- 50 DE CLASICI – PSIHOLOGIE-
Capitolul 1
ALFRED ADLER – ”Intelegerea naturii umane” (1927)
Nascut in 1879, la Viena, Alfred Adler a fost fondatorul psihologiei individuale. ”Intelegerea naturii umane”, opera profund filosofica, care contine generalitati anecdotice despre caracterul personal. Autorul sustinea importanta intelegerii naturii umane de catre oricine, avand in vedere consecintele negative ale ignorantei. Adler considera ca psihicul uman este modelat in copilaria timpurie, fiind interesat mai ales de modul in care copiii cauta sa isi sporeasca puterea in lume, intrucat, sustinea el, fiecare copil se dezvolta in modurile care ii permit cel mai bine sa compenseze o anumita slabiciune. A fost inventatorul termenului ”complex de inferioritate”.
Principiul sau de baza a fost ca psihicul uman nu este dat de factori ereditari, ci de influente sociale, ”caracterul” fiind interactiunea dintre nevoia de putere si nevoia de ”apartenenta sociala” si de comunitate.
Capitolul 2
GORDON ALLPORT – ”Natura prejudecatii” (1954)
Nascut in 1897, in SUA, Gordon Allport a fost profesor de psihologie la Harvard, specializat in psihologia personalitatii.
Lucrarea sa, ”Natura prejudecatii”, a avut o relevanta majora in ceea ce priveste lupta americanilor pentru drepturile civile. Allport sustinea ca rolul guvernului este de a conduce, iar opinia publica se va conforma (in cele din urma), daca masurile sunt in concordanta cu constiinta lor. Plecand de la studiul lui S.L. Wax, din 1948, Allport a definit ”prejudecata” ca fiind ”o atitudine caracterizata prin aversiune sau ostilitate fata de o persoana care apartine unui grup” deoarece se considera ca acel individ are calitatile ”nedorite” ale acelui grup.
Capitolul 3
ALBERT BANDURA – ”Autoeficacitatea” (1997)
Nascut in 1925, in Canada, Albert Bandura a initiat numeroase metode si concepte experimentale in psihologie, printre care si cel referitor la agresivitatea copiilor. In conceptia sa, autoeficacitatea are legatura cu judecatile privind capacitatea personala de a reusi in orice domeniu, reusita depinzand, in cea mai mare parte, de masura in care o persoana crede ca poate executa un proiect sau o sarcina. Cu toate acestea, increderea in sine nu garanteaza succesul, insa neincrederea da nastere esecului.
Capitolul 4
GAVIN DE BECKER – ”Darul fricii” (1997)
Profesor asociat la Facultatea de Afaceri Publice din cadrul UCLA si cu un istoric bogat in violenta in familie, Gavin De Becker a devenit expert in evaluarea riscului de violenta, al amenintarilor si al predictiei si gestionarii violentei, inclusiv al celei domestice.
Cartea sa, ”Darul fricii” faciliteaza mai multe perspective si explicatii asupra naturii intuitiei, a fricii si a mintii violente. De Becker sustine ca siguranta personala este asigurata intuitiv si ca exista un ”cod universal al violentei”, pe care majoritatea oamenilor il pot percepe in mod automat, insa viata moderna are ca efect diminuarea acestei sensibilitati innascute. Actele de violenta sunt determinate de anumiti ”indicatori preincidenti”, cum ar fi: justificarea, alternativa, consecintele sau capacitatea de a atinge un scop. De asemenea, lucrarea vorbeste si despre caracteristicile pradatorilor.
Capitolul 5
ERIC BERNE – ”Jocurile noastre de toate zilele” (1964)
Eric Bernstein (Berne) s-a nascut in Canada, unde a terminat Facultatea de Medicina (1935), insa s-a format ca psihanalist la Universitatea Yale, devenind cetatean american.
Berne sustinea ca deprivarea senzoriala la adulti poate conduce la psihoze temporare. Contactul fizic nefiind mereu posibil, oamenii cauta la ceilalti ”atingeri” simbolice, cu incarcatura emotionala. El a definit nevoia de validare ca fiind ”unitatea fundamentala a actiunii sociale”. Fiintele umane considera ca orice actiune sociala (chiar si una negativa) este mai buna decat lipsa actiunii. Din nevoia de intimitate, oamenii se angreneaza in ”jocuri” care devin substitut al contactului autentic. Orice joc, constient sau nu, are ca motivatie obtinerea unui beneficiu. In orice interactiune sociala, ne infatisam prin una dintre cele trei stari fundamentale: de parinte, adult sau copil, cu trecere facila de la o stare la alta.
Capitolul 6
ISABEL BRIGGS MYERS – ”Inzestrari diferite” (2006)
Nascuta in 1897, Isabel Briggs Myers a detinut o diploma de licenta in stiinte politice, neavand studii de psihologie. Dupa ce s-a specializat in statistici si teste de personal, a creat prima varianta a Inventarului de Personalitate (MBTI), ce a fost administrat pe milioane de oameni, in scopul stabilirii compatibilitatii cu locurile de munca, dar si in relatiile cu predarea, consilierea matrimoniala si dezvoltarea personala. Pornind de la opera lui Jung, si dupa o viata de cercetare in domeniul tipurilor de personalitate, Myers a ajuns la concluzia ca acestea sunt innascute, iar urmarea punctelor forte ne creste considerabil sansele la implinire, fericire si productivitate. Constientizarea contributiei fiecarui tip de personalitate creste eficienta, sansele de acceptare si reduce riscul de tensiune.
Capitolul 7
LOUANN BRIZENDINE – ”Creierul femeii” (2006)
Licentiata in neurobiologie, medicina si psihiatrie, Louann Brizendine a infiintat, in 1944, ”Clinica pentru Starea de Spirit si Sanatatea Hormonala a Femeilor”. Munca sa de cercetare s-a concentrat pe efectele dispozitiei, energiei, functiei sexuale si influentele hormonale asupra creierului.
Cartea sa vorbeste despre creierul feminin in stare de indragostire, despre neurobiologia sexului, ”creierul mamei” (cum se schimba creierul unei femei in concordanta cu chimia modificata a creierului pe timpul sarcinii), creierul feminin matur si despre postmenopauza. Creierul masculin este cu 9% mai mare decat cel feminin, insa cele doua sexe au acelasi numar de celule ale creierului. Femeile prezinta un avantaj in ceea ce priveste vorbirea, inteligenta emotionala si capacitatea de memorie, insa experimenteaza un nivel mai mare de stres in raport cu acelasi eveniment.
Capitolul 8
DAVID D. BURNS – ”Starea de bine” (1980)
Profesor de psihiatrie si stiinte comportamentale in cadrul Universitatii Stanford, Burns a ajutat la descoperirea terapiei cognitive ca metoda de tratament impotriva depresiei. Concluzia sa a fost ca depresia se bazeaza pe distorsiunea de gandire, prin indepartarea gandurilor distorsionate, putandu-se reveni la normal. Principiile sale adaugate terapiei cognitive sunt: emotiile sunt generate de gandurile noastre, depresia este intretinerea constanta a gandurilor negative iar majoritatea gandurilor negative, care ne provoaca tulburari emotionale, sunt distorsionari ale adevarului, acceptate fara a ne indoi de ele.
Ideea pe care se baza terapia cognitiva era ca depresia nu este o tulburare emotionala si ca gandurile ne afecteaza emotiile si starile de spirit, si nu invers. Prin intelegerea distorsiunilor cognitive, precum gandirea de tipul ”totul sau nimic”, suprageneralizarea, sau tragerea unor concluzii pripite, ajungem la constientizarea faptului ca sentimentele nu sunt fapte obiective.
Capitolul 9
SUSAN CAIN – ”Linisteee!”
Absolventa de drept, in cadrul Universitatii Harvard, Cain a profesat ca avocat pentru ca mai apoi sa se dedice agentiei sale de consultanta, formare si negociere in munca. De asemenea, este autoare si coautoare de carti pentru copii si adolescenti. Ea considera ca introversia si extraversia reprezinta nordul si sudul temperamentului si vorbeste despre diferentele de perceptie dintre Occident si Orient, in ceea ce priveste persoanele care apartin acestor doua categorii. Ea critica totodata transformarea societatii intr-una extravertita, atragand atentia asupra faptului ca nu exista nicio conexiune demonstrata intre ”limbutie” si inteligenta. Ba mai mult, introvertitii sunt mai atenti la detalii si mai abili in a sesiza mici semnale de alarma, dand dovada de o mai mare obiectivitate. Cain sustine ca, determinarea sociala a introvertitilor de a se comporta ca niste extravertiti si noul tip de gandire de grup, sunt daunatoare productivitatii.
Capitolul 10
ROBERT CIALDINI – ”Psihologia persuasiunii” (1984)
Doctor in psihologie si autoritate mondiala in domeniul influentarii si al persuasiunii, Robert Cialdini a publicat aceasta lucrare de marketing si psihologie ce explica vulnerabilitatea umana in fata persuasiunii, vorbind despre reactiile umane automate, ”preprogramate”, ce ne asigura supravietuirea fara a fi nevoiti sa gandim prea mult.
Cialdini a identificat 6 ”arme de influentare” care pot fi folosite pentru a convinge oamenii sa spuna ”da” fara a sta pe ganduri: reciprocitatea, angajamentul, consecventa, dovada sociala, agreabilitatea, autoritatea si deficitul. Constientizarea acestor tehnici psihologice de persuasiune cresc claritatea si individualitatea in gandire.
Capitolul 11
MIHALY CSIKSZENTMIHALY – ”Creativitatea”
Specialist in psihologie comportamentala, Mihaly Csikszentmihaly a scris ”Creativitatea” bazandu-se pe un studiu sistemic asupra a 91 de persoane, considerate ca avand un impact major in domeniile lor de activitate (printre care si 14 castigatori ai premiului Nobel).
Potrivit lui Csikszentmihaly, creativitatea rezulta dintr-o interactiune complexa dintre o persoana si mediul sau, depinzand de momentul de exprimare. Autorul subliniaza ca este necesara acordarea unei atentii la fel de mare dezvoltarii unui domeniu, precum acordam oamenilor care fac parte din acesta, ele fiind interconectate. De asemenea, produsele creativitatii necesita o audienta receptiva care sa le recunoasca si sa le evalueze.
Autorul a concluzionat ca oamenii creativi au ca trasaturi comune: curiozitatea, motivatia, ascultarea intuitiei, sunt perceputi ca fiind aroganti, devin productivi in orice domeniu, nu s-au facut remarcati in copilarie iar scoala nu a jucat un rol important in viata lor, sunt modesti, dar si mandri.
Capitolul 12
CAROL DWECK – ”Mentalitatea” (2006)
Profesor de psihologie la Universitaea Stanford, Carol Dweck si-a concentrat cercetarile asupra importantei mentalitatii. Ea a demonstrat cum convingerile pe care le au oamenii le afecteaza sansele de a se bucura de incredere in sine, fericire si succes.
In lucrarea ”Mentalitatea”, Dweck sustine ca exista doua tipuri de mentalitati: rigida si axata pe crestere. In functie de mentalitate se schimba si viziunea asupra esecului, difera modul de iesire dintr-un episod de depresie, dar este influentata si calitatea unei relatii de iubire.
Capitolul 13
ALBERT ELLIS & ROBERT A. HARPER – ”Ghid pentru o viata rationala” (1961)
Psiholog clinician, specializat in consilierea de familie si consilierea sexuala, Albert Ellis este considerat unul dintre fondatorii terapiei cognitiv-comprtamentale. Alaturi de Robert A. Harper, fost presedinte al Academiei Americane pentru Psihoterapeuti, a scris ”Ghid pentru o viata rationala”.
Cartea a adus in atentie ”terapia rational-emotiva” care spune ca emotiile nu apar ca rezultat al dorintelor si nevoilor reprimate, ci direct din gandurile si convingerile noastre. Ellis si Harper sustin ca oamenii sunt atat creaturi rationale cat si irationale, iar cheia o reprezinta aplicarea rationalitatii in ceeea ce priveste emotiile.
Disciplina in gandire, diminuarea nevoii de aprobare, depasirea anxietatiii, ”cum sa fii fericit, desi te simti frustrat”, cum sa scapi de frica de succes, sunt pricipalele teme care sunt tratate in aceasta carte.
Capitolul 14
SIDNEY ROSEN – ”Vocea mea te va insoti: povestirile pline de talc ale lui Milton H. Erickson” (1982)
Doctorul psihiatru ,Sidney Rosen, a studiat activitatea si metodele de tratament, aparent neconventionale, ale lui Milton Erickson, psihiatru specializat in hipnoza. Transformand hipnoza intr-un instrument psihologic, Milton Erickson a obtinut schimbari instantanee la persoane care sufereau de anumite complexe sau fobii. Secretul sau era reprezentat de anecdote despre propria viata de familie sau despre cazurile unor pacienti mai vechi, incarcate de o semnificatie speciala pentru o problema specifica. El le permitea pacientilor sa culeaga mesajul din anecdota ca si cand l-ar fi descoperit ei insisi. Principala sa filosofie era ca poti convinge cu adevarat o persoana sa se schimbe numai atunci cand aceasta isi asuma schimbarea.
Capitolul 15
ERIK ERIKSON – ”Tatal lui Luther”
Erik Erikson a studiat psihanaliza la Viena, sub indrumarea Annei Freud, si s-a specializat in psihologia copilului. A fost primul psiholog de copii din Boston. Erikson a inventat termenul de ”criza de identitate” si a identificat opt stagii de ”dezvoltare psiho-sociala”, de la nastere, pana la batranete. Acesta sustinea ca, atunci cand se termina o etapa din viata noastra, traim o criza. In acel moment alegem sa evoluam ori sa stagnam.
A scris despre viata lui Ghandi si a lui Martin Luther, dand nastere unui nou gen literar, ”psiho-biografia”, dar si despre conceptul de ”moratoriu”, o perioada sau experienta pe care cultura o creeaza in mod deliberat pentru ca tinerii sa ”se poata gasi pe sine”, inainte de a porni pe drumul efectiv al maturitatii.
Capitolul 16
HANS EYSENCK – ”Dimensiunile personalitatii” (1947)
Doctor in psihologie, Hans Eysenck a sustinut ca atat personalitatea, cat si inteligenta, sunt determinate de genele unui om, acesta fiind produsul accidental al genelor parintilor sai.
Eysenck a impartit oamenii in doua categorii, in functie de trei dimensiuni mari, sau ”supertrasaturi”, determinate genetic si manifestate in fiziologia noastra: extraversia/introversia, dimensiunea psihotica si caracterul nevrotic.
Capitolul 17
VIKTOR FRANKL – ”Vointa de sens” (1969)
Doctor in neurologie si psihiatrie, si supravietuitor al lagarului de concentrare de la Dachau, Frankl este considerat fondatorul logoterapiei, a treia scoala vieneza de psihoterapie. Ideea centrala ce decurge din acest tip de terapie, este ca principiul motivator fundamental din om este vointa de sens.
Frankl considera ca vointa umana de a gasi semnificatie este decisiva in formarea noastra, dar ca, in timp ce suntem impinsi de vointe, exista loc pentru liberul-arbitru, adica vointa consta in a alege sa ne dezvoltam anumite valori sau in a ne pastra demnitatea in situatii dificile.
Capitolul 18
ANNA FREUD – ”Eul si mecanismele de aparare” (1936)
Nascuta in 1895, Anna Freud a fost cel mai mic dintre cei 6 copii ai renumitului Sigmund Freud. A condus Asociatia Internationala de Psihanaliza si a fost un apropiat colaborator al tatalui sau, ajutand la devoltarea a doua domenii importante: psihologia eului si psihanaliza copilului.
Anna Freud considera ca supraeul este ”nazdravanul care impiedica eul sa ajunga la o intelegere amicala cu instinctele”. Eul dezvolta un mecanism de aparare pentru a se proteja impotriva cerintelor inconstiente, precum sexul si agresivitatea. Acesta poate incerca sa rationalizeze impulsurile inconstiente, sa le inhibe, sa le proiecteze asupra altora sau sa le reprime.
Capitolul 19
SIGMUND FREUD – ”Interpretarea viselor” (1900)
Sigmund Freud a studiat medicina, specializandu-se in anatomie cerebrala. A lucrat sub indrumarea psihologului austriac, Josef Breur, si a devenit profesor de psihopatologie la Universitatea din Viena. ”Interpretarea viselor” cuprinde o viziune semiautobiografica despre lumea burgheza a Vienei secolului XIX si consta in analiza si descrierea, in detaliu, a viselor proprii ori ale pacientilor sai.
Din interpretarea clinica a peste 1000 de vise, Freud a ajuns la concluzia ca visele au tendinta de a utiliza lucrurile vazute cu cateva zile in urma, desi au acces si la amintirile din copilarie, ca selectia memoriei se concentreaza aupra evenimentelor minore din viata noastra, ca visele sunt intotdeauna legate de sine si ca aproape toate visele dezvaluie o dorinta profunda, cu radacini in copilarie. De asemenea, a sustinut ca visele constituie spatiul de exprimare si manifestare al mintii inconstiente si ca nevrozele au evoluat din dorinte sexuale reprimate.
Capitolul 20
HOWARD GARDNER – ”Structurile mintii” (1983)
Howard Gardner a fost profesor de psihologie cognitiva si de neurologie, precum si co-director al Proiectului ”Zero” de la Harvard (studiu longitudinal asupra dezvoltarii intelectuale si creative a omului).
Cartea sa a popularizat ideea ca inteligenta generala, masurata prin IQ, nu constituie un indice corect al potentialului unei persoane. El a sustinut ca fiecare persoana prezinta un amestec unic de sapte inteligente, dintre care doua valorizate prin educatia traditionala, trei asociate cu artele si doua ”inteligente personale”. Acestea sunt: inteligenta lingvistica, logico-matematica, muzicala, fizico-kinestezica, vizualo-spatiala, interpersonala si intrapersonala.
In conceptia sa, exista o diferenta intre a avea abilitati mentale, fizice sau sociale si a le folosi efectiv pentru a atinge succesul.
Capitolul 21
DAN GILBERT – ”In cautarea fericirii” (2006)
Seful Catedrei de Psihologie de la Harvard, Dan Gilbert pretinde ca ”In cautarea fericirii” este prima carte care reuneste idei din psihologie, neurostiinte, filosofie si economie comportamentala, pentru a oferi un raspuns la ”problema previzionarii”. Acesta sustine ca ceea ce ne imaginam ca se va intampla este definit de ceea ce simtim in prezent si ca cea mai buna modalitate de a afla cum ne vom simti in legatura cu anumite actiuni viitoare, cum ar fi cariera, copiii, este de a-i intreba cum s-au simtit pe cei care au experimentat deja lucruri similare.
Capitolul 22
MALCOLM GLADWELL – ”Blink” (2005)
Absolvent al unei facultati de istorie, Malcolm Gladwell a lucrat ca redactor de articole stiintifice la ”The Washington Post” si colaborator la ”The New Yorker”. Prin ”Blink”, acesta a incercat sa aduca in atentia publicului larg cognitia rapida, o parte in curs de dezvoltare a psihologiei.
Gladwell sustine ca evaluarile instantanee pot fi la fel de bune ca cele pe care le facem in urma unei deliberari rationale si constiente. Acesta propune ideea de compartimentare care reprezinta, de fapt, ”abilitatea inconstientului de a identifica fragmente foarte mici de tipare si comportamente bazate pe experiente”.
Capitolul 23
DANIEL GOLEMAN – ”Lucrul cu inteligenta emotionala” (1998)
Psihologul Daniel Goleman a elaborat mai multe articole de specialitate despre stiintele comportamentale. El a preluat conceptul lui David McLelland, potrivit caruia, oamenii ar trebui testati pentru ”competente” relevante pentru un anumit loc de munca, pentru a face selectia intre aplicanti sau pentru a crea echipe de profil, care vin ca o completare logica pe langa evaluarea clasica. Acesta a identificat 25 de competente cladite in jurul a cinci factori principali: constientizarea de sine, autoreglajul, motivatia, empatia, abilitățile sociale (bune interactiuni cu ceilalti si capacitatea de a coopera).
Goleman sustine ca ceea ce ii diferentiaza pe cei aflati la cele mai inalte niveluri de conducere sunt urmatoarele: capacitatea de a gandi in perspectiva, constientizarea politica, increderea si intuitia.
Capitolul 24
JOHN M. GOTTMAN – ”Cele sapte principii ale unei casnicii fericite” (1999)
Profesor de psihologie la Universitatea din Washington, John Gottman a scris ”Cele sapte principii ale unei casnicii fericite”, in colaborare cu Nan Silver, dupa ce a studiat aproximativ 650 de cupluri. Concluzia la care a ajuns a fost ca succesul unei casnicii consta in modul in care partenerii gestionaza un conflict si se bazeaza pe un factor crucial: prietenia. Aceasta determina partenerii sa aiba respect reciproc, sa aiba bucuria companiei celuilalt si proteja impotriva transformarii relatiei intr-una antagonista.
Pe baza interactiunii cuplurilor studiate, Gottman a dezvaluit ca inceputurile dure, critica, dispretul, intrarea in defensiva, blocarea interactiunii, coplesirea si esecul tentativelor de reparare, sunt factori siguri de prezicere a divortului.
Capitolul 25
TEMPLE GRANDIN – ”Creierul autist” (2013)
Specializata in psihologie si in stiinta animalelor, Temple Grandin sustine ca majoritatea creierelor autiste se incadreaza in limitele a ceea ce este considerat anatomic normal, insa functionarea creierului legata de contactul vizual este diferita, intrucat inregistreaza o supraconectivitate in anumite zone ale creierului si o subconectivitate intre centrele majore.
Majoritatea persoanelor cu autism au doar doua moduri de a raspunde la mediul inconjurator: blocarea sau crizele de nervi, cauzate de supraincarcarea senzoriala. Subreactivitatea si suprareactivitatea pot fi manifestate in acelasi timp, cand, la exterior, un autist poate parea inexpresiv, dar in interior se simte coplesit. Grandin este de parere ca tratarea autismului trebuie sa se concentreze pe analizarea simptomele specifice si pe corelarea lor cu cauze biologice sau genetice specifice.
Capitolul 26
STEPHEN GROSZ – ”Viata examinata” (2011)
Stephen Grosz preda tehnici de psihanaliza si teoria psihanalizei la institutii de prestigiu din Londra. Acesta prezinta povestile pacientilor sai, pentru a demonstra cum comportamentul ”ciudat” are intotdeauna sens, cu conditia sa patrunzi destul de adanc pentru a-i da un sens.
Povestile relatate de Grosz evidentiaza motivele reale care stau la baza actiunilor noastre, ce ascundem, cat de mult ne temem de intimitate sau de moarte, cum ceea ce am trait in trecut ne modeleaza gandurile si actiunile zilnice. Activitatea psihanalistilor consta in identificarea cauzei originare care sta la baza reactiilor socante ale anumitor persoane.
Capitolul 27
HARRY HARLOW – ”Natura iubirii” (1958)
Harry Harlow, doctor in psihologie si profesor, a infiintat un laborator de psihologie in care studia primatele. Experimentele sale au fost crude, devenind tinta miscarilor de eliberare a animalelor, insa, ca un paradox, a ajutat la determinarea ”naturii iubirii”, la demonstrarea inteligentei la maimute, dar si a faptului ca acestea aveau nevoi emotionale profunde.
Prin experimentele sale cu puii de maimuta rhesus (mai maturi decat bebelusii si cu un comportament similar), Harlow a dovedit stiintific ca bebelusii si copiii mici au o nevoie vitala sa formeze cu cineva o legatura fizica stransa si sa dezvolte un atasament emotional.
Capitolul 28
THOMAS A. HARRIS – ”Eu sunt OK – tu esti OK” (1967)
Thomas Harris a scris aceasta lucrare de psihologie populara, ”Eu sunt OK – tu esti OK”, pornind de la lucrarea mentorului sau, Eric Berne, ”Jocurile noastre de toate zilele”. Harris s-a bazat pe conceptul lui Berne despre cele trei voci interioare care ne vorbesc sub forma unor caractere arhetipale (parintele, adultul si copilul), care ne ghideaza gandurile si deciziile. Harris sustine ca, prin analiza tranzactionala, il putem elibera pe adult, care reprezinta vocea ratiunii. Adultul ne impiedica sa ne lasam deturnati de o ascultare oarba (copilul) sau de obiceiuri ori de prejudecati inradacinate (parintele).
Analiza tranzactionala are o valoare reala pentru a ne face constienti de tiparele noastre comportamentale, negative sau inconstiente.
Capitolul 29
ERIC HOFFER – ”Adevaratul credincios” (1951)
Desi Eric Hoffer nu a avut studii de specialitate, ”Adevaratul credincios (reflectii asupra naturii miscarilor de masa)” reprezinta o lucrare de referinta in ceea ce priveste psihologia grupurilor si motivele pentru care oamenii sunt dispusi sa moara pentru o cauza in care cred.
Hoffer sustine ca oamenii care se alatura unei organizatii au ca motivatie propriul interes, in antiteza cu cei care se alatura unei cauze revolutionare, care o fac pentru a scapa de ”un sine nedorit”. Oamenii se alatura miscarilor de masa pentru sentimentul de apartenenta si de camaraderie, pentru ca nu le place sa fie responsabili pentru vietile lor sau chiar din plictiseala (cum a fost cazul sotiilor de industriasi care l-au sustinut pe Hitler). O caracteristica negativa a miscarilor de masa este ca acestea isi pacalesc adeptii cu speranta unui viitor mai bun ”in timp ce le fura bucuria prezentului”.
Capitolul 30
KAREN HORNEY – ”Conflictele noastre interioare” (1945)
Karen Horney a fost precursoarea terapiei cognitive si a miscarii motivationale, aceasta dorind sa faca procesul de analiza suficient de usor incat oamenii sa se poata analiza singuri. ”Conflictele noastre interioare” este o carte de self-help, bazata pe o atenta observare a mecanismelor de aparare ale mintii. Desi simptomele nevrotice ii provoaca unei persoane dificultati in viata reala, conflictul este cel care produce depresie, anxietate, detasare nejustificata sau exces de dependente.
Horney a identificat trei tendinte nevrotice fundamentale: apropierea de oameni (au incercat sa castige afectiunea celor din familie pentru a se simti in siguranta) , ridicarea impotriva oamenilor (au trait intr-un mediu familial ostil si au ales sa lupte prin revolta), indepartarea de oameni (simtindu-se prea apropiati de cei din jurul lor, au pus distanta intre ei si familie). Aceste tendinte devin nevroze in momentul in care sunt determinate de constrangeri, nu de alegeri.
Capitolul 31
WILLIAM JAMES – ”Principiile psihologiei” (1890)
Fost profesor de filosofie si psihologie, William James considera ca psihologia este ”stiinta vietii mentale” iar filosofia implica explicarea gandurilor ca produs al unei forte mai profunde, cum ar fi sufletul sau eul.
In opinia sa, ”creaturile”, privite din exterior, sunt ”insumari de obiceiuri”, acestea din urma fiind ”deversari in centrii nervosi”. Spre deosebire de animale, oamenii trebuie sa formeze in mod constient obiceiuri noi, daca doresc anumite rezultate. James a sustinut ca lumea este impartita in doua jumatati, un om ocupand o jumatate din acest intreg, iar restul lumii ocupa cealalta jumatate. De asemenea, considera ca orice iluzie, odata indepartata, presupune un lucru mai putin care ne va dezamagi si care ne tine departe de succes.
Capitolul 32
CARL JUNG – ”Arhetipurile si constientul colectiv” (1968)
Psihiatrul Carl Jung a cercetat concepte precum sincronicitatea, individuatia si teoria tipurilor psihologice. Inconstientul colectiv, partea mostenita a psihicului uman, a fost exprimat prin ”arhetipuri”, forme de gandire sau imagini mentale universale, care au influentat sentimentele si actiunile unei persoane. Jung a evidentiat urmatoarele arhetipuri: anima (atunci cand un om ”proiecteaza” aspectul feminin, prezent in psihicul sau, pe o femeie reala, aceasta capatand o semnificatie sporita), mama (poate fi o figura materna profund personala, o mama simbolica sau un simbol, toate cu aspect pozitiv sau negativ), umbra, copilul, batranul intelept, spiritele din basme si figura clovnului.
Jung a inclus in aceasta opera multiple reproduceri de mandale, deoarece credea ca, atunci cand o persoana deseneaza sau picteaza o mandala, constrangerile sau dorintele inconstiente sunt exprimate in formele redate, reducand confuzia din psihic si reprezentand inceputul vindecarii psihologice.
Capitolul 33
DANIEL KAHNEMAN – ”Gandire rapida, gandire lenta” (2011)
În lucrarea ”Gandire rapida, gandire lenta”, psihologul Daniel Kahneman a rezumat experimentele, pe care le-a realizat impreuna cu Amos Tversky, referitoare la judecata si la luarea de decizii, mai exact la erorile umane sistemice, sau la predilectii De asemenea, in aceasta lucrare, Kahneman a formulat doua moduri diferite in care gandim: ”rapid” (Sistemul 1) si ”lent” (Sistemul 2).
Gandirea asociata Sistemului 1 presupune predilectii si prejudecati sistemice care nu pot fi oprite, iar pentru a emite judecati corecte trebuie sa fim constienti de lucrul acesta. Sistemul 2 conduce ostilitatile pentru ca poate incetini procesul de gandire si poate emite judecati bazate pe rationamente. Kahneman sustine ca fiecare dintre noi are o perceptie diferita asupra ”adevarului” din cauza filtrelor de perceptie foarte diferite prin care privim lucrurile.
Capitolul 34
ALFRED KINSEY – ”Comportamentul sexual la femela umana” (1953)
Alfred Kinsey, a scris ”Comportamentul sexual la femela umana” ca urmare a unei petitii, de la sfarsitul anilor 1930, facuta de Asociatia Studentelor din cadrul Universitatii din Indiana, in vederea unui curs pentru studentii casatoriti sau care se gandeau sa se casatoreasca. Cartea s-a bazat pe studiul comportamentului, inclusiv sexual, a peste 17000 de oameni, dintre care 5940 de femei americane caucaziene, plus 1849 de povestiri suplimentare ale unor femei care se incadrau in alte categorii.
In carte au fost cuprinse perspective din domeniul psihologiei, biologiei, comportamentului animalelor, psihiatriei, fiziologiei, antropologiei, statisticii, si din domeniul legislativ, si acopereau o mare varietate de subiecte si descoperiri din domeniul sexual, cum ar fi faptul ca barbatii si femeile, profund excitati sexual, au aceeasi expresie faciala ca oamenii care sunt torturati.
Capitolul 35
R.D LAING – ”Sinele divizat” (1960)
”Sinele divizat: studiu asupra sanatatii si a nebuniei”, cartea psihiatrului scotian R.D. Laing, este un set de observatii, conturate de filosofia existentialista, despre natura oamenilor schizoizi si schizofrenici.
Laing sustinea ca, in timp ce un schizoid poate fi tulburat, dar normal, mintea divizata a schizofrenicului a trecut granita spre psihoza. Formele de anxietate ale persoanelor schizoide cuprind: natura terifianta a interactiunilor cu ceilalti, ”coplesirea” ca, in orice moment, lumea se poate prabusi in propria minte, ”pietrificarea” si ”depersonalizarea”. Schizoizii se fixeaza pe ei insisi, sentiment opus narcisismului, deoarece exista o analiza rece, obiectiva, si o introspectie pentru a vedea ce si daca e ceva in interior.
In opinia lui Laing, daca un copil are predispozitie genetica spre schizofrenie, pot exista anumite moduri in care familia se comporta, care vor incuraja sau vor preveni ca aceasta conditie sa fie exprimata.
Capitolul 36
ABRAHAM MASLOW – ”Nivelurile superioare ale naturii umane” (1971)
Doctor in psihologie, Abraham Maslow sustinea ca este necesar ca omul sa ”traiasca in frumusete”, si ca, odata indeplinite nevoile de baza (mancare, odihna etc.), omul dezvolta ”meta-nevoi”. Astfel a luat nastere ”ierarhia nevoilor” (sau piramida nevoilor), care incepe cu apa si oxigen, si se incheie cu nevoia de implinire spirituala si psihologica.
O mare parte din carte este dedicata conceptului de creativitate, intrucat opera lui Maslow se concentreaza in jurul persoanei care se autoactualizeaza. Abraham Maslow a inventat conceptul numit ”complexul lui Iona” ce se refera la ”teama de implinire a propriei maretii”, de a pierde controlul, sau frica de posibilitatea de a suferi o transformare radicala, conducand astfel la evitarea propriilor capacitati si posibilitati.
Capitolul 37
STANLEY MILGRAM – ”Obedienta in fata autoritatii” (1975)
Doctor in psihologie, Stanley Milgram a lucrat la Universitatea Princeton, unde a realizat experimente in ceea ce priveste conformismul social, agresivitatea si comunicarea non-verbala. ”Obedienta in fata autoritatii: o viziune experimentala” se bazeaza pe un experiment complex, in care participantii-profesori le administrau socuri electrice participantilor-cursanti, legati de un scaun. Desi profesorii nu stiau ca cei legati de scaun erau actori platiti, care simulau durerea si care de fapt nu primeau socuri electrice, continuau sa apese butonul declansator desi nu erau de acord cu a face rau celorlalti. Foarte putini au protestat si nu au mai respectat indicatiile experimentatorului.
Cei care continuau experimentul considerau ca acesta era crud sau lipsit de sens, insa dezvoltau mecanisme de coping care includeau ca motivatii: dorita puternica a omului de a fi competent in munca sa, transferarea responsabilitatii morale a experimentului catre conducatorul sau, alegerea de a crede ca actiunile lor trebuiau facute ca parte a unei cauze nobile, dar si devalorizarea persoanei care primea socurile electrice. Milgram a concluzionat ca simtul moralitatii nu disparea, ci era reorientat, devenind un sentiment al loialitatii si al datoriei.
Capitolul 38
WALTER MISCHEL – ”Testul bezelei” (2014)
Fost presedinte al Asociatiei Americane de Psihologie si profesor la Universitatile Harvard, Stanford si Columbia, Walter Mischel a facut cercetari complexe asupra stiintei vointei si autocontrolului. El a condus un experiment in cadrul caruia copiii participanti erau pusi in fata unei dileme: puteau sa manance o bezea imediat sau sa astepte singuri, langa bezea, timp de 20 de minute pentru a primi ulterior doua bezele. In cazul a peste 500 de copii, care au efectuat testul, s-a urmarit rata de progres pana la 40 de ani mai tarziu. S-a descoperit o corelatie intre perioada pe care copilul era dispus sa o astepte si mai multi indicatori ai succesului si ai binelui personal. Un copil care a controlat amanarea gratificarii a demonstrat trei elemente ale FE (functiei executive): reamintirea scopului ales si al consecintelor, monitorizarea progresului catre obiectivul ales si autocorectarea si inhibarea raspunsurilor impulsive.
Capitolul 39
LEONARD MLODINOW – ”Subliminal” (2012)
Doctor in fizica teoretica la Universitarea din California si cercetator in cadrul Caltech, Leonard Mlodinow a fost si scenarist, a produs programe pentru copiii, dar a scris si carti, printre care si ”O scurta istorie a timpului”, in colaborare cu Stephen Hawking.
Ideea principala din cartea ”Subliminal – cum ne determina inconstientul comportamentul” este ca oamenii au o predilectie catre anumite comportamente sociale inconstiente. Acesta a sustinut ca, pentru mintea inconstienta, felul in care suna vocea cuiva este aproape la fel de important ca felul in care arata, dar si ca vocile functioneaza ca niste ”reclame subliminale pentru sexualitatea noastra”.
In opinia sa, nu exista nicio legatura intre aspectul fizic al oamenilor si calitatea muncii lor, insa are o contributie directa la modul in care acestia sunt perceputi. Constientizarea modului in care inconstientul construieste judecatile este utila pentru a efectua judecati mai corecte.
Capitolul 40
IVAN PAVLOV – ”Reflexele conditionate” (1927)
Cartea ”Reflexele conditionate: cercetare asupra activitatii fiziologice a cortexului cerebral” reprezinta o antologie de prelegeri sustinute de laureatul Nobel pentru medicina, Ivan Pavlov, in care rezuma activitatea sa de cercetare asupra intelegerii aprofundate a conditionarii la oameni si animale. In urma unor experimente realizate asupra unor caini, a ajuns la concluzia ca existau doua tipuri de reflexe ale animalului la mediul inconjurator: reflexul natural, sau neconditionat, si reflexul dobandit sau conditionat, care apare prin invatare inconstienta. El a ajuns la concluzia ca reflexele puteau sa fie inoculate, astfel incat sa devina parte din functionarea naturala a animalului, sau inhibate, prin asocierea cu ceva care nu ii placea cainelui.
Ultimul capitol al cartii se referea la aplicatiile cercetarii autorului pe oameni. El a observat ca cel mai bun mod de a invata ceva este de a face acest lucru in etape; nevrozele si psihozele apar ca rezultat al unei stimulari extreme ce nu poate fi corect incorporata in gandire; nu se poate anticipa felul in care un om reactioneaza emotional.
Capitolul 41
FRITZ PERLS – ”Terapia gestaltista (exaltarea si dezvoltarea in ceea ce priveste dezvoltarea umana” (1951)
Frederick Salomon Perls, impreuna cu sotia sa, Laura, au infiintat Institutul Sud-African de Psihanaliza, si au devenit critici fata de conceptele freudiene, dezvoltand o noua metoda de practica gestaltista.
Perls considera ca terapia si perspectiva gestaltista reprezinta abordarea naturala, nedistorsionata a vietii, prin care ii ajuta pe oameni sa isi sporeasca gradul de constientizare. In urma unor experimente, Perls a ajuns la concluzia ca, atata timp cat o persoana este pe deplin conectata la prezent, nu exista probleme de ordin psihologic, ingrijorarile si nelinistile aparand in momentul deconectarii de la mediu. El credea ca adultii nu ar trebui sa renunte complet la caile copilariei, intrucat, axarea pe fapte concrete si responsabilitatea excesiva (specifice adultilor) sunt trasaturi nevrotice, in timp ce spontaneitatea, imaginatia si spiritul jucaus, caracteristice pentru copii, sunt pe deplin sanatoase.
Captolul 42
JEAN PIAGET – ”Limbajul si gandirea copilului” (1923)
Jean Piaget a studiat dezvoltarea lingvistica a copiilor. A fost profesor de psihologie, sociologie, filosofie si gandire stiintifica, dupa care a predat psihologie genetica la Universitatea Sorbona.
A scris aceasta carte in sprijinul profesorilor si al educatorilor. La copii, Piaget a identificat doua tipuri de limbaj: egocentric (repetita, monolog, monolog colectiv) si social. Distinctia intre gandirea directa (sau inteligenta) si gandirea nedirectionata (sau autista - implica obiective ce nu sunt constientizate iar limbajul este reprezentat de imagini, mituri si simboluri), l-a ajutat pe Piaget sa aprecieze dezvoltarea gandirii copiilor pana la varsta de 11 ani. A observat ca, de la 3 la 7 ani, copiii sunt egocentrici si prezinta elemente de gandire autista, iar dupa varsta de 7 ani intervine inteligenta perceptuala. De asemenea, copiii dobandesc, la fiecare varsta, un plus de echilibru in raport cu mediul inconjurator.
Capitolul 43
STEVEN PINKER – ”Ca o coala alba de hartie (actuala negare a naturii umane)” (2002)
Profesor in cadrul Catedrei de Psihologie a Universitatii Harvard, Steven Pinker si-a obtinut doctoratul in psihologie experimentala si a devenit celebru pentru cercetarile sale din domeniul limbajului si al cognitiei.
A scris aceasta carte cu scopul de a corecta afirmatiile ”fantasmagorice” despre cat de maleabila este mintea umana si de a darama mitul potrivit caruia comportamentele noastre sunt rezultatul socializarii. Pinker defineste conceptul filosofului iluminist, John Stuart Mill, de ”coala alba”, ca sugerand ca mintea umana nu are nicio structura inerenta si poate fi inscriptionata de catre societate sau de catre noi insine. In opinia lui Pinker, mintea umana nu ar putea fi niciodata goala, ea fiind conturata prin competitie darwinista timp de mii de ani. El sustinea ca dragostea, vointa si constiinta sunt trasaturi biologice, mai precis adaptari evolutive implementate in circuitele creierului.
Capitolul 44
V.S. RAMACHANDRAN – ”Fantomele din creier (investigarea misterelor mintii umane)” (1998)
Vilayanur Ramachandran este director al Centrului pentru Studiul Creierului si Cognitiei si profesor de biologie la Institutul Salk pentru Studii Biologice. Ramachandran s-a afirmat prin studiile pe care le-a facut pe indivizi care experimentau senzatia membrelor-fantoma. El explica aceasta senzatie prin faptul ca, in esenta, creierul are o imagine de ansamblu asupra corpului, o reprezentare a lui in sine, care include bratele si picioarele. Practic, persoana se angajeaza intr-o iluzie ca membrul inca exista, sau intra in faza de negare.
Ramachandran sustinea ca amigdala si lobii temporali joaca un rol vital pentru constiinta, intrucat, fara acestea am fi incapabili sa intelegem semnificatia a ceea ce facem si de ce le facem.
El sugereaza ca sentimentul sinelui este o iluzie elaborata, creata de creierul nostru pentru a se asigura ca supravietuieste corpul.
Capitolul 45
CARL ROGERS – ”A deveni o persoana (perspectiva unui psihoterapeut)” (1961)
Doctor în psihologie, Carl Rogers s-a facut remarcat pentru contributia adusa la teoriile invatarii experientiale pentru adulti si pentru impactul avut in domeniul solutionarii conflictelor.
A fost initiatorul formei de terapie axata pe client (terapia centrata pe persoana), in cadrul careia le permitea clientilor (pacienti) sa traseze directia procesului terapeutic. El considera ca, pentru ca relatia psiholog-client sa aiba ca fundament adevarul, aceasta trebuia sa includa si dispozitiile si sentimentele terapeutului, demoland astfel ideea terapeutului calm si cu stapanire de sine.
Capitolul 46
OLIVER SACKS – ”Omul care isi confunda sotia cu o palarie (si alte povestiri clinice)” (1970)
Oliver Sacks este profesor de neurologie clinica la Colegiul de Medicina Albert Einstein si la Universitatea din New York, dar si neurolog, consultant pentru ordinul religios Little Sisters of the Poor.
Cartea sa are 24 de capitole care prezinta cazuri ”ciudate si interesante”. Partea intai, intitulata ”Pierderi”, se refera la oameni care s-au luptat pentru a reveni la un sentiment al sinelui normal, dupa ce au suferit anumite pierderi debilitante ale facultatilor mentale. Cazurile prezentate in cea de-a doua parte a cartii, numita ”Excese”, implica o supraabundenta a anumitor functii, cum ar fi zboruri ale imaginatiei, perceptia exagerata, exuberanta irationala sau maniile. Sacks sustinea ca oamenii sunt un miracol al integrarii si ca, de cele mai multe ori, subestimam puterea vointei sinelui in fata deteriorarilor neurologice sau a bolilor.
Capitolul 47
BARRY SCHWARTZ – ”Paradoxul alegerii” (2004)
Barry Schwartz este profesor de teorie si actiune sociala in cadrul Catedrei de Psihologie, din cadrul Swarthmore College (Pennsylvania). Acesta a publicat articole referitoare la invatare, motivatie si luarea de decizii.
Schwartz a identificat efectele negative ale multiplicarii optiunilor: fiecare decizie necesita efort mai mare, incidenta mai mare a greselilor, consecinte psihologice mai mari ale greselilor comise. Autorul a impartit oamenii in maximizatori (se multumesc doar cu ce este cel mai bun pentru ei) si satisfacatori (se multumesc cu ce este destul de bun). Studiile au aratat ca maximizatorii sunt mai putin fericiti si optimisti si, de asemenea, mai predispusi la depresie. Suferinta psihologica, provenita din varietatea mai mare a optiunilor noastre, provine din anxietatea oportunitatilor pierdute si regretul asociat cailor neurmate.
Capitolul 48
MARTIN SELIGMAN – ”Fericirea autentica” (2002)
Doctor in psihologie si profesor la Universitatea din Pennsylvania, Martin Seligman a lucrat in prima parte a carierei sale in domeniul psihologiei anormalului, studiul asupra pesimismului determinandu-l sa cerceteze optimismul si emotiile pozitive. Acesta a identificat mai multi factori considerati a fi ”aducatori de fericire”. In ceea ce priveste factorul bani, a concluzionat ca ceea ce influenteaza fericirea este importanta data banilor, iar casatoria si sociabilitatea influenteaza nivelul de fericire, independent de venit sau de varsta. In ceea ce priveste genul, femeile sunt mai triste dar si mai fericite decat barbatii. Alti factori sunt: religia, boala si clima.
Seligman mai sustine ca fericirea autentica vine din dezvoltarea punctelor noastre forte, nu din corectarea slabiciunilor.
Capitolul 49
B.F. SKINNER – ”Dincolo de libertate si de demnitate” (1971)
Burrhus Frederic Skinner si-a luat diploma de masterat si doctoratul la Universitatea Harvard, unde a si profesat. In opinia lui Skinner, oamenii trebuie analizati ca animale care interactioneaza cu mediul lor inconjurator. Nu sunt doar simple masinarii reflexive, ci isi schimba actiunile si in functie de consecintele comportamentului lor. Skinner credea ca, pentru a cunoaste de ce oamenii actioneaza intr-un anume fel, trebuie cunoscute circumstantele care i-au determinat sa actioneze in modul respectiv.
Skinner considera ca sustinerea eticii individualismului reprezinta o irosire de energie, cand, ca specie, am avea o evolutie mai buna daca ne-am concentra atentia pe situatii de mediu care produc realizari remarcabile. In conceptia sa, culturile care pun libertatea si demnitatea mai presus de orice altceva risca sa fie depasite de alte culturi care pun supravietuirea pe primul plan.
Capitolul 50
WILLIAM STYRON – ”Intunericul vizibil: memoriu asupra nebuniei” (1990)
Romancierul american, William Styron, s-a nascut in 1925 in SUA si a fost detinator al Premiului Mondial Cino del Luca, premiu oferit unui artist ori om de stiinta cu contributii semnificative pentru cauza umanismului. In urma unei depresii, Styron a studiat indeaproape aceasta tulburare.
In eseul ”Intunericul vizibil”, Styron enumera printre caracteristicile depresiei: ura fata de sine, sentimentul inutilitatii, fantezii de sinucidere, insomnie, confuzie, pierderea memoriei, ipohondrie, pierderea libidoului sau a poftei de mancare. Stresul aplicat neurotransmitatorilor determina dezechilibrele chimice si hormonale. Acestea, alaturi de genetica, experienta anterioara si comportament, nu reprezinta cauza, ci doar un declansator al unui potential depresiv ascuns.
Cumpără cartea
