top of page

CARTEA LUI IOSUA



Capitolul 1

Domnul il imbarbateaza pe Iosua Navi pentru trecerea Iordanului.


   Domnul i-a poruncit lui Iosua, fiul lui Navi, sa treaca Iordanul, impreuna cu tot poporul, pentru a se aseza in pamanturile fagaduite lui Moise.

   Domnul i-a spus lui Iosua ca va avea parte de pace, pe toata durata vietii sale, precum si de sprijin si ajutor. La porunca Domnului, Iosua a dat dispozitii scribilor pentru pregatirea cuceririi tarii promise. Triburile lui Ruben, Gad, si jumatate din tribul lui Manase, care aveau deja pamanturi in stapanire, si-au afirmat loialitatea fata de Iosua, la fel cum au facut cu Moise: ”am ascultat de Moise, vom asculta si de tine”. De asemenea, au fagaduit ca pedeapsa celui care nu i se va supune va fi moartea.


Capitolul 2

Iosua trimite iscoade in Canaan.


   Iosua a trimis doua iscoade in cetatea Ierihon, din tara Canaanului, pentru a aduce informatii despre cetate si despre starea de spirit a locuitorilor. Cei doi barbati au intrat in casa desfranatei Rahab, insa regele Ierihonului a aflat despre prezenta lor in cetate. Rahab i-a ascuns pe cei doi barbati in casa sa, intre mai multi snopi de in, si i-a pus pe o pista gresita pe oamenii regelui.

   Cele doua iscoade i-au fagaduit lui Rahab, ca, atunci cand vor cuceri cetatea, ea si familia ei vor fi crutati. Trebuia doar sa insemneze casa cu o funie rosie, legata de fereastra prin care ea i-a eliberat. Intorcandu-se cei doi la Iosua Navi, i-au povestit cele intamplate si i-au spus ca toti locuitorii acelei tari ”tremura de frica noastra”.


Capitolul 3

Trecerea Iordanului.


   Israelitii au plecat din Sitim si au poposit langa Iordan. Dupa trei zile, scribii au trecut prin tabara si au poruncit poporului, ca, in ziua urmatoare, sa ii urmeze pe levitii care purtau Chivotul legamantului Domnului, la o distanta de aproximativ ”doua mii de coti” (oamenii din popor nu aveau voie sa se apropie de lucrurile sfinte). De asemenea, trebuiau sa dea dovada de curatie, intrucat Domnul avea sa faca ”minuni intre voi”.

   Domnul i-a vorbit lui Iosua si i-a spus ca, prin minunile pe care Le va savarsi, poporul va sti ca el are aceeasi legitimitate ca si Moise. La trecerea prin Iordan, apele s-au despartit (la fel ca in cazul trecerii prin Marea Rosie), iar poporul si levitii au traversat raul pe uscat, spre descumpanirea locuitorilor Ierihonului.


Capitolul 4

Cele douasprezece pietre spre amintire. Sfarsitul trecerii Iordanului. Sosirea la Ghilgal.


   Dupa ce poporul a trecut Iordanul, la porunca Domnului, 12 barbati fruntasi din semintiile lui Israel au luat cate o piatra din mijlocul Iordanului, pe care le-au asezat in tabara, in amintirea trecerii pe uscat, printre apele Iordanului. De asemenea, Iosua a luat 12 pietre pe care le-a asezat in Iordan, sub picioarele preotilor care purtau Chivotul legamantului Domnului. Dupa ce Iosua a savarsit ceea ce i-a poruncit Domnul, preotii care purtau Chivotul au iesit pe malul Iordanului, moment in care apele s-au revarsat din nou. 40.000 de oameni pregatiti de lupta, din semintiile lui Ruben, Gad si Manase, au mers in fata poporului.


Capitolul 5

Spaima in Canaan. Taierea imprejur: Serbarea Pastilor in Tara Fagaduintei. Ingerul Domnului la Iosua.


   Regii Amoreilor si ai Fenicienilor au aflat de minunea trecerii prin apele Iordanului, savarsita de catre Domnul in fata poporului lui Israel, iar deznadejdea lor a crescut. La porunca Domnului, Iosua a dat indicatii ca israelitii care s-au nascut dupa iesirea din Egipt sa fie circumcisi. Israelitii au ramas in tabara pana ce s-au vindecat. Locul respectiv a fost numit Ghilgal.

   Poporul a sarbatorit Pastile in a paisprezecea zi a lunii, iar a doua zi au mancat azime si ”paine noua din graul pamantului”, moment in care mana a incetat sa mai cada. Lui Iosua i s-a aratat ingerul Domnului, sub forma unui om cu sabie in mana, care i-a poruncit sa se descalte deoarece ”locul pe care stai e sfant”.


Capitolul 6

Luarea Ierihonului.


   Ierihonul a fost cucerit dupa ce, la porunca Domnului, s-a indeplinit un ritual: timp de sase zile razboinicii au inconjurat cetatea o data pe zi, iar sapte preoti au cantat din trambite, mergand inaintea Chivotului. Numai in cea de-a saptea zi au inconjurat cetatea de sapte ori, preotii au sunat din trambite, iar poporul a strigat ”cu strigat mare si puternic”. Zidurile cetatii s-au prabusit iar israelitii au patruns in cetate.

   Din porunca lui Iosua, toti locuitorii cetatii au fost ucisi, cu exceptia lui Rahab si a familiei sale. Cetatea si bunurile din cetate au fost afierosite Domnului, iar pentru ca cei care au cucerit cetatea sa nu fie ispititi de prada, cetatea a fost incendiata, exceptand metalele (fier, arama, aur, argint), care au intrat in ”vistieria Domnului”.

   Iosua i-a blestemat pe cei care, in viitor, aveau sa incerce a reconstrui cetatea Ierihonului.


Capitolul 7

Greseala si pedeapsa lui Acan.


   Dupa ce Acan, din semintia lui Iuda, si-a insusit bunuri de pret din Ierihon, impotriva poruncii divine, Domnul S-a maniat si nu a mai sustinut poporul in cucerirea orasului Ai. Mai multi israeliti au murit in timpul atacului.

   Iosua s-a plans Domnului, care i-a dezvaluit motivul maniei Sale. Acan si familia sa au fost ucisi cu pietre la Emec- Acor (Valea Nefericirii) iar bunurile recuperate au fost aduse in fata lui Iosua si a batranilor, si puse inaintea Domnului.


Capitolul 8

Impresurarea si luarea cetatii Ai.


   Domnul i-a vorbit lui Iosua si i-a poruncit sa porneasca in cucerirea cetatii Ai. O parte din razboinici au stat la panda, iar Iosua, impreuna cu alti luptatori, au fugit din calea regelui Aiului si ai oamenilor acestuia. Cand Iosua a aratat cu lancea spre cetate, cei care stateau de panda au navalit in cetatea ramasa fara aparare si, dupa ce si-au insusit vitele si prada de razboi (din porunca Domnului), au dat foc cetatii. Atunci, israelitii care fugeau din calea locuitorilor Aiului, s-au intors impotriva acestora si i-au nimicit. Regele a fost luat prizonier si dus in fata lui Iosua, care l-a spanzurat de un copac ce avea doua trunchiuri gemene si l-a ingropat, apoi, sub un morman de pietre.

   Iosua i-a ridicat un jertfelnic Domnului si a adus jertfa de mantuire si ardere-de-tot. A scris apoi Deuteronomul pe pietre si l-a citit in fata fiilor lui Israel, indeplinind astfel porunca lui Moise.


Capitolul 9

Intelegeri impotriva lui Israel. Viclesugul Gabaonitilor.


   Regii Amonitilor, cei din Antiliban, Heteii, Canaaneenii, Ferezeii, Heveii, Amoreii, Ghergheseii si Iebuseii s-au unit impotriva lui Israel.

   Locuitorii Gabaonului, auzind ce s-a intamplat in Ierihon si Ai, au pus la cale ”un viclesug”: au pus pe asini saci vechi, vin in burdufuri carpite, s-au imbracat in haine ponosite, si au mers inaintea lui Iosua, sustinand ca sunt veniti de departe si ca vor sa incheie un legamant cu el. La trei zile dupa ce Iosua a incheiat legamant ca nu ii va ucide, a aflat ca acestia locuiau intr-o cetate vecina si ca l-au inselat. Pentru a pastra legamantul facut in fata Domnului, acestia au fost crutati, dar au fost facuti sclavi, in vederea slujirii la casa Domnului.


Capitolul 10

Cucerirea sudului Palestinei: batalia de la Gabaon; urmarirea si uciderea celor cinci regi; luarea mai multor cetati.


   Regele Ierusalimului s-a aliat cu regii Hebronului, Iarmutului, Lachisului si Eglonului pentru a ataca Gabaonul. Locuitorii Gabaonului i-au cerut sprijinul lui Iosua, care i-a atacat pe regii Amoreilor, incurajat de fagaduinta ajutorului din partea Domnului. Asupra dusmanilor lui Israel a cazut o grindina puternica, in urma careia au murit mai multi oameni decat in urma atacului. Cei cinci regi au fugit si s-au ascuns in pestera Macheda, de unde au fost scosi de capeteniile oastei lui Israel, batuti si spanzurati de copaci. Au fost ingropati in pestera in care se refugiasera.

   Israelitii au cucerit cetatile Macheda, Libna, Lachis, Ghezer, Eglon, Hebron, Debir, Negheb si Asidot, iar oamenii au fost trecuti ”prin ascutisul sabiei”, dovada a faptului ca Domnul ”S-a luptat de partea lui Israel”.


Capitolul 11

Cucerirea nordului Palestinei: batalia de la apele Merom; luarea Hatorului si a altor cetati; incheiere.


   Regele Hatorului s-a aliat cu regele Madonului, Simronului, Acsafului, Sidonului, tinuturilor Dor si Araba, Canaaneenilor de pe tarmul de la rasarit, Amoreilor de pe tarmul marii, Heteilor, Ferezeilor si Iebuseilor din munti, Heveilor de sub Hermon, pentru a-i ataca pe israeliti. Si-au asezat tabara la Merom. Domnul i-a fagaduit lui Iosua ca va fi alaturi de el in lupta cu poporul ”mult, numeros ca nisipul de pe tarmul marii”. Iosua si armata sa i-au atacat pe adversari in dreptul apelor Merom si i-au urmarit pana ce niciun dusman nu a mai ramas in viata. La porunca Domnului, carele adversarilor au fost incendiate iar ”cailor le-a taiat vinele”.

   Iosua l-a ucis pe regele Hatorului iar cetatii i-a dat foc. Regii si locuitorii celorlalte regate au fost ucisi, insa cetatile nu au mai fost incendiate. Israelitii si-au insusit toate prazile din aceste cetati.

Iosua i-a cucerit si ucis pe Enachimi iar cetatile lor le-a impartit, dupa semintii, fiilor lui Israel.


Capitolul 12

Regii invinsi, la rasarit si la apus de Iordan.


   Regii tarilor cucerite de fiii lui Israel, sub conducerea lui Moise, au fost: Sihon, regele Amoreilor, Og, regele Vasanului. Sub conducerea lui Iosua, israelitii i-au invins pe regii Ierusalimului, Hebronului, Iarmutului, Lachisului, Eglonului, Ghezerului, Debirului, Ghederului, Hormei, Aradului, Libnei, Adulamului, Machedei, Betelului, Tapuahului, Heferului, Afecului, Saronului, Hatorului, Simron-Meronului, Madonului, Acsafului, Chedesului, Taanacului, Meghiddonului, Iocneamului, Dorului, Goimilor si Tirtei.


Capitolul 13

Impartirea pamantului la rasarit de Iordan.


   Domnul i-a poruncit lui Iosua sa imparta Ghesurul, Canaanul, cele cinci principate ale Filistenilor (Gaza, Asdod, Ascalon, Gat, Ecron), tinutul Heveilor, tinuturile sidoniene, Ghebla, Libanul, la noua semintii dintre fiii lui Israel si la jumatate din semintia lui Manase.

La cealalta jumatate din semintia lui Manase, semintiilor lui Ruben si Gad, le-a dat Moise pamanturi dincolo de Iordan, in sesul Moabului si in fata Ierihonului. Semintiei lui Levi nu i-au fost impartite pamanturi, caci mostenirea lor era ”Domnul, Dumnezeul lui Israel”.


Capitolul 14

Impartirea pamantului la apus de Iordan.


   Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul, cel care, cu 45 de ani in urma, era trimis de Moise sa inspecteze tara Canaanului, s-a infatisat la Iosua, cerand pamanturile promise de Moise lui si fiilor sai, ca rasplata pentru ca a urmat intru totul calea Domnului. Iosua l-a binecuvantat pe Caleb si i-a dat Hebronul ca mostenire, fosta cetate a Enachimilor.


Capitolul 15

Partea lui Iuda.


   Hotarele semintiei lui Iuda erau Idumea, pustiul Sin si Cadesul, spre miazazi-apus; spre miazazi era Marea Sarata; spre rasarit Marea Sarata pana la Iordan; spre apus era ”Marea cea Mare” (Marea Mediterana).

   Caleb, fiul lui Iefone, a primit pamant in mijlocul fiilor lui Iuda. A primit Hebronul, unde i-a nimicit pe Sesai, Ahiman si pe Talmai, cei trei fii ai lui Enac. Caleb i-a dat-o de sotie pe fiica sa, Acsa, lui Otniel, fiul lui Chenaz, fratele sau mai mic, dupa ce acesta a cucerit Cetatea Literelor.

   Iebuseii au trait in mijlocul fiilor lui Iuda, avand in vedere ca acestia nu i-au putut nimici.


Capitolul 16

Partea fiilor lui Efraim.


   Hotarul fiilor lui Iosif se intindea de la Iordan, langa Ierihon, si pana la Ghezer si tarmul marii. Hotarul fiilor lui Efraim era la rasarit Atarot-Adar, Bben-Horon si Ghezer si mergea pana la apus catre paraul Cana si tarmul marii. Canaaneenii au trait intre Efraimiti pana cand Faraon, regele Egiptului, a cucerit cetatea, a incendiat-o si i-a dat-o zestre fiicei sale.


Capitolul 17

Partea lui Manase.


   Fiii semintiei lui Manase (primul fiu al lui Iosif), care au primit mostenire au fost: Machir, Abiezer, Helec, Asriel, Sichem, Hefer, Semida. Salfaad, fiul lui Hefer, a avut doar fiice: Mahla, Noa, Hogla, Milca, Tirta. Acestea s-au prezentat in fata dregatorilor, a preotului Eleazar si a lui Iosua, si au cerut mostenirea cuvenita tatalui lor. Li s-a dat mostenire intre fratii tatalui lor.

   Fiii lui Iosif i s-au plans lui Iosua, sustinand ca mostenirea primita este mica, avand in vedere ca ei erau un popor numeros. Iosua le-a dat mostenire padurea de pe muntele lui Efraim.


Capitolul 18

Mostenirea fiilor lui Veniamin.


   Israelitii au intins cortul marturiei la Silo. Iosua le-a cerut celor 7 semintii care nu primisera mostenire, sa aleaga trei barbati din fiecare semintie, care sa inspecteze tara respectiva si sa i-o descrie lui, pentru a o putea imparti in mod corect.

   Reprezentantii celor 7 semintii au strabatut teritoriile aflate intre hotarele lui Iuda, la miazazi, si cele ale lui Iosif la miazanoapte, si au intocmit un plan al teritoriului. Dupa ce s-au intors la Iosua, acesta ”a aruncat sortii in Silo, in fata Domnului”. Prima data le-a impartit mostenirea fiilor lui Veniamin. Acestia au primit 26 de cetati, cu satele lor.


Capitolul 19

Mostenirea semintiilor lui Simeon, Zabulon, Isahar, Aser, Neftali si Dan. Partea lui Iosua.


   Al doilea sort a cazut pentru fiii lui Simeon, care au primit mostenire intre hotarele fiilor lui Iuda, 17 cetati, cu satele lor.

   Al treilea sort a cazut pentru fiii lui Zabulon, care au primit 12 cetati, cu satele lor.

Al patrulea sort, i-a cazut lui Isahar, ai carui fii au primit 16 cetati, cu satele lor. Fiii lui Aser si Neftali au primit mai multe cetati, cu satele lor. Fiii lui Dan au primit si ei cetati, cu satele lor, insa au fost nevoiti sa poarte razboi impotriva Lesemului, pe care l-au invins. Amoreii au continuat sa locuiasca in Edom si Salamin.

   Dupa ce fiii lui Israel si-au primit mostenirea, i-au dat lui Iosua, fiul lui Navi, cetatea Timnat-Serah, de pe muntele lui Efraim.


Capitolul 20

Cetatile de scapare.


   Domnul i-a poruncit la Iosua sa ”randuiasca” cetati de scapare pentru ucigasii fara intentie, pentru ca acestia sa nu fie ucisi de rudele victimelor, inainte de a fi adusi la judecata. Ucigasul trebuia sa stea la poarta cetatii si, in fata batranilor, era nevoit sa isi marturiseasca fapta. Acesta locuia in cetate pana cand era adus in fata adunarii, pentru judecata, sau pana cand murea arhiereul cetatii respective, prilej de amnistiere.

   Cetatile randuite au fost: Chedesul, Sichemul, Hebronul, Beter, Ramot, si Golan.


Capitolul 21

Cetatile levitilor.


   Fiii lui Levi le-au cerut preotului Eleazar si lui Iosua cetatile, cu imprejurimile lor, fagaduite de Moise. Dupa porunca Domnului, fiii lui Israel le-au dat levitilor cetati din partile lor. Fiii lui Aaron au primit 13 cetati de la semintia lui Iuda, Simeon si Veniamin. Fiii lui Cahat au primit 10 cetati de la semintia lui Efraim, Dan si Manase. Fiii lui Gherson au primit 13 cetati de la semintia lui Isahar, Aser, Neftali si Manase. Fiii lui Merari au primit 12 cetati de la semintia lui Ruben, Gad si Zabulon.

   Levitii au primit in total 48 de cetati, cu imprejurimile lor. Astfel, Iosua a implinit porunca Domnului, impartind fiilor lui Israel pamanturile fagaduite.


Capitolul 22

Triburile lui Ruben, Gad si jumatate din al lui Manase se intorc dincolo de Iordan.


   Iosua i-a chemat pe fiii lui Ruben, Gad si pe jumatate din semintia lui Manase, si, dupa ce i-a binecuvantat, i-a indemnat sa se intoarca in teritoriile mostenite si sa asculte, in continuare poruncile Domnului. Acestia s-au intors la casele lor cu bunuri de pret, vite si imbracaminte din partea cuvenita lor din prada de razboi.

   Fiii lui Ruben, Gad si pe jumatate din semintia lui Manase s-au intors in Galaadul Iordanului, in Canaan, unde I-au ridicat Domnului un ”jertfelnic mare la vedere”. Israelitii l-au trimis pe Finees, fiul lui Eleazar, in tinutul Galaad, pentru a le reprosa semintiilor de aici ca s-au razvratit impotriva Domnului, construind un alt altar in afara de cel din Silo. Invinuitii au marturisit ca nu au construit acel jerfelnic pentru a aduce jertfe sau pentru a se razvrati impotriva Domnului, ci pentru ca acesta sa stea marturie intre fiii tuturor semintiilor ca si triburile de dincolo de Iordan ”putem sa-I facem Domnului slujba in fata Lui”. Finees, preotul, si dregatorii s-au intors la Iosua si i-au spus cele auzite. Iosua a numit jertfelnicul de dincolo de Iordan, ”Marturie” (”ca Domnul este Dumnezeul lor”).


Capitolul 23

Iosua vorbeste intregului Israel.


   Iosua i-a chemat la el pe toti fiii lui Israel si le-a amintit de binefacerile primite de la Domnul si i-a indemnat sa indeplineasca poruncile din cartea legii lui Moise, punand accent pe neamestecarea cu ”neamurile” care traiau intre ei. Consecinta pentru nerespectarea poruncilor va fi ca Domnul ”va aduce peste voi toate cuvintele cele rele, pana va va nimici de pe acest pamant bun”.


Capitolul 24

Iosua le vorbeste semintiilor. Moartea lui Iosua si a lui Eleazar.


   Iosua a chemat toate semintiile lui Israel la Sichem si, impreuna cu batranii, carturarii si judecatorii, a rememorat toate evenimentele majore de la iesirea din Egipt. Iosua i-a avertizat pe fiii lui Israel sa nu cada in pacatul idolatriei, atentionandu-i ca, altfel, Domnul ”va va nimici”.

   In fata cortului marturiei, Iosua a facut un legamant si a dat poporului legi si porunci, care au fost apoi inscrise in cartea legii lui Dumnezeu. De asemenea, a luat o piatra, pe care a pus-o sub stejar, inaintea Domnului, ca semn ca au fost auzite toate cuvintele Sale.

Iosua a murit la varsta de 110 ani si a fost inmormantat la Timnat-Serah, impreuna cu cutitele de piatra cu care acesta i-a taiat imprejur pe fiii lui Israel.

   Au fost aduse din Egipt si osemintele lui Iosif si inmormantate la Sichem. A murit si Eleazar, fiul lui Aaron, care a fost ingropat in Ghibeea fiului sau, Finees (devenit preot in locul tatalui sau).

   Dupa ce fiii lui Israel s-au inchinat la Astarte si Astarot, Domnul i-a pedepsit dandu-i, timp de 18 ani, in stapanirea lui Eglon, regele Moabului.


***

Timberly Williams

bottom of page