CARTEA LUI NEEMIA
A doua carte a lui Ezdra
-rezumat-
Capitolul 1
Vești rele din Iuda. Rugăciunea lui Neemia.
Aflat la curtea regală din Suza, Neemia a fost informat de Hanani, un frate din Iuda, că iudeii întorși din exil trăiau în condiții precare, având în vedere că zidurile Ierusalimului erau distruse iar porțile orașului erau arse. Pentru Neemia a urmat o perioadă de jale, post și rugăciune. El s-a rugat pentru iertarea păcatelor fiilor lui Israel, dar și pentru ca el să găsească milă în ochii regelui, în slujba căruia se afla ca paharnic regal.
Capitolul 2
Împuternicit de rege, Neemia se reapucă să zidească Ierusalimul.
În luna lui Nisan, Neemia se afla în exercițiul funcției, servindu-i pe rege și pe concubina sa cu vin. Regele a observat starea de tristețe și confuzie în care se afla slujitorul său, așa că l-a întrebat ce anume i-a cauzat această stare. Cu multă luare aminte la fiecare cuvânt adresat regelui, Neemia i-a spus acestuia că starea deplorabilă în care se afla cetatea mormintelor părinților săi era motivul tristeții sale. Regele a încuviințat reconstrucția cetății Ierusalimului și deplasarea, pentru un anumit termen, a lui Neemia în Iudeea pentru a se ocupa de lucrări. Pentru bunul mers al lucrurilor, regele i-a dat scrisori către guvernatorii de peste Râu, dar și către Asaf, mai-marele paznic al pădurilor regelui, pentru a-i da lui Neemia lemn pentru porți și ziduri.
Neemia a ajuns în Ierusalim însoțit de căpitani de oaste și de călăreți. Cu toate acestea, Sanbalat Horonitul, Tobie, un rob amonit, precum și Gheșem Arabul, demnitar al regelui persan, l-au acuzat pe Neemia de răzvrătire împotriva regelui.
Capitolul 3
Rezidirea Ierusalimului.
Marele preot Eliașib și frații săi au zidit Poarta Oilor și au sfințit-o. Fiii lui Senaa au zidit Poarta Peștilor, au acoperit-o și i-au pus uși, zăvoare și gratii. Eforturi în vederea rezidirii au depus și oamenii din Ierihon, precum și Meremot, fiul lui Urie, Meșulam, fiul lui Berechia, și Țadoc, fiul lui Baana. În Tecoa, situația a fost aparte, întrucât oamenii au contribuit la rezidire, însă fruntașii lor nu. Poarta Veche a fost reparată de Ioaida, fiul lui Paseah, și de Meșulam, fiul lui Besodia, o contribuție aducând și Melatia Gabaonitul, Iadon din Meronot, gabaoniții, locuitorii din Mițpa, cei de sub stăpânirea guvernatorului de dincoace de Râu și Uziel, fiul lui Harhaia argintarul. Dincolo de zidul cel lat, au continuat reparațiile Refaia, fiul lui Hur, Iedaia, fiul lui Harumaf și Hatuș, fiul lui Hașabneia.
Malachia, fiul lui Recab, a reparat Poarta Gunoiului iar Șalum, căpetenia ținutului Mițp, a reparat Poarta Izvorului și zidul de la scăldătoarea Siloam. Din dreptul lui au continuat reparațiile Neemia, fiul lui Azbuc, după care leviții, preoții și locuitorii vecinătăților, iar Binui, fiul lui Henadad, a reparat zidul până în dreptul colțului. Palal, fiul lui Uzai, a reparat în dreptul unghiului și al turnului care se ridica deasupra casei de sus a regelui. Natineii (persoane aflate în slujba leviților) au reparat zidul până în dreptul Porții Apelor. De la Poarta Cailor în sus au reparat leviții, iar de la scara din colț și până la Poarta Oilor au reparat argintarii și negustorii.
Sanbalat a rostit în fața fraților săi, războinicii samarinenilor, cuvinte de ocară la adresa iudeilor care refăceau zidul.
Capitolul 4
Cu toate piedicile, zidirea înaintează. Rugăciunea lui Neemia.
Când Sanbalat, Tobie, arabii și amoniții și-au dat seama că iudeii reconstruiau zidurile Ierusalimului, au văzut acest fapt ca pe o amenințare la adresa lor și au pornit război împotriva Ierusalimului.
Neemia și iudeii s-au rugat Domnului pentru ajutor, după care au stabilit străji care să apere zidurile zi și noapte. Când au observat mulțime de dușmani apropiindu-se de zidurile cetății, Neemia i-a mobilizat pe oameni amintindu-le de puterea Domnului și i-a îndemnat să lupte pentru frații și surorile lor. Vrajmașii și-au dat seama că iudeii au aflat despre atacul lor și că astfel Dumnezeu le-a “risipit” planul. Iudeii s-au putut întoarce la lucrarea de rezidire a cetății sfinte, dar fiecare dintre ei și-a continuat lucrul cu arma în mână.
Capitolul 5
Săraci și bogați; Neemia oprește camăta.
Împinși de sărăcie, unii iudei au luat bani cu camătă de la frații lor și, neavând cu ce plăti, au ajuns să își vândă copiii ca sclavi. Pentru a avea ce mânca și pentru a plăti birul către rege, oamenii s-au împrumutat și și-au pus tot avutul ca garanție.
Auzind strigătul lor de durere, Neemia i-a chemat pe cei care au dat camătă și i-a certat pentru că faptele lor nu erau plăcute Domnului. Le-a cerut să înapoieze toate bunurile confiscate, iar dobânda să le-o plătească celor împrumutați în vin și untdelemn. Au fost chemați preoții și au încheiat cu toții un legământ că vor face întocmai cum au promis. Neemia și-a scuturat îmbrăcămintea și i-a blestemat pe cămătari să fie scuturați de Domnul de rodul muncii lor, precum au fost scuturate hainele lui, dacă urmau a-și încălca legământul
Deși poporul avea obligația de a acoperi cheltuielile guvernatorului local, pe lângă birul datorat regelui, Neemia a renunțat la acest drept și s-a rugat Domnului să-și amintească de el în numele tuturor faptelor bune pe care le-a făcut pentru popor.
Capitolul 6
În pofida altor piedici, lucrarea se termină.
Când dușmanii iudeilor au aflat că a fost terminată rezidirea zidurilor Ierusalimului, au trimis de patru ori la Neemia soli care îl invitau la o discuție în unul dintre satele din valea Onu. Neemia a știut că voiau să îi facă rău, de aceea a susținut de fiecare dată că era ocupat. A cincea oară a fost trimis un servitor cu o scrisoare deschisă, în care Neemia era acuzat că dorea organizarea unei răscoale pentru a deveni rege, în acest sens plătind și profeți care să spună că el voia să locuiască în Ierusalim, ca rege peste Iuda. Neemia a trimis înapoi răspuns în care dezmințea spusele acuzatorilor săi.
Neemia a poposit în casa lui Șemaia, fiul lui Delaia. Gazda a propus să meargă cu toții în templul Domnului și să încuie ușile, pentru că în timpul nopții urma să aibă loc un atentat la viața lui Neemia. Acesta din urmă a refuzat, spunând că profeția nu era de la Domnul, întrucât existau dușmani care voiau să îl sperie cu intenția de a-l deznădăjdui. Zidul a fost terminat în ziua 25 a lunii Elul. Atunci dușmanii iudeilor s-au înspăimântat, întrucât și-au dat seama că Domnul i-a binecuvântat pe iudei pentru a termina această mare lucrare.
Capitolul 7
Paza cetății. Lista celor întorși cu Zorobabel.
După ce rezidirea zidului Ierusalimului a fost încheiată, Neemia le-a poruncit lui Hanani, fratele său, și lui Anania, căpetenia palatului, ca porțile cetății să fie închise toată noaptea și până la răsăritul soarelui, iar străjerii să fie numiți doar dintre cei care locuiau în Ierusalim. Fiecare cap de familie avea obligația de a sta de strajă în fața casei sale.
Dar întrucât cetatea era foarte mare, Dumnezeu i-a dat lui Neemia gândul bun de a-i reuni pe nobili, pe dregători și pe tot poporul, fiecare după neamul său, pentru a afla condica cu spițele de neam ale celor care s-au reîntors în Ierusalim după perioada petrecută în exil.
În continuare, cronicarul redă lista celor reîntorși în Iudeea și Ierusalim din exilul impus de Nabucodonosor, regele Babilonului, dar și pe cei care nu au putut să dovedească din ce seminție proveneau. Au fost numărate 42.360 de persoane și 7.337 de robi, 736 de cai, 245 de catâri, 435 de cămile și 6.720 de asini. O parte dintre capii de familie au dat în vistieria lui Neemia 1.000 de drahme de aur, 50 de cupe și 30 de veșminte preoțești, iar alți capi au donat 20.000 de drahme de aur, 2.300 de mine de argint și 67 de veșminte preoțești.
Capitolul 8
Neemia și Ezdra citesc și tâlcuiesc legea. Sărbătoarea corturilor.
În luna a șaptea, poporul s-a strâns în piața din fața Porții Apelor și i-au cerut lui Ezdra cărturarul să le citească din Cartea legii lui Moise. Astfel, în prima zi a lunii a șaptea, Ezdra a început să citească din Cartea Legii de dimineață și până după-amiază. Pentru că era un moment solemn, Ezdra stătea în picioare pe o podină de lemn și la fel stătea și întreg poporul. Preoții și leviții au continuat lectura Cărții, în timp ce Ezdra tâlcuia poporului textele mai dificile. Apoi, Neemia, Ezdra, preoții și leviții i-au îndemnat pe oameni să se bucure în acea zi sfântă și să meargă să mănânce grăsimi și să bea băuturi dulci, dar să și trimită celor care nu aveau. Cu toții sărbătoreau bucuria accesului la cuvântul Domnului.
A doua zi, capii de familie s-au strâns din nou la Ezdra pentru a le citi din Carte. Astfel au aflat că în timpul sărbătorilor din luna a șaptea, fiii lui Israel trebuiau să locuiască în corturi. Ezdra i-a îndemnat să meargă în munte și să aducă ramuri de măslin, chiparos, mirt, finic și tufari. Astfel, toți iudeii întorși din exil și-au ridicat corturi pe acoperiș, în curte sau chiar pe ulițe. În toate zilele sărbătorii s-a citit din Cartea legii și toți au prăznuit timp de șapte zile. În cea de-a opta zi, sărbătoarea s-a încheiat.
Capitolul 9
Pocăința întregului popor.
În cea de-a opta zi de la începutul sărbătorii Corturilor, fiii lui Israel au început să țină post și s-au îmbrăcat în pânză de sac, în semn de pocăință. Apoi s-au separat de orice om străin de neamul lor și și-au mărturisit păcatele, pe ale lor și ale părinților lor, după care li s-a citit din Cartea legii lui Moise. Leviții s-au rugat și au strigat către Domnul, după care Iosua, Cadmiel, Șebania, Bani, Hașabneia, Șerebia, Hodia și Petahia i-au îndemnat pe oameni să se ridice și să cinstească numele Domnului.
Ezdra s-a rugat Domnului, rugăciunea sa fiind una dintre cele mai frumoase texte imnografice ale Vechiului Testament (cf adnotărilor părintelui Bartolomeu Anania). Cuvintele lui Ezdra au rememorat întreaga istorie dramatică a fiilor lui Israel, de la geneză și statornicia legilor universului, parcursul istoric al lui Avram, eliberarea din robia egipteană, Cartea legii dictată lui Moise, la contribuția profeților pentru îndreptarea fiilor lui Israel căzuți în păcatul grav al idolatriei. În întreaga lor istorie de până atunci reieșea clar că fiii lui Israel L-au trădat pe Dumnezeu, El i-a pedepsit dar i-a și iertat când au dat dovadă de pocăință și dorință de îndreptare.
Capitolul 10
Noul legământ și pecetluirea lui.
Acest capitol, în întregimea sa, reprezintă un document prin care Israelul a încheiat cu Domnul un nou legământ, asupra căruia leviții și preoții și-au pus pecetea pentru autentificarea lui. În fruntea celor care și-au pus pecetea se aflau preoții, printre care și Neemia guvernatorul, leviții și căpeteniile poporului. În document a fost stipulat că fiicele lui Israel nu vor face legături matrimoniale cu bărbați băștinași, iar fiii cu femei băștinașe.
Fiecare om din popor se angaja să dea anual o treime de siclu pentru slujbele din templul Domnului și pentru eventualele reparații. S-au stabilit, prin sorți, perioadele când preoții, leviții și restul oamenilor, fiecare după neamul lui, trebuiau să aducă lemne la jertfelnicul Domnului pentru ca focul să ardă continuu, așa cum era scris în lege. Anual trebuiau să afierosească Domnului pârgă din roadele pământului, roadele pomilor, din grâne, vin și untdelemn, dar și pe întâiul născut dintre fiii lor și din cirezi și turme. Un preot, fiul lui Aaron, urma a fi de față când leviții primeau zeciuiala, din care o zecime trebuia dusă în vistieria templului.
Capitolul 11
Împărțirea celor care vor locui în Ierusalim și în celelalte cetăți.
Căpeteniile poporului au stabilit că unul din zece fii ai lui Israel urma să locuiască în Ierusalim, pentru a repopula cetatea, iar ceilalți nouă în alte cetăți. Apoi au aruncat sorții pentru a se stabili cum urmau a fi repartizați fiecare. Poporul i-a binecuvântat pe oamenii care au acceptat de bunăvoie să locuiască în Ierusalim.
Dintre fiii lui Fares s-au așezat în Ierusalim 468 de viteji, dintre fiii lui Veniamin 928, preoții și frații lor care slujeau în templu 822, Adaia și frații săi 242, iar Amasai și frații săi 128. Dintre leviți: Șemaia, Șabetai și Iozabad, precum și căpeteniile leviților pentru treburile din afară ale templului, în total 284, iar portari au fost 172.
Capitolul 12
Liste de preoți și leviți. Genealogia arhiereilor dintre anii 520 și 335. Alte liste de preoți și leviți. Sfințirea zidului Ierusalimului.
Cronicarul a redat lista preoților și leviților care au venit din exil cu Zorobabel, fiul lui Salatiel, și cu Iosua. După aceasta a urmat genealogia arhiereilor din perioada cuprinsă între anii 520 și 335: Iosua, Ioachim, Eliașib, Ioiada, Iohanan și Iadua. Fiii lui Levi, căpetenii de familii, au fost trecuți în Cartea Cronicilor până în perioada lui Iohanan.
Leviții au fost aduși în Ierusalim pentru sfințirea zidului. În cetate au sosit și cântăreții din Netofei, Bet-Ghilal, din șesurile Ghebei și din Azamvet.
După ce s-au curățit, preoții și leviții au sfințit poporul, porțile și zidul. Căpeteniile au fost urcate pe zid iar două cete mari de cântăreți au fost formate pentru cântările de laudă. În urma lor mergeau Hoșaia, jumătate din căpeteniile lui Iuda și fiii preoților, care cântau din instrumentele moștenite de la regele David, iar în fruntea lor se afla Ezdra. Au poposit cu toții în partea superioară a zidului, spre răsărit. A doua ceată de cântăreți s-a îndreptat spre cealaltă parte a zidului. Ambele cete s-au oprit în templul lui Dumnezeu, așa cum au făcut și Neemia și jumătate dintre căpeteniile care erau cu el.
Cântăreții cântau sub conducerea lui Izrahia. Sărbătorirea sfințirii zidului a fost motiv de mare veselie pentru întregul popor și pentru aducerea unei mulțimi de jertfe. În ziua aceea au fost numiți supraveghetori pentru cămările în care se aduceau pârga și zeciuiala și se depozitau părțile cuvenite preoților și leviților. În vremea lui Zorobabel și a lui Neemia, israeliții dădeau câte o porție zilnică cântăreților și portarilor. Aceștia le afieroseau leviților, iar leviții fiilor lui Aaron.
Capitolul 13
Râvna lui Neemia pentru îndreptarea vieții morale
Oamenii au aflat din Cartea legii lui Moise că moabiților și amoniților le era interzis să intre în adunarea lui Dumnezeu, pentru că au fost potrivnici fiilor lui Israel și l-au plătit pe Balaam să-i blesteme.
Preotul Eliașib, care răspundea de cămări, i-a rânduit lui Tobie o odaie în curtea mare a templului. În perioada în care a fost comisă această faptă, Neemia nu se afla în Ierusalim, ci la curtea lui Artaxerxe, regele Babilonului, deoarece acesta celebra 32 de ani de domnie. Cu îngăduința regelui, Neemia s-a întors în Ierusalim, unde l-a dat pe Tobie afară din templu, odaia a fost curățată iar lucrurile templului au fost puse la loc în ea. Cu ocazia reîntoarcerii în Ierusalim, Neemia a mai aflat că porțiile zilnice datorate leviților prin lege nu le-au fost acordate și că acestia, împreună cu cântăreții, au fugit la țarinile lor. Din porunca lui Neemia, fugarii au fost aduși înapoi.
Neemia i-a mustrat pe oamenii care sâmbăta, zi de odihnă, făceau vin sau diferite treburi ale câmpului, dar și pe cei care vindeau pește și alte mărfuri fiilor lui Israel în această zi sfântă. De asemenea, i-a mustrat, dar i-a și blestemat și lovit, pe iudeii care s-au căsătorit cu femei străine, iar copiii rezultați din aceste uniuni nici măcar nu vorbeau limba iudaică. S-a rugat apoi Domnului să Își aducă aminte de el pentru toate faptele bune pe care le-a făcut în numele îndreptării fiilor lui Israel.
***
