaan.
Moise a trimis 12 iscoade sa cerceteze pamantul Canaanului, cate un barbat din fiecare semintie. Ei trebuiau sa vada cum este pamantul, ce fel de popor locuieste pe el, daca orasele aveau sau nu ziduri, si sa aduca din roadele pamantului gasite acolo. Dupa ce au vazut iscoadele puterea celor care stapaneau atunci tara Canaanului, au afirmat ca tara nu putea fi cucerita, fiind prea puternica, ca pamantul de acolo isi manca oamenii si ca tara era locuita de uriasi. Caleb a incercat sa linisteasca poporul, spunandu-le ca ii puteau birui.
Capitolul 14
Poporul carteste, Domnul Se manie, Moise se roaga. Iertare si pedeapsa.
Cuprinsi de frica, evreii au cartit impotriva lui Moise, sustinand ca doreau sa se intoarca in Egipt. Iosua si Caleb, doua dintre iscoade, au incercat sa linisteasca poporul, sustinand ca pamantul era bun si ca acolo era tara in care ”curgea lapte si miere”. Vorbele lor nu au fost crezute, ba mai mult, adunarea s-a hotarat sa ii ucida cu pietre. In acel moment, slava Domnului s-a aratat tuturor, iar Domnul I s-a adresat lui Moise, spunandu-i ca, pentru necredinta lor, evreii vor mai rataci inca 40 de ani prin desert. Toti cei care au mers in Canaan ca iscoade, in afara de Iosua si Caleb, au murit, fiind loviti de mania Domnului. In ciuda sfatului lui Moise de a nu pleca la razboi, evreii i-au infruntat pe Canaaneeni si pe Amaleciti, insa au fost infranti si macelariti.
Capitolul 15
Felurite jertfe. Pedeapsa pentru calcarea zilei de odihna.
Domnul le-a reamintit evreilor regulile pentru jertfe, ardere-de-tot, jertfa de fagaduinta sau de bunavoie, sau cele aduse Domnului in zile de sarbatoare. Domnul a reafirmat sfintenia zilei de odihna si a precizat ca pedeapsa pentru incalcarea ei era pierderea vietii. Domnul le-a poruncit evreilor sa isi faca ciucuri la poalele hainelor si pe deasupra lor sa puna un siret de matase violeta care sa le aduca aminte de poruncile Domnului si de obligativitatea respectarii lor.
Capitolul 16
Razvratirea lui Core, Datan si Abiron.
Core, Datan si Abiron, s-au ridicat impotriva lui Moise impreuna cu 250 de barbati de seama dintre fiii lui Israel, care au dorit sa isi aroge drepturi sacerdotale. La cererea lui Moise, Core si ceata sa si-au umplut cadelnitele si au tamaiat inaintea Domnului, insa au fost mistuiti de foc ceresc, iar Datan, Abiron, impreuna cu familiile si bunurile lor, ramase in tabara au fost inghititi de pamant. Eleazar, fiul lui Aaron, a luat cadelnitele de arama ale celor arsi si a facut din ele foi pentru a acoperi jertfelnicul, pentru ca fiii lui Israel sa nu uite ca nimeni, care nu este din neamul lui Aaron, nu poate sa aduca tamaiere Domnului.
A doua zi, multimea cartea impotriva lui Aaron si a lui Moise, acuzandu-i pe acestia de moartea acelor leviti. Domnul a lovit napraznic multimea, si, pana in momentul in care Moise s-a rugat Domnului pentru iertare, au murit 14.700 de oameni.
Capitolul 17
Adeverirea preotiei lui Aaron: toiagul odraslit.
Domnul le-a poruncit capeteniilor semintiilor lui Israel sa ia fiecare cate un toiag pe care sa isi insemneze numele. Numele lui Aaron trebuia scris pe toiagul lui Levi, deoarece era cate un singur toiag pentru fiecare semintie. Toiegele urmau a fi puse in cort, in fata Chivotului Marturiei, iar cel care inflorea peste noapte insemna ca semintia pe care o reprezenta era aleasa de Domnul.
A doua zi, toiagul lui Aaron era singurul care inmugurise, inflorise si facuse migdale. Domnul a poruncit ca toiagul lui Aaron sa fie pus in fata Chivotului, ca semn pentru ”fiii neascultarii”.
Capitolul 18
Slujba si veniturile preotilor si levitilor.
Domnul i-a poruncit lui Aaron sa isi apropie semintia lui Levi, care se ocupau de lucrurile si lucrarile randuite pentru cort. Aaron si fiii sai trebuiau sa isi indeplineasca preotia dupa randuiala jertfelnicului si a celor dinauntrul catapetesmei. Domnul le-a dat parga din toate cele inchinate Lui, precum si parga darurilor lor. Tot intaiul nascut care Ii era adus Domnului, animal sau om, era al lor, precum si toate prinoasele din lucrurile sfinte.
Domnul i-a mentionat lui Aaron ca, in tara promisa, levitii nu vor avea parte de mostenire, intrucat mostenirea lor era Domnul. In schimbul slujbelor lor, fiii lui Levi primeau zeciuiala din Israel.
Capitolul 19
Apa care curata intinarea.
Domnul le-a poruncit lui Moise si lui Aaron sa ia o juninca rosie, fara meteahna si fara cusur, pe care sa i-o dea lui Eleazar. Acesta trebuia sa o duca in afara taberei si sa o injunghie. Cu sangele ei trebuia sa stropeasca de sapte ori partea de dinainte a cortului, apoi juninca trebuia arsa de tot. Preotul trebuia sa puna lemn de cedru, isop si ata de lana rosie pe focul in care ardea juninca. Dupa aceasta, preotul trebuia sa se spele pe sine si hainele sale, si necurat era pana seara. Un om curat strangea cenusa junincii pe care o pastra in afara taberei pentru a face cu ea apa de stropire. Cel ce se atingea de mort, de om ucis cu sabia, sau de un mormant, era necurat timp de sapte zile. Se lua din cenusa jertfei pentru curatire si se turna peste ea apa, dupa care un om curat lua isop, il inmuia in apa si il stropea cu el pe cel necurat in ziua a treia si a saptea.
Capitolul 20
Moartea Mariamei. Apa din piatra. Moartea lui Aaron.
Mariam a murit la Cades, unde a si fost ingropata. Poporul a cartit din nou impotriva lui Moise, din cauza lipsei de apa. Domnul i-a poruncit lui Moise sa adune obstea si sa isi ia toiagul cu care sa loveasca stanca pentru a le da apa. Moise a lovit stanca de doua ori si a curs apa multa care a indestulat intreg poporul. Indoiala lui Moise, care a lovit de doua ori stanca si nu doar o sigura data, l-a lipsit de intrarea in pamantul fagaduit.
Moise a trimis soli la regele Edomului pentru a-i cere sa lase poporul evreu sa traverseze teritoriile sale, insa acest rege a refuzat. Evreii s-au indreptat spre muntele Hor, unde Aaron a murit, dar nu inainte ca Moise sa il imbrace pe Eleazar cu hainele acestuia. Toata obstea l-a plans pe Aaron timp de 30 de zile.
Capitolul 21
Sarpele de arama.
Cu ajutorul Domnului, fiii lui Israel au cucerit tinuturile detinute de regele canaanean din Arad carora le-au dat numele Horma (anatema/nimicire). Poporul a cartit din nou impotriva lui Moise. Domnul i-a pedepsit trimitand asupra lor serpi ucigasi. Evreii i-au cerut ajutorul lui Moise. Domnul i-a poruncit lui Moise sa faca un sarpe de arama pe care sa il puna pe un stalp, pentru ca, cine era muscat de sarpe, sa poata privi la sarpele de arama si sa se insanatoseasca. De aici, evreii au pornit spre Obot, apoi spre Iie-Abarim, Zared, Arnon Beer, Matana, Nahaliel, Bamot, apoi la dumbrava din campia Moabului, spre mmuntele Fazga. De acolo, Moise a trimis soli la Sihon, regele Amoreilor pentru a-i permite poporului evreu sa treaca prin tara sa. Sihon a refuzat. Cu ajutorul Domnului, fiii lui Israel au cucerit teritoriile detinute de acest rege si s-au asezat in cetatile Amoreilor. Pe urma, au cucerit cetatile Iazir si Vasan.
Capitolul 22
Istoria lui Balaam.
Evreii si-au asezat tabara langa Ierihon, la apus de Moab. Regele Moabului, Balac, fiul lui Sefor, cunoscand cat de puternic era poporul evreu, i-a trimis pe batranii cetatii cu daruri la vrajitorul Balaam, fiul lui Beor, pentru a-i cere sa blesteme acest popor. Domnul i-a vorbit lui Balaam si i-a poruncit sa nu indeplineasca cererea capeteniiilor Moabului. Acestia s-au intors la Balac si i-au adus la cunostinta refuzul vrajitorului. Balac a trimis alte solii, mai numeroase si mai insemnate. Balaam a pornit cu acestia spre Moab. Desi acesta a plecat cu moabitii din porunca lui Dumnezeu, pe drum, ingerul Domnului a vrut sa il impiedice. Balaam si-a lovit asina in trei randuri, care se oprise, vazandu-l pe ingerul Domnului. Asina a luat glas omenesc, si i-a reprosat lui Balaam ca a lovit-o. Atunci, Dumnezeu i-a deschis ochii lui Balaam, si acesta l-a vazut pe inger in drum, cu sabia in mana. Ingerul i-a poruncit sa mearga in continuare cu moabitii, dar sa asculte de porunca lui.
Balac i-a iesit in intampinare lui Balaam si au mers impreuna la Bamot-Baal.
Capitolul 23
Balaam ii binecuvinteaza pe Israeliti.
Balaam i-a cerut lui Balac sa ridice sapte jertfelnice pe care sa aduca jertfa sapte vitei si sapte berbeci. Dupa ce Dumnezei I s-a aratat lui Balaam, acesta nu numai ca nu i-a blestemat pe evrei, ba chiar i-a binecuvantat. A staruit in binecuvantare chiar si dupa ce Balac l-a dus pe un loc mai inalt de unde putea sa vada poporul evreu, motivand ca tot timpul a spus ca avea sa faca doar ceea ce ii cerea Dumnezeu. Atunci Balac l-a dus intr-un loc si mai inalt, pe varful Peor, unde Balaam i-a cerut sa zideasca alte sapte jertfelnice pe care sa aduca jertfa sapte vitei si sapte berbeci.
Capitolul 24
Proorocia lui Balaam.
Intelegand Balaam care era voia lui Dumnezeu, n-a mai apelat la vrajitorii, ci a privit spre pustiul unde era asezat poporul lui Israel. Inspirat de duhul lui Dumnezeu, Balaam a facut cateva profetii referitoare la popoarele canaanite, dar si despre ridicarea unui conducator din semintia lui Iacob, care ii va infrange pe toti cei potrivnici. Balaam s-a intors apoi in tara sa.
Capitolul 25
Pedeapsa pentru idolatrie si desfranare.
Evreii au poposit la Sitim si au pacatuit cu fetele moabitilor, au mancat din jertfe si s-au inchinat idolului Baal-Peor. Evreii care au pacatuit au fost ucisi, la porunca lui Moise, incepand cu Zimri, fiul lui Salu, care l-a sfidat pe Moise intrand in cortul sau cu o madianita pentru a pacatui. Zimri a fost ucis de Finees, fiul lui Eleazar, care i-a strapuns cu o lance atat pe el, cat si pe insotitoarea sa. Atunci au murit 24.000 de oameni.
Capitolul 26
Numararea din nou a poporului.
Dumnezeu le-a poruncit lui Moise si lui Eleazar sa numere tot poporul, dupa familii, de la 20 de ani in sus, barbati care erau buni de mers la razboi. Aceasta numaratoare a fost ceruta pentru ca Moise sa poata imparti corect tara Canaanului. Atunci au fost numarati 601.730 de barbati. Au fost numarati si cei din neamul lui Levi, de la o luna in sus, rezultand 23.000 de oameni, care nu au fost numarati impreuna cu fiii lui Israel, deoarece lor nu li se cuvenea mostenire. Fiii lui Levi au fost Gherson, Cahat si Merari. Din Cahat s-a nascut Amran. Iochebed, care era fiica lui Levi, nascuta in Egipt, si sotia lui Amran, i-a nascut pe Aaron, Moise si Mariam.
Capitolul 27
Fiicele lui Salfaad. Legea asupra dreptului de mostenire al fiicelor. Iosua ca succesor al lui Moise.
Fiicele lui Salfaad s-au infatisat lui Moise si lui Eleazar, si, dupa ce le-au spus acestora ca tatal lor a murit in pustie si ca nu a avut feciori, au cerut si ele sa primeasca mostenire pentru ca numele tatalui lor sa nu piara din neam. Domnul i-a cerut lui Moise sa le dea si acelor fete mostenire, transmitand ca regula generala pentru viitor ca, daca cineva va muri fara sa aiba mostenitori, averea sa ramana fiicei sau rudeniei celei mai apropiate, dupa caz.
Domnul i-a cerut lui Moise sa urce pe muntele Nebo si sa priveasca tara Canaanului in care el nu avea sa intre din cauza indoielii pe care a avut-o cand a lovit stanca de doua ori pentru a curge apa. La indemnul Domnului, Moise l-a desemnat pe Iosua ca succesor al sau, l-a dus inaintea lui Eleazar, dupa care si-a pus mainile sale peste el.
Capitolul 28
Noi randuieli pentru o seama de jerfe.
Moise le-a reamintit fiilor lui Israel cateva legiuiri: jertfele aduse Domnului trebuiau sa fie animale curate, de un an, fara meteahna, jertfa de paine trebuia sa fie a zecea parte dintr-o efa de faina. In ziua odihnei trebuiau adusi jertfa doi miei, cu doua zecimi dintr-o efa de fainuta framantata cu untdelem si turnare a unui sfert de hin de vin. In fiecare zi de intai a lunii trebuia adusa ardere-de-tot Domnului. Au fost amintite regulile pentru Pastile Domnului, sarbatoarea Azimelor, sarbatoarea Secerisului.
Capitolul 29
Jertfe la zilele intai, a zecea si a cincisprezecea din luna a saptea.
Domnul i-a comunicat lui Moise ca, in ziua intai a lunii a saptea, vor serba Ziua Trambitarii, cand nu trebuiau sa faca nicio munca slujitoare si trebuiau sa aduca Domnului jertfa un vitel, un berbec si sapte miei de un an, fara meteahna. Ca prinos de paine trebuiau sa aduca fainuta framantata cu untdelemn: pentru vitel, trei zecimi de efa, pentru berbec, doua zecimi, iar pentru fiecare dintre cei sapte miei, cate o zecime de efa.
In ziua a zecea a lunii a saptea, ei trebuiau sa isi intristeze sufletele si sa nu faca nicio munca si sa aduca ardere de tot Domnului, un vitel, un berbec si sapte miei fara meteahna, precum si prinosul de paine, ca si la Ziua Trambitarii.
In ziua a cincisprezecea a lunii, evreii aveau adunare sfanta, cand nu trebuiau sa faca nicio munca si timp de sapte zile era sarbatoarea Domnului. In prima zi se aduceau ardere-de-tot 13 vitei, 2 berbeci si 14 miei, precum si prinos de paine. In ziua a doua se aduceau ardere de tot 12 vitei, 2 berbeci si 14 miei si prinos de paine. In ziua a treia 11 vitei, 2 berbeci si 14 miei si prinos de paine, in ziua a patra 10 vitei, 2 berbeci si 14 miei si prinos de paine, in ziua a cincea 9 vitei, 2 berbeci si 14 miei si prinos de paine, in ziua a sasea 8 vitei, 2 berbeci si 14 miei si prinos de paine iar in ziua a sapte 7 vitei, 2 berbeci si 14 miei si prinos de paine. In fecare zi se mai aducea un tap, ca jertfa pentru pacat.
Capitolul 30
Despre fagaduinte.
Moise le-a transmis evreilor cateva reguli privind fagaduintele facute atat de femei cat si de barbati: daca un om facea o fagaduinta Domnului, nu trebuia sa isi incalce cuvantul, in timp ce, daca o femeie facea o fagaduinta cand inca traia in casa tatalui sau si acesta nu avea nimic de spus, fagaduinta femeii ramanea in picioare. La fel se intampla si daca femeia avea barbat. Daca insa barbatul nu era de acord, fagaduinta femeii pica si avea iertare din partea Domnului. Fagaduintele femeii vaduve si a celei lasata de barbat, ramaneau in picioare. Barbatul putea intari sau desfiinta orice fagaduinta a femeii.
Capitolul 31
Nimicirea Madianitilor; macelarirea femeilor.
Domnul i-a poruncit lui Moise sa porneasca razboi impotriva madianitilor. Astfel, 12.000 de evrei au pornit la razboi. Madianitii au fost ucisi, impreuna cu regii din Madian si vrajitorul Balaam, iar femeile, impreuna cu copiii si bunurile lor, au fost dusi in robie. Moise s-a maniat pe capeteniile ostirii si le-a cerut sa ii omoare pe copiii de parte barbateasca si pe femeile care cunoscusera barbat, deoarece ele erau cele care i-au atras pe evrei in pacat cand s-au inchinat lui Baal-Peor, la sfatul vrajitorului Balaam. Cei care au participat la lupta trebuiau sa stea sapte zile in afara taberei iar cei care au ucis pe cineva sau s-au atins de un mort trebuiau sa se curete in cea de-a treia si cea de-a saptea zi. Prada de razboi trebuia impartita intre ostasi si obste. Din ceea ce revenea fiilor lui Israel, unul din 50, atat din oameni cat si din animale, trebuiau date levitilor care slujeau la cortul Domnului.
Capitolul 32
Israel incepe sa se aseze in tara Canaanului.
Moise le-a permis lui Ruben si lui Gad sa ramana in teritoriile aflate la est de Iordan, cu conditia participarii lor la campania de cucerire a Canaanului. Acestia au zidit cetati pentru ca cei care ramaneau pana la intoarcerea lor din campanie, sa fie in siguranta. Astfel, fiii lui Gad au zidit: Dibonul, Atarotul, Aroerul, Atarot-Sofanul, Iazerul, Iogheba, Bet-Nimra si Bet-Haran.
Fiii lui Ruben au zidit: Hesbonul, Eleale, Chiriataimul, Nebo, Baal-Meonul si Sibma.
Fiii lui Machir au luat in stapanire Galaadul, dupa ce i-au infrant pe amoreii care locuiau acolo.
Capitolul 33
Drumul si popasurile lui Israel intre Egipt si Iordan. Porunci pentru impartirea Canaanului.
Popasurile calatoriei evreilor au fost: evreii au iesit din Egipt in a cincisprezecea zi a lunii intai, cand egiptenii isi ingropau intai-nascutii. Din Ramses au trecut prin: Sucot, Etam, Pi-Hahirot, au trecut prin mijlocul Marii Rosii, Mara, Elim, langa Marea Rosie, Dofca, Alus, Rafidim, Chibrot-Hataava, Haserot, Ritma, Rimon-Peret, Libna, Risa, Chehelata, muntele Safer, Harada, Machelot, Tahat, Tarah, Mitca, Hasmona, Moserot, Bene-Iaacan, Hor-Hagghidgad, Iotbata, Abrona, Etion-Gheber, Cades, Muntele Hor (unde a murit Aaron), Talmona, Punon, Obot, Iie-Abarim, Dibon-Gad, Amon-Diblataim, muntii Abarim, sesurile Moabului.
Capitolul 34
Hotarele tarii Canaanului; cei ce o vor imparti.
La intrarea in tara Canaanului, Domnul a hotarat ca Eleazar si Iosua, fiul lui Navi, erau cei care urmau sa imparta pamantul ca mostenire. Avand in vedere ca semintia lui Ruben si semintia lui Gad, precum si jumatate din semintia lui Manase au primit deja mostenire pamanturile de la est de Iordan, tara Canaanului se impartea intre celelalte semintii. Eleazar si Iosua urmau a fi ajutati, la impartirea pamanturilor, de o capetenie din fiecare semintie: Caleb, pentru semintia lui Iuda, Samuel, pentru semintia lui Simeon, Elidad, pentru semintia lui Veniamin, Buchi, pentru semintia lui Dan, Haniel, pentru semintia lui Manase, Chemuel, pentru semintia lui Efraim, Elitafan, pentru semintia luiabulon, Paltiel, pentru semintia lui Isahar, Ahihud, pentru semintia lui Aser, Pedael, pentru semintia lui Neftali.
Capitolul 35
Cetatile levitilor si cetatile de scapare.
Domnul i-a poruncit lui Moise sa dea levitilor 42 de cetati si inca sase cetati de scapare, unde putea fugi cel care ucidea fara intentie. Acestea il fereau pe ucigas de a fi omorat de rudele victimei inainte de a fi judecat. Ucigasul fara intentie trebuia sa stea in cetatea de scapare pana la moartea marelui-preot, cand se putea intoarce in cetatea sa.
Pentru ucigasul cu intentie nu era suficienta o singura marturie pentru a-l condamna pe acesta la moarte, fiind nevoie de cel putin doi martori.
Capitolul 36
Randuiala pentru neinstrainarea mosiilor la casatoria fetelor.
Domnul a poruncit, prin Moise, fiilor lui Israel ca fetele care mosteneau averea parintelui lor, sa isi ia soti din aceeasi semintie, ca sa nu instraineze proprietatea unei semintii primita prin sorti.
***