Motanul Încălțat
(una dintre variantele de lungime medie, mai potrivită elevilor din învățământul primar)
A fost odată ca niciodată, un motan cu pantofi! Da, ați auzit bine, un motan căruia îi plăcea să umble încălțat alțe în cizme, și știa să vorbească ca oamenii. Într-o zi, tăticul a trei frați a plecat la ceruri, iar singurele obiecte lăsate de el au fost o moară, unde se făcea făina, un măgaruș și o pisică. Cei trei frați, și-au împărțit lucrurile, cel mai mic luând motanul.
Motanul nostru, s-a gândit la ceva tare isteț. L-a văzut pe stăpânul lui trist și necăjit, așa că s-a hotărât să-l ajute. S-a dus la el și i-a promis că o să facă minuni, dacă îi dă un sac și o pereche de cizmulițe. Și așa a făcut. Motanul a primit tot ce-i trebuia și a început să pună la cale un plan deștept.
El a mers în pădure și a prins animaluțe: iepurași, păsări și altele. A pus toate bietele animale în sac și le-a dus regelui. Și ghiciți ce a spus? A spus că ele sunt darurile de la stăpânul lui, pe care l-a prezentat ca pe un om tare bogat. Regele a fost foarte fericit și a vrut să-l cunoască pe marchiz.
Apoi, a venit cea mai tare parte! Motanul, care știa tot ce se întâmpla prin pădure, a aflat că regele o să meargă la plimbare cu fiica lui pe malul râului. Așa că i-a zis stăpânului său să se bage în râu și să aibă încredere în el. Apoi, când au trecut pe lângă ei, motanul a început să strige că stăpânul său se îneacă, și că hainele i-au fost furate de niște hoți. Regele, recunoscător pentru toate darurile, a poruncit ca bietul om să fie salvat și să fie îmbrăcat în haine alese.
Și uite așa, cu ajutorul motanului șmecher, muncitorii au zis că grâul de pe câmpuri e al marchizului, ca și toate câmpurile din jur. Regele l-a invitat pe marchiz și pe ajutorul lui la o plimbare prin ogoare. Motanul continua să-l păcălească pe rege, iar când au ajuns la castelul unui căpcăun rău, motanul a făcut o faptă tare isteață și amuzantă. I-a spus căpcăunului că nu crede că se poate transforma în orice dorește el și l-a convins să se transforme în șoricel, apoi l-a mâncat dintr-o înghițitură!
Când regele și stăpânul lui au venit, motanul i-a invitat în castel zicându-le că totul este al marchizului. Și regele și prințesa au fost de acord să fie oaspeții marchizului. Și, să știți, prințesa s-a îndrăgostit de stăpânul nostru, cel care se transformase peste noapte într-un adevărat om bogat. Astfel, au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, iar motanul a devenit un mare dregător la curtea lor, fără să mai prindă vreodată șoareci. Și asta, dragii mei, ne arată că să fii isteț e cel mai mare dar din lume!
***
