DEUTERONOMUL
- A cincea carte a lui Moise -
Capitolul 1
Binefacerile lui Dumnezeu; nemultumirea poporului.
Adresandu-se poporului, Moise le-a reamintit unele dintre cele mai importante momente ale istoriei si ale calatoriei lor prin desert, cum ar fi legamantul pe care Domnul l-a facut cu Avraam, Isaac si Iacob, cum au fost alese capetenii dintre barbatii intelepti, care sa rezolve neintelegerile dintre ei, precum si de pacatul comis de iscoadele trimise in tara Amoreilor, care, din frica si neincredere in puterea lui Dumnezeu, au spus ca este o tara imposibil de cucerit, si au amanat intrarea in tara fagaduintei cu 40 de ani. Apoi, despre cum, la Cades, au pornit razboi impotriva Amoreilor, desi Domnul nu a binecuvantat acea lupta. Evreii au fost atunci macelariti si au locuit o perioada indelungata la Cades. Moise le-a amintit apoi ca el nu va intra in tara promisa, si ca in fruntea lor se va afla Iosua, fiul lui Navi.
Capitolul 2
Strabatand tinuturile Edomitilor, Moabitilor si Amonitilor. Infrangerea regelui Sihon.
Moise a amintit de trecerea pe langa muntele Seir, unde stapaneau fiii lui Esau, prin pustia Moabului, teritoriu aflat in mostenirea fiilor lui Lot, apoi de calatoria spre valea Zaredului. De la Cades si pana au ajuns in valea Zaredului, au trecut 38 de ani. Au strabatut apoi pamantul fiilor lui Amon, pe care Dumnezeu l-a dat in stapanirea fiilor lui Lot, dupa care a urmat infrangerea lui Sihon, regele Hesbonului.
Capitolul 3
Biruinta asupra lui Og, regele Vasanului.
Moise a amintit de infrangerea lui Og, regele Vasanului, de la care au luat in stapanire 60 de cetati, si de faptul ca Dumnezeu i-a refuzat inca o data intrarea in tara fagaduintei. Domnul i-a poruncit lui Moise sa il imbarbateze pe Iosua, care avea sa mearga in fruntea poporului la intrarea in Canaan.
Capitolul 4
Supunerea fata de lege.
Moise a adus aminte de tablele Legii de pe muntele Horeb si de poruncile date de Domnul. Domnul le-a poruncit atunci, sa isi pazeasca sufletele, sa nu se inchine la idoli si sa nu isi faca chip cioplit. Moise le-a reprosat inca o data evreilor, ca, din cauza lor, Domnul S-a maniat pe el si i-a interzis sa treaca Iordanul pentru a intra in tara Canaanului.
Moise a ales trei cetati de dincolo de Iordan, spre ”soare-rasare”, cetati de scapare unde se puteau refugia cei care au ucis fara intentie: Beter, Ramot si Golan.
Capitolul 5
Intarirea celor 10 porunci. Purtarea lui Israel si cuvantarea lui Moise.
Moise a reamintit cele 10 porunci date de Domnul pe muntele Horeb si i-a sfatuit pe evrei sa respecte poruncile si sa nu se abata de la calea cea dreapta.
Capitolul 6
Iubirea fata de Dumnezeu si paza poruncilor sale.
Moise i-a sfatuit pe evrei sa Il iubeasca pe Dumnezeu din tot sufletul, inima si puterea lor, cuvinte pe care sa le transmita si generatiilor urmatoare. Sa nu se inchine la alti dumnezei si sa nu Il ispiteasca pe Domnul, asa cum s-a intamplat la Masa. Din nou, Moise a indemnat la respectarea poruncilor Domnului, conditie esentiala pentru un trai bun.
Capitolul 7
Israel trebuie sa ii nimiceasca pe Canaaneeni si sa le arda idolii.
Moise le-a poruncit evreilor ca, la intrarea in Canaan, sa nimiceasca toate cele 7 neamuri pe care le vor intalni acolo: Heteii, Ghergheseii, Amoreii, Canaaneenii, Ferezeii, Heveii si Iebuseii. Sa nu faca nicio intelegere cu ei si nici sa nu se incuscreasca. Sa nu se inchine la idolii lor, iar chipurile lor cioplite, din aur si argint, sa le arda. Daca respectau poruncile Domnului, aveau sa se bucure de rod si bunastare.
Capitolul 8
Indemn catre popor sa nu uite binefacerile lui Dumnezeu.
Moise i-a indemnat pe evrei sa respecte poruncile Domnului pentru a putea intra in pamantul fagaduit si pentru a-l mosteni. Sa nu uite ca Dumnezeu le-a dat taria sa fie puternici, pentru ca, in caz de neascultare a Domnului, aveau sa piara de pe fata pamantului.
Capitolul 9
Moise le aminteste Israelitilor faradelegile lor din trecut.
Moise le-a spus evreilor ca nu dreptatea si curatia inimii lor era motivul pentru care aveau sa intre in tara fagaduita, ci paganitatea locuitorilor acestei tari si legamantul pe care Domnul L-a facut cu Avraam, Isaac si Iacob. Totodata, le-a reamintit de vitelul de aur si de pacatul iscoadelor trimise sa inspecteze tara Canaanului.
Capitolul 10
Alte table ale Legii si Chivotul lor. Alegerea levitilor. Credinciosia fata de Dumnezeu. Taierea-mprejur a inimii.
Moise a reamintit cum Domnul a poruncit construirea Chivotului si cum a scris cu mana Sa al doilea set de table. De asemenea, a reamintit de moartea lui Aaron, de alegerea lui Eleazar in locul lui ca preot, si de porunca Domnului de a pune ”deoparte” neamul levitilor, ca sa poarte Chivotul si sa Ii slujeasca lui Dumnezeu. Levitii nu aveau parte de mostenire in tara fagaduita, mostenirea lor fiind chiar Domnul. Moise a facut apel la evrei sa renunte la incapatanare, iar pe strain sa il trateze cu iubire si dreptate, deoarece si ei au fost straini in tara Egiptului. De asemenea, a evidentiat importanta ”taierii-mprejur a inimii”, circumcizie spirituala care desprinde ”invartosarea inimii” pentru ca omul sa Il poata iubi nelimitat pe Dumnezeu.
Capitolul 11
Indemnuri la paza poruncilor Domnului.
Moise a adresat poporului lui Israel un alt indemn la respectarea poruncilor Domnului. De asemenea, a rostit o binecuvantare si un blestem. Binecuvantare, daca vor respecta poruncile si blestem, daca se vor abate de la calea cea dreapta.
Capitolul 12
Locul adevaratei slujiri lui Dumnezeu.
Moise i-a indemnat pe evrei ca, atunci cand vor intra in Canaan, sa le pustiasca, sa le darame altarele si sa le distruga chipurile cioplite. Jertfele trebuiau aduse numai in fata Domnului, insa, pentru consumul propriu, puteau sa injunghie un animal, dar sa o faca dupa datina stabilita.
Capitolul 13
Pedepsirea celor ce indeamna la idolatrie.
Moise i-a indemnat pe evrei sa nu asculte cuvintele vreunui fals prooroc, daca ii indeamna sa se inchine la idoli, pentru ca, in spatele acestui indemn, se putea afla chiar Dumnezeu, pentru a le testa credinta. Daca fratele, fiul, femeia sau prietenul unui fiu al lui Israel il indemnau pe acesta sa se inchine la idoli, Moise il sfatuia sa nu aiba mila de el si sa il dea in vileag spre a fi ucis cu pietre, ca pedeapsa pentru ca a incercat sa il abata de la Dumnezeu.
Capitolul 14
Jelanii oprite. Mancaruri curate si necurate.
Moise i-a indemnat pe evrei sa nu manance nimic spurcat, animalele permise fiind cele care rumegau si aveau copita sau unghia despartita in doua. In ceea ce priveste vietatile din apa, erau permise doar cele care aveau aripi si solzi, iar dintre pasari erau interzise vulturul, zgripturoiul, vulturul de mare, soimul si altele. Erau interzise insectele inaripate, precum si consumul de ”mortaciuni”. A fost intarita regula zeciuielii din grau, vin si untdelemn si faptul ca intaiul nascut din cirezi era al Domnului. De asemenea, le-a readus aminte ca, o data la trei ani, era necesar sa dea zeciuiala, din ceea ce castigau in anul respectiv, levitilor, orfanilor si vaduvelor.
Capitolul 15
Anul iertarii. Intai nascutii.
Moise a reamintit randuielile care tineau de anul sabatic. La sfarsitul unei perioade de sapte ani, fiii lui Israel trebuiau sa ierte datoriile semenilor lor. Cei care erau robi erau atunci eliberati, iar robului care dorea sa ramana in casa stapanului sau, i se gaurea urechea si ramanea acolo definitiv. A fost adusa in atentie si legea intaiului nascut dintre animale, care era al Domnului si trebuia inchinat Lui. Daca insa intaiul nascut avea o meteahna, nu trebuia jertfit Domnului, ci mancat, ca orice alt animal.
Capitolul 16
Cele trei sarbatori: a Pastilor, a Saptamanilor si a Corturilor.
Moise a reamintit poporului randuielile sarbatorilor anuale. De Pasti, care era sarbatorit in memoria iesirii din Egipt, cand evreii trebuiau sa manance mielul pascal cu azime si ierburi amare. Sase zile mancau azime iar a saptea zi era sarbatoarea inchinata Domnului. De sarbatoarea Saptamanilor, care se celebra la sapte saptamani de cand incepea secera, cand evreul trebuia sa se veseleasca impreuna cu familia sa si robii sai, levitul din cetate, strainul, orfanul si vaduva, din cele ce ii erau date prin binecuvantarea Domnului. Sarbatoarea Corturilor se serba timp de sapte zile, dupa ce evreul isi aduna rodul pamantului si al viei sale. De trei ori pe an, toti cei de parte barbateasca trebuiau sa se infatiseze Domnului la sarbatoarea Azimelor, Saptamanilor si Corturilor, aducand fiecare daruri dupa posibilitatile sale. In fiecare cetate trebuiau pusi judecatori, care sa nu se abata de la calea cea dreapta si sa fie impartiali.
Capitolul 17
Idolatrii. Judecatori. Regi.
Moise i-a atentionat pe evrei ca pedeapsa pentru idolatrie era lapidarea. Niciunul dintre cei judecati nu era condamnat decat pe marturia a cel putin doi martori. Judecata era realizata de judecatori, cu implicarea preotilor. Cel care nu voia sa se supuna preotului sau judecatorului, era ucis.
Capitolul 18
Veniturile preotilor. Despre vrajile de orice fel. Vestire mesianica.
Moise a reamintit ca levitilor nu li se cuvenea mostenire intre fratii lor. Mostenirea lor erau jertfele care se aduceau Domnului. Din animale ei primeau: soldul, falcile si stomacul. De asemenea, ei primeau parga graului, untdelemnului, vinului si pe cea de la tunderea oilor. Moise a avertizat din nou ca niciunul dintre ei nu trebuie sa isi aduca copiii jertfa zeului Moloh si ca nu trebuie sa apeleze la niciun fel de vrajitorii, cum ar fi prevestirile, prezicerile, ghicitul, descantecele, farmecele, chematul spritelor sau vorbitul cu mortii. Moise a indemnat la desavarsire in fata Domnului si i-a vestit ca din randurile lor se va ridica un profet, asemenea lui. Cei care nu ascultau cuvintele proorocului, aveau sa dea socoteala in fata Domnului.
Capitolul 19
Cetatile de scapare. Pedepsirea martorilor mincinosi.
Moise a mentionat din nou cetatile de scapare in care puteau sa se salveze de rudele victimei cei care comiteau un omor fara intentie. Acestea erau in numar de trei si aveau sa se dubleze dupa ce intrau in tara fagaduita.
In cazul in care un martor aducea marturie mincinoasa, era pedepsit cu moartea.
Capitolul 20
Regulile razboiului si ale luptatorilor.
Moise i-a indemnat pe Israeliti sa nu se teama cand vor merge la razboi impotriva Canaaneenilor, chiar daca aceia vor fi numerosi, pentru ca Domnul va fi cu ei. Le-a prezentat cateva reguli: sa nu plece la razboi cei care nu si-au sfintit casa, nici cei care au plantat vie si inca nu s-au bucurat de ea, cel care s-a logodit cu o femeie si nu a luat-o inca de sotie si nici cel fricos. Cei care plecau la razboi aveau obligatia de a propune pace cetatii pe care o atacau si, numai in cazul in care erau refuzati, sa cucereasca cetatea. In acest caz nu mai era nimeni crutat in afara de femei, copii si animale. Nimicirea era ceruta in cazul anumitor popoare: Hetei, Amorei, Canaaneeni, Ferezei, Hevei, Iebusei si Ghergheseni. Din aceste cetati nu trebuiau sa crute decat pomii roditori.
Capitolul 21
Ispasirea unui omor al carui faptas e necunoscut. Casatoria cu femei aflate in robie. Dreptul intaiului nascut. Fiii nesupusi.
Daca un om era ucis si nu se cunostea faptasul, batranii si judecatorii trebuiau sa masoare distanta pana la cetatile dimprejur. Batranii cetatii celei mai apropiate trebuiau sa duca o juninca intr-un loc salbatic, unde o sacrificau, isi spalau mainile deasupra capului ei, si se rugau Domnului sa nu existe sange nevinovat intre ei.
Daca un evreu dorea sa se insoare cu o femeie care a fost luata ca prada de razboi, indeplinea un ritual in care trebuia sa ii rada capul, sa ii taie unghile si sa ii dea jos haina de sclavie. Dupa ce ii acorda femeii o perioada de doliu de o luna, aceasta putea sa devina femeia lui. Daca pe urma nu o mai dorea, nu trebuia sa o vanda, ci sa o lase libera. Daca cineva avea doua femei, si cea care ii daruia prima copii era cea neiubita dintre ele, era obligat sa ii acorde copilului acesteia dreptul de intaiul nascut.
Daca un fiu era nesupus, parintii trebuiau sa il duca la batranii cetatii, care il omorau cu pietre. Daca cineva era spanzurat pentru pacatele sale, acesta trebuia ingropat inainte de a veni noaptea.
Capitolul 22
Alte porunci.
Cand cineva gasea orice era pierdut, cum ar fi un animal sau o haina, avea obligatia de a-l inapoia. Barbatul nu trebuia sa se imbrace in haine femeiesti si nici femeia in haine barbatesti. Via nu trebuia semanata cu seminte de doua feluri, la jug nu trebuiau puse animale de doua feluri, si nici haina nu trebuia tesuta din doua tipuri de ate. Daca un barbat se casatorea si o acuza pe fata ca nu a fost fecioara, parintii fetei trebuiau sa arate batranilor semnele fecioriei. In cazul in care se constata ca fata a fost fecioara, acuzatorul era obligat sa plateasca o despagubire de 100 de sicli de argint. Daca se dovedea ca fata nu a fost fecioara, era ucisa cu pietre. Daca se savarsea adulter, atat barbatul, cat si femeia, erau ucisi. Daca o fecioara logodita se culca cu un alt barbat, amandoi erau ucisi. Daca fata era fortata, era ucis doar barbatul. Daca fata siluita nu era logodita, barbatul il despagubea pe tatal fetei iar pe ea trebuia sa o ia de sotie.
Capitolul 23
Cei din adunarea Domnului.
Moise le-a cerut evreilor sa excluda din adunarea Domnului pe scopit, pe famen, pe fiul femeii desfranate, pe Amoniti si pe Moabiti. Edomitul putea sa participe doar dupa a treia generatie, si egipteanul la fel, pentru ca i-a gazduit pe evrei mai mult timp in casa sa.
Daca un barbat avea o ispita in vis, trebuia sa iasa din tabara si sa revina numai dupa apus, cand trebuia sa se spele pentru a fi curat. Pentru nevoia de a iesi afara, evreii trebuiau sa aiba un loc in afara taberei. Robii care fugeau de la stapanul lor nu trebuiau dati inapoi. Camata se putea lua de la straini, nu si de la evrei. Cel care intra in via sau pe ogorul cuiva, putea manca, dar nu trebuia sa ia cu sine.
Capitolul 24
Legiuiri casnice.
Daca un barbat nu mai dorea sa fie cu sotia sa, trebuia sa ii scrie carte de despartire. Daca femeia se recasatorea si cel de-al doilea barbat deceda, primul barbat nu se putea razgandi in ceea ce priveste despartirea, deoarece femeia fusese pangarita.
Daca un barbat era proaspat casatorit, nu trebuia sa iasa la razboi timp de un an. Moara nu putea fi luata zalog. Daca vreunul dintre fiii lui Israel il rapea pe un frate al sau si il supunea la silnicie, rapitorul trebuia condamnat la moarte. Preotii si levitii trebuiau sa fie ascultati in privinta indicatiilor pe care le dadeau in caz de lepra. In cazul unui imprumut cu zalog, mila aratata fata de cel imprumutat era milostenie in fata Domnului. Plata celui sarac si a celui strain nu trebuiau oprite. Fiecare trebuia sa moara pentru pacatul sau, nicidecum parintii pentru copii si invers. Strainii, orfanii si vaduvele nu trebuiau nedreptatite. Resturile ramase in urma secerisului, de la culesul maslinelor sau ale viei, erau ale strainului, orfanului si vaduvei.
Capitolul 25
Masuri de paza.
Pedeapsa prin biciuire era stabilita la maxim 40 de lovituri. Prin legea leviratului, cumnatul unei vaduve era obligat sa o ia in casatorie pe vaduva fratelui sau. Daca refuza, femeia trebuia sa il duca in fata batranilor cetatii, unde, daca barbatul isi intarea hotararea, aceasta il scuipa si il descalta, iar casa lui se numea ”casa celui c-un picior descult”. Daca in timpul unui conflict intre sotul unei femei si un alt barbat, femeia il atingea din greseala pe acel barbat la partile sale intime, femeii trebuia sa i se taie mana. Pentru cantar, măsura trebuia să fie adevărata și dreapta.
Capitolul 26
Parga roadelor.
Moise le-a dat evreilor câteva reguli cu privire la modul în care era adusa preotilor, pentru inchinare, parga roadelor pământului, după ce aveau sa intre în Canaan. Preotul lua cosul cu roade, îl punea înaintea Domnului, iar cel care aducea jertfa, spunea o rugaciune, se inchina și lasa cosul înaintea Domnului. O data la trei ani, evreul trebuia sa dea zeciuiala din ce culegea levitului, vaduvei și orfanului.
Capitolul 27
Scrierea Legii pe pietre; cele 12 blesteme asupra celor ce o calca.
Moise si batranii Israelului au poruncit poporului sa scrie cuvintele Legii pe pietre si sa le duca pe muntele Ebal, de unde erau rostite binecuvantarile, iar de pe muntele Garizim, blestemele. Era blestemat cel care isi facea chip cioplit, cel ce nu isi cinstea parintii, cel ce muta hotarul aproapelui sau, cel care il abatea pe orb de la drum, cel care il judeca stramb pe strain, pe orfan si pe vaduva, cel care se culca cu femeia tatalui sau, cel care se culca cu un dobitoc, cu sora sa, fiica tatalui sau sau a mamei sale, cu soacra sa, cu sora femeii sale, cel care il ucidea in ascuns pe aproapele sau, si cel care nu indeplinea Legea. Levitii rosteau blestemul iar poporul rostea cuvantul ”Amin!”.
Capitolul 28
Binecuvantari sau blesteme pentru cei ce pazesc sau incalca legea.
Moise le-a enumerat evreilor binefacerile de care aveau parte daca respectau poruncile Domnului: erau binecuvantati in cetate si in tarina, erau binecuvantate roadele pantecelor, roadele pamantului, ale turmelor si cirezilor, erau binecuvantate hambarele, evreii care aveau vrajmasi astfel incat cei potrivnici le cadeau la picioare, cerul sa dea pamantului ploaie la vreme, evreii sa imprumute alte neamuri, dar ei sa nu se imprumute nicioadata, locul le era in frunte si nu la coada. In schimb, daca nu respectau poruncile, erau blestemate roadele pantecelui, hambarelor, cirezilor si turmelor, aveau parte de lipsuri si foamete, moarte, boala, aveau sa fie de ras in fata neamurilor prin care mergeau, mortii lor aveau sa fie hrana pasarilor si fiarelor, fiicele, fiii si roadele pamanturilor lor aveau sa fie date altui neam, samanta multa aveau sa semene si putina sa culeaga, strainul din mijlocul lor avea sa se ridice peste ei. Domnul avea sa aduca peste ei un neam de departe, a carui limba nu o intelegeau, care nu va avea rusine si nici mila, pana ce nu ii va nimici. La aceastea au fost adaugate plagile cu care Domnul a lovit Egiptul.
Capitolul 29
Innoirea legamantului.
Moise le-a reamintit fiilor lui Israel cum i-a eliberat Dumnezeu din Egipt si cum le-a purtat de grija in timpul calatoriei prin pustiu. I-a indemnat sa respecte in continuare poruncile Domnului. Prin Moise, a fost reinnoit legamantul Domnului cu poporul ales.
Capitolul 30
Iertare celor care se pocaiesc, osanda celor impietriti.
Moise le-a spus evreilor ca, daca se vor cai de pacatele facute si se vor intoarce la Dumnezeu, vor fi iertati. In schimb, daca isi vor impietri inima, vor pieri. Daca vor respecta poruncile Domnului, vor avea viata indelungata.
Capitolul 31
Moise il randuieste pe Iosua Navi ca urmas al sau.
Implinind varsta de 120 de ani, Moise a adunat obstea si l-a numit pe Iosua succesor al sau. L-a binecuvantat si l-a indemnat sa se intareasca, avand in vedere ca el va conduce poporul la intrarea in pamantul fagaduit. L-a sfatuit sa nu se teama, pentru ca Domnul va fi alaturi de el.
La porunca Domnului, Moise l-a adus pe Iosua la cortul marturiei, unde au stat in usa, iar Domnul S-a pogorat sub forma unui nor. Domnul i s-a adresat lui Moise si i-a spus ca dupa moartea sa, poporul va pacatui si va fi pedepsit pentru idolatrie. Dupa aceea, Moise a scris Legea si a dat-o levitilor, sa o puna alaturi de Chivot si sa o citeasca obstii.
Capitolul 32
Cantarea lui Moise.
Moise a rostit o cantare in care Ii aducea slava lui Dumnezeu, evoca dragostea Domnului si binefacerile Sale pentru poporul ales, nerespectarea poruncilor de catre popor, pedepsele pentru nerespectarea Legamantului. Dupa ce a scris aceasta cantare, Moise i-a pus pe evrei sa o invete si sa ii indemne pe copiii lor sa respecte cuvintele Legii. Domnul i-a poruncit lui Moise sa urce pe muntele Abarim (Nebo), unde, dupa ce va privi de departe tara Canaanului, va muri.
Capitolul 33
Moise binecuvinteaza poporul si prooroceste.
Moise a binecuvantat poporul si a proorocit pentru fiecare semintie in parte, incepand cu Ruben, Simeon si Iuda, si continuand cu Levi, care va consulta voia Domnului prin Urim si Tumim. S-a rugat Domnului sa binecuvinteze puterea lui si sa primeasca lucrurile mainilor lui. Lui Veniamin i-a promis grija lui Dumnezeu, Iosif primea daruri din roadele cerului, al izvoarelor, muntilor si dealurilor, lui Zabulon i s-a proorocit belsug, lui Isahar, bogatie din roadele marii si ale celor ce locuiesc pe tarmuri. La fel a proorocit pentru Dan, Neftali si Aser.
Capitolul 34
Moartea lui Moise.
Moise a urcat pe muntele Nebo, varful Fazga, si, dupa ce a privit tara pe care Dumnezeu le-a promis-o lui Avraam, Isaac si Iacob, a murit. A fost inmormantat in valea Moabului, langa templul lui Peor. Poporul l-a plans timp de 30 de zile. Iosua s-a umplut de duhul intelepciunii, pentru ca Moise il binecuvantase.
***