Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
- rezumat -
În primăvara anului 1916, Ștefan Gheorghidiu, sublocotenent în cadrul regimentului XX infanterie este mobilizat aproape de granița țării, pe Valea Prahovei, participând la acțiunea de pregătire militară a zonei pentru intrarea în război. Timpul trece aici greu, cu preocupări administrative plictisitoare, Ștefan insistând pe lângă superiori pentru obținerea unei permisii. În caz contrar, așa cum se destăinuie unui cunoscut, este dispus chiar să dezerteze. Motivul acestei atitudini are legătură, în principal, cu suspiciunile legate de fidelitatea soției sale Ela, aflată de puțin timp într-o localitate din apropiere.
Student sărac și idealist, orfan de tată, Ștefan Gheorghidiu se căsătorise de curând, din dragoste, cu o fostă colegă de Universitate. La scurt timp după căsătorie, una dintre puținele sale rude, unchiul Tache, moare, lăsându-i o avere importantă. Afluxul financiar schimbă rapid viața tânărului cuplu, soția sa devenind mult mai mondenă și iubitoare de distracții și lux. Însuși Ștefan își părăsește preocupările filozofice, lansându-se în afaceri împreună cu un alt unchi al său, Nae, alături de care achiziționează o fabrică metalurgică.
Prin intermediul elegantei verișoare a lui Ștefan, Anișoara, cei doi soți încep o viață nouă, marcată de frecventarea unor localuri de lux și numeroase participări la evenimente mondene. Cu o astfel de ocazie, Ștefan observă flirturile soției sale cu dansatorul G.. Situația continuă și în săptămânile următoare, determinându-l pe Gheorghidiu, dornic de răzbunare, să însceneze situații care să o facă, la rândul său, geloasă pe soția sa. Cu o astfel de ocazie, Ela îl surprinde pe Ștefan cu o damă de companie și îl părăsește.
Ulterior, cei doi se revăd sporadic în locurile frecventate împreună și decid să se împace, petrecându-și întreaga lună august la Constanța. Ela este internată timp de două săptămâni într-un sanatoriu, unde face o întrerupere de sarcină.
După ce a fost concentrat timp de două săptămâni la Azuga, Ștefan se reîntoarce neanunțat noaptea, constatând că soția sa nu este acasă. Întoarsă abia în dimineața următoare, Ela refuză cu încăpățânare să ofere explicații. Peste câteva zile, Ștefan îi propune divorțul, acceptat și de ea.
Despărțirea nu îi oferă lui Ștefan alinare, ci un nou motiv de suferință. Căutând să refacă o parte din prezența soției sale, el găsește printre lucrurile lăsate de ea o scrisoare de la Anișoara, adresată Elei, în care îi cerea să doarmă la ea, întrucât soțul său, moșierul Iorgu, era plecat la țară. Verificând ipoteza, Ștefan constată aparenta nevinovăție a Elei, cei doi împăcându-se din nou. Unele îndoieli cu privire la fidelitatea soției sale îi rămân totuși în atenție, în ciuda micilor dovezi de dragoste și scrisorilor zilnice primite de la ea. Suspiciunile se accentuează atunci când, sub influența știrilor despre izbucnirea războiului, Ela îi cere să îi treacă pe numele său depozitul constituit la Banca Generală. Ștefan se conformează în final, în contextul experiențelor traumatizante ale războiului, în ciuda faptului că este convins că scopul urmărit de soția sa este unul meschin, având legătura cu posibilele sale aventuri extraconjugale. Mințind cu privire la faptul că ar fi fost chemat urgent la regiment, el plănuiește să se întoarcă pe neașteptate pentru a-și surprinde soția împreună cu prezumatul amant.
Ca o ironie, Ștefan chiar se întâlneste cu ajutorul comandantului, care îi ordonă să se întoarcă de îndată. La plecare, Ștefan trece pe la Ela, care, drept dovadă a faptului că nu are nimic de ascuns, îi arată o scrisoare de la G., prin care acesta îi cere să o vadă. Ștefan pare astfel convins de nevinovăția ei, astfel că momentul de criză pare depășit. Pe drum însă, colonelul îi povestește despre un ziarist, Grigoriade (G.), sosit în oraș pentru o femeie, relatând amuzat despre felul în care amantele acestuia obișnuiesc să își păcălească soții. Noile planuri ale lui Ștefan de răzbunare și de surprindere a soției sunt date peste cap de izbucnirea războiului.
Regimentul XX înaintează spre Bran, unde regimentul XR este angajat în lupte de stradă. Plutonul sublocotenentului Ștefan Gheorghidiu se remarcă în luptele din jurul satului Tohanul-Vechi. În localitatea Vulcan, el este implicat într-o anchetă cu privire la o serie de furturi, prilej cu care cunoaște o fată de aproximativ 16 ani, cu părul roșcat, ochii verzi și obrazul de culoarea ”chihlimbarului verzui”, care îi face o impresie puternică.
Trupele romane înaintează în Transilvania, ocupă Codlea și Cohalmul, angrenându-se în activități de poliție, concomitent cu respingerea atacurilor și patrulelor sporadice ale inamicului. Îmbrăcat necorespunzător, sublocotenentul cedează fizic din cauza frigului din timpul nopții, îmbolnăvindu-se de stomac. Refuză internarea în spital, rămânând alături de camarazii săi.
Înaintarea spre Sibiu se lovește de o rezistență puternică, contraatacul inamic împrăștiind trupele române. Acestea se retrag în dezordine. La marginea localității Nagy-Varoș, Ștefan este împușcat în mâna stângă iar un deget îi este aproape secționat. Este evacuat curând la București. La spitalele unde este transferat își reîntâlnește mai mulți camarazi, unii dintre ei grav răniți.
După externare, Ștefan își reîntâlnește familia, iar soția sa, altădată centrul unor pasiuni și gelozii mistuitoare, i se pare de această dată îmbătrânită și aproape dezgustătoare. El constata cu surprindere chiar că ar fi preferat oricând ”un trup de țigăncușă subțire”.
A doua zi, Ștefan primește o scrisoare anonimă în care i se spune că soția sa l-ar fi înșelat cu Grigoriade. Cei doi se despart, Ștefan mutându-se la hotel, după ce îi cedează soției sale toate bunurile care țineau de trecut.
***