Cel mai iubit dintre pamanteni
Volumul II
- povestire -
PARTEA A CINCEA
Trezindu-se amortit din somn, Victor si-a propus ca, de acum inainte, sa isi respecte somnul, așa cum facea Matilda, si sa nu mai adoarma lucrand. Dupa cateva momente si-a dat totusi seama ca nu se afla in biroul sau, ci pe o masa de fier, in mijlocul celulei intunecate, unde fusese inchis sub invinuirea de a fi facut parte din organizatia terorista “Sumanele negre”. La cererea sa, i s-a acordat o intalnire cu un ofiter roman. Toate sperantele ca va fi ascultat i s-au risipit, fiind acuzat, de respectivul ofiter, de sovinism si de complicitate cu teroristul Iustin Comanescu, cu care fusese prieten in trecut. Generalul “cu fata de plutonier” l-a facut pe Victor sa inteleaga ca, odata arestat, nu mai putea face nimic pentru a-si dovedi nevinovatia, si ca trebuia doar sa isi astepte sentinta.
Procesul nu a durat mai mult de 15 minute. A fost prezent un avocat din oficiu, care a cerut circumstante atenuante, iar la sfarsit a fost pronuntata sentinta: trei ani de inchisoare in minele de plumb de la Baia Sprie. Inainte de a fi transferat in inchisoarea de la Baia Sprie, Victor Petrini, a petrecut cateva luni intr-o alta inchisoare, unde, alaturi de alti detinuti, fosti ministri, generali, poeti, ingineri, a confectionat papuci si cosuri de nuiele, folosind neuitatul “cosor al lui Moceanu”.
Dupa trei ani si trei luni de detentie, Victor Petrini s-a intors acasa. Desi uimita sa il vada, sotia sa, Matilda, l-a intampinat cu dragoste. In momentul respectiv in casa se mai aflau Artimon, fratele Matildei, si sotia acestuia, Tamara. Intelegand situatia, cei doi invitati au plecat, iar Victor i-a cerut Matildei sa isi vada fetita. A gasit-o dormind, intr-o pozitie nefireasca, ca si cum s-ar ruga continuu. Matilda i-a explicat ca, orice ar face, chiar daca o indreapta, ea revine in aceeasi pozitie. Dupa ce Victor a facut o baie, cei doi soti au cinat, iar Matilda l-a pus la curent cu o parte din intamplarile petrecute in lipsa. I-a povestit ca doctorul Vaintrub a primit de la Securitate caietele lui cu insemnari, si ca, daca acesta nu ar fi facut referat ca respectivele insemnari sunt inofensive din punct de vedere al sigurantei statului, cu certitudine ca ar fi primit o sentinta mai grea. I-a mai spus ca acelasi capitan care l-a arestat pe el a incercat sa ii ia casa, iar daca Mircea, secretarul de partid, cu care ea s-a imprietenit intre timp, nu ar fi intevenit, ei nu ar mai fi locuit acolo. Acelasi Mircea ar fi incercat sa il ajute si pe el, si poate ar fi reusit, daca nu ar fi existat la dosar acea scrisoare a lui Comanescu, in care ii scria lui Victor ca asteapta “ordonantele” sale. De asemenea, la scurt timp dupa ce Victor a fost arestat, s-a organizat o sedinta de partid la locul de munca al Matildei, pentru a se stabili daca aceasta se facea vinovata de ascunderea faptelor reactionare ale sotului sau. In urma sedintei, s-a ajuns la concluzia ca Matilda “nu stia nimic”, putand astfel sa isi pastreze locul in partid.
Cunoscutii au reactionat diferit la vestea eliberarii lui Victor din inchisoare: Ion Micu, prietenul si colegul sau de la Universitate, a fost uimit si l-a tratat cu raceala, doctorul Vaintrub a fost bucuros de revedere, incurajandu-l, in timp ce propriul sau tata i-a reprosat ca eforturile pentru educatia lui au fost zadarnice, avand in vedere ca urmeaza probabil sa isi vada fiul lucrand pe santier, “la lopata”.
Desi Matilda parea din nou iubitoare, intre ea si Victor exista o fisura ireparabila. La interventia ei, Mircea l-a primit pe Victor in audienta, pentru a incerca sa îl ajute în gasirea unui loc de munca. Intrucat politica de stat prevedea faptul ca un fost condamnat nu mai avea voie sa lucreze in invatamant, s-a incercat, fara succes, identificarea unui loc liber intr-o biblioteca.
Victor rememoreaza diferite aspecte si evenimente ale timpului petrecut in inchisoare, printre care rautatea si zelul detinutilor deveniti gardieni sau turnatori, precum si ghinionul unui evreu care, din lagarul de la Auschwitz, a venit in inchisoarea de la Baia Sprie. Unul dintre gardieni, din proprie initiativa, il inchidea pe Victor, seara de seara, in carcera. Intuind ca vrea sa il omoare, Victor a cautat momentul oportun, si la intrarea in mina, profitand de intuneric, l-a impins pe gardian in unul dintre puturile adanci in care detinutii rostogoleau bulgarii de plumb. Victor nu a regretat niciodata fapta comisa, fiind sigur ca daca nu actiona astfel, frigul si conditiile din carcera l-ar fi ucis pe el.
Matilda i-a reprosat sotului ei ca, la cateva luni de la eliberarea din inchisoare, nu si-a gasit inca un serviciu, precum si faptul ca nu a insistat pe langa Mircea pentru a-i gasi un alt serviciu, daca la o biblioteca nu se putea. La momentul respectiv nu se mai putea face nimic in acest sens, avand in vedere ca Mircea a fost mutat in Bucuresti, la sediul CC. La insistentele Matildei, Victor i-a telefonat lui Vatamanu, un activist de partid, care s-a aflat in subordinea lui Mircea, pentru a afla daca i-a gasit un loc de munca. Cu o amabilitate excesiva, respectivul activist l-a trimis pe Victor la “Bratele de munca”. Institutia respectiva l-a repartizat, in final, la “Serviciul de deratizare” al orasului.
Dupa ce si-a luat un timp de gandire, Victor s-a prezentat la noul loc de munca. Istrate, seful “Sfatului popular”, l-a prezentat celorlalti pe Victor ca fiind noul sef de echipa, aratandu-si asfel simpatia pentru el si respectul pentru studiile sale. Bacalogu, un ”tigan” insotit in permanenta de Calistrat, un urias care ii soptea tot timpul ceva la ureche, a obiectat la numirea lui Victor ca sef de echipa, sustinand ca uraste sefii si ca ei nu au oricum nevoie de un sef. Alti membri ai echipei erau Pantelimonescu, un individ carunt, cu fata de ”famen”, si Vintila, un fost negustor alimentar, avand la activ o condamnare pentru specula, care incerca sa ii descrie pe ceilalti muncitori cat mai amanuntit. Dupa ce au eliminat o colonie de sobolani din birourile unei institutii, toata echipa a mers la bufetul “Tâmpa”, unde Victor a facut cinste cu bautura.
Cand sotul sau s-a intors acasa, Matilda a sesizat ca acesta mirosea urat, si l-a intrebat unde a fost. Acesta i-a spus ca si-a inceput noul serviciu, la deratizare. Matilda a fost consternata si a sperat ca totul era o gluma. Cand Victor i-a confirmat ca era adevarul, Matilda i-a spus ca se vor desparti, nevazand o alta solutie pentru viitor. El a fost de acord si a hotarat ca, pe viitor, intreaga sa atentie sa si-o concentreze pe fiica sa.
Intr-una dintre zile, echipa de la deratizare a mers sa elimine o colonie de sobolani din interiorul fabricii de tractoare a orasului, unde lucra si tatal lui Victor. Ca si in alte zile, dupa terminarea programului, intreaga echipa a mers la “Tâmpa”, insa de aceasta data, dezgustati de actiunea abia incheiata, fiecare s-a indreptat catre casa dupa ce au baut cate o tarie.
Ulterior, in familia Petrini a fost pace timp de cateva saptamani, dar fiecare dintre soti era constient ca aceasta era ultima parte a casniciei lor. Tatal lui Victor a incercat sa il angajeze pe acesta la biblioteca fabricii, insa directorul Bularca i-a transmis ca postul era ocupat de o femeie de moravuri usoare, pusa in fuctie la insistentele ”sefului de cadre”. Nu mai era de facut decat sa astepte ca seful de cadre si bibliotecara sa fie destituiti. Desi tatal sau era incantat de intalnirea cu directorul, Victor realiza ca o astfel de miscare de cadre era aproape imposibila.
Pacea dintre Matilda si Victor s-a terminat dupa numai cateva saptamani iar fiecare dintre ei incerca sa puna cat mai multa stapanire pe Silvia, fiica lor. Matilda stia ca momenele pe care Victor le petrecea cu Silvia erau foarte importante pentru el, de aceea incerca sa ii separe cat mai mult timp.
Impreuna cu Vintila, Victor a fost repartizat la varuirea pomilor din oras. In timp ce varuiau castanii din fata Universitatii, Ion Micu s-a apropiat de Victor, la 4 ani de la ultima intalnire a lor. Victor a pretins ca nu il cunoaste pe vechiul sau prieten, ceea ce l-a facut pe Ion Micu, devenit intre timp obez, sa il acuze pe acesta de comportament copilaresc.
In dupa-amiaza aceleiasi zile, Victor, cuprins de melancolie si incercand sa isi dovedeasca ca ceea ce a trait in ultima perioada a fost real, a ajuns la braseria la care obisnuia sa se intalneasca cu Ion Micu. Braseria exista, si chiar vechiul sau prieten era la masa binecunoscuta, impreuna cu Clara, sotia sa. Cei doi soti au fost incantati si emotionati sa il vada, poftindu-l la masa. Discutia a fost una aproximativ obisnuita, despre pareri si concepte filosofice aplicabile lumii in care traiau. Victor sustinea ca ei toti sunt, mai mult decat altii, victimele credintei ca exista progres in constiinte, ca mai apoi realitatea sa le dovedeasca, in mod crud, ca ceea ce ei au trait nu era unic in istorie. Ion Micu i-a marturisit ca atunci cand el a fost arestat, in constiinta sa s-au cumulat fapte care sa-i dovedeasca ca Victor era in mod obiectiv vinovat, adica fara voia sa si fara sa fi savarsit in mod constient vreo infractiune. Victor a marturisit ca el nu a fost condamnat pe baza unei legi a perioadei de tranzitie, ci pe baza aceleia de “a fi mai necesar inauntru decat afara”. Victor s-a convins ca schimbarea de atitudine a lui Ion Micu se datoreaza mai degraba transformarilor din cadrul Uniunii Scriitorilor, acesta apreciind ca functia sa nu mai era in pericol. Numit redactor la revista “Luceafarul literar”, Ion Micu i-a promis lui Victor ca va incerca sa ii gaseasca un post in cadrul redactiei.
Matilda a plecat la Bucuresti, lasand-o pe Silvia in grija Tasiei. Victor s-a opus ca fetita sa plece din casa, spunand ca el si Ana, menajera, pot avea foarte bine grija de ea. Perioada care a urmat a fost una de apropiere intre tata si fiica, cei doi petrecandu-si timpul in lungi plimbari, in parc, la joaca si chiar la cizmar. Armonia dintre ei a fost curmata de intoarcerea Matildei. Aceasta i-a spus lui Victor ca in doua saptamani vor divorta, pentru ca urma sa se casatoreasca cu Mircea, prim-secretarul de partid, la care a fost in vizita la Bucuresti. Vestea nu a fost o surpriza pentru Victor, insa s-a simtit profund ranit cand si-a dat seama ca soarta sa, dinainte de proces, a fost in mainile amantului Matildei si ca a fost de fapt umilit de ea atunci cand l-a pus sa ii ceara acestuia ajutorul pentru angajare. Matilda i-a spus ca l-a urat dintotdeauna, inca din vremea cand era inca casatorita cu Petrica, si ca, in tot acest timp, n-a simtit pentru el decat scarba. Discutia a degenerat, de enervare Matilda lovindu-l in cap cu un presse-papier de cristal iar Victor lovind-o pe ea pana cand aceasta a lesinat. In timp ce Matilda zacea lesinata, incercand sa o trezeasca, Victor a mangaiat-o si a sarutat-o, ajungand sa intretina relatii intime cu ea. Cand a observat ca nu se trezeste, a aplicat o metoda invatata de la colegul sau de munca, Vintila. A luat un vas cu apa din bucatarie pe care l-a varsat peste Matilda. Aceasta s-a trezit, tipand si amenintandu-l ca nu il va ierta niciodata pentru ca a profitat de ea in timp ce era lesinata.
La scurt timp, Victor a fost internat in spital, dupa ce si-a pierdut glasul. A incercat, in mod inutil, sa afle de la doctor daca avea cancer. Doctorul i-a spus doar ca boala lui nu era cunoscuta, fiind posibil sa fie doar o atrofie cauzata de mediul toxic din minele de plumb ori de la deratizare. Matilda l-a vizitat in spital si i-a cerut cheile de la casa. Dupa plecarea Matildei, mama lui Victor l-a vizitat si ea, predandu-i o citatie de la tribunal. Matilda si-a respectat promisiunea si a divortat. Dupa vestile primite, desi dificil de digerat, l-au insufletit pe Victor. A mancat, a baut si chiar si-a recapatat o parte din glas.
PARTEA A SASEA
Dupa aproximativ 40 de zile de tratament, s-a observat o ameliorare a bolii de care Victor suferea, care ar fi fost efectul unei oboseli profunde acumulata in cei trei ani de munca fortata. In aceasta perioada a fost vizitat in spital de Ion Micu si de sotia acestuia, Clara. Ion Micu i-a povestit detaliile sedintei Uniunii Scriitorilor, in care s-a pus in discutie competenta secretarului general al Uniunii, Dumitru Dumitrescu-Dolj. La sedinta au fost prezente si doua femei, sotii de nomenclaturisti, trimise special de Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru a supraveghea desfasurarea sedintei. Se pare ca, in urma sedintei, secretarului general i s-a cerut demisia. Ion Micu a fost detasat la Bucuresti, unde urma sa aibe in subordine toate revistele literare. La scurt timp, Victor a aflat de la medicul sau curant ca Petrica Nicolau, fostul sot al Matildei si vechi prieten de-al sau, s-a sinucis, arucandu-se de pe o cladire. Se pare ca acest tip de sinucidere, spectaculoasa, era specifica bolnavilor de Parkinson, boala de care suferea si Petrica de o buna bucata de timp.
Dupa iesirea din spital, Victor s-a mutat in casa parinteasca si a mers in audienta la directorul Bularca, cu care tatal sau vorbise anterior pentru angajarea lui la biblioteca fabricii. Directorul i-a spus lui Victor, ca si tatalui sau, ca momentan nu putea sa ii ofere postul de bibliotecar, dar ca oricum, era mai bine pentru viitorul sau sa faca mai intai un stagiu in mijlocul clasei muncitoresti, pentru ca mai tarziu sa se poata reintoarce in invatamant. Lui Victor i-a placut directorul, iar angajarea pe postul de strungar a privit-o ca pe ceva benefic. Mergea zilnic la uzina, unde isi facea cu usurinta norma de 12 bucse. Convietuirea cu tatal sau s-a dovedit din nou dificila si a hotarat ca, in momentul in care va avea suficienti bani, sa se mute. Mama sa l-a mangaiat si i-a promis ca il va ajuta, facandu-i de mancare ca in trecut. Victor si-a gasit o camera in chirie, in casa unor oameni a caror fiica urma sa se casatoreasca. Era o camera mica si confortabila in care fosta locatara, fiica proprietarilor, a studiat pentru a deveni arhitecta.
Seful cadrelor din uzina, Olaru, l-a chemat pe Victor la el si i-a reprosat ca tatal sau vorbeste denigrator la adresa bibliotecarei, spunand totodata ca nu va mai trece mult timp si Victor va fi angajat in locul acesteia. Dupa ce Victor i-a replicat lui Olaru ca el nu este responsabil de ceea ce spune tatal sau, a avut ocazia sa o intalneasca si pe bibliotecara, in urma unei sedinte. Era chiar Nineta Romulus, numita acum Boiangiu, dupa fostul sau sot, prima femeie din viata lui Victor, pe care acesta o intalnise in trecut la barul “Mama ranitilor”. Au reluat legatura intima dintre ei, pana cand Olaru a aflat despre aceasta relatie, el insusi fiind indragostit de Nineta, desi era casatorit. La sfatul Ninetei, Victor a cerut transferul in alta parte, pentru a nu fi dat afara de catre seful cadrelor. S-a calificat si a profesat ca si contabil. Mai tarziu, Victor si-a dat seama ca Nineta facea parte din Securitatea Statului si ca reluarea legaturii cu ea a fost una dintre cele mai nocive decizii din viata sa.
PARTEA A SAPTEA
Dupa plecarea lui Ion Micu la Bucuresti, Victor a scris un articol despre Giordano Bruno, filozof italian din epoca Renasterii, ars pe rug de Inchizitie pentru conceptiile sale eretice. Articolul a fost publicat, dar, considerat prea sumbru, a determinat nepublicarea ulterioara a oricarei scrieri semnate de Victor Petrini.
Acesta i-a reintalnit pe colegii de la deratizare cu ocazia unei mese data de Calistrat, care a primit “Premiul de stat” pentru un strung facut de colectivul de subingineri din care facea parte si el. Fiecare dintre vechii colegi evoluase in cariera, Pantelimonescu (“famenul”), ajungand din nou invatator, spre mirarea si usoara invidie a lui Victor, ajuns si el contabil-sef. Fiecare dintre ei aflandu-se intr-o diferita stare de ebrietate, lucrurile au degenerat rapid, izbucnind un conflict violent intre Victor si Calistrat.
In perioada care a urmat, Victor a vizitat-o in fiecare duminica pe Silvia, la Bucuresti, cu care facea plimbari lungi, asa cum obisnuiau odinioara. Conditiile s-au schimbat atunci cand Matilda i-a propus lui Victor sa accepte ajutorul lui Mircea, in vederea reintegrarii la Universitate. Refuzand categoric, Victor a reusit sa starneasca furia Matildei, in lunile care au urmat aceasta refuzandu-i orice contact cu Silvia. A reusit totusi sa o vada cu ajutorul slujitoarei, o fata simpla, de la tara, pe care Matilda o ameninta constant, de fiecare data cand era nemultumita de ea, ca o va baga in inchisoare.
Victor petrecea fiecare sambata in compania prietenului sau, Ciceo, fost judecator si ulterior avocat, precum si a sotiei acestuia, Lavinia, fosta jurista. Cuplul avea o casnicie armonioasa si doi copii, o fetita si un baiat, care erau animati de prezenta lui Victor. Dupa o perioada, relationarea cu Matilda a devenit mai usoara. Chiar i-a permis lui Victor sa o duca pe Silvia in vizita la parintii sai, pentru cateva zile. Pentru ca nu voia sa puna in pericol timpul pe care l-ar fi putut petrece cu Silvia, Victor nu i-a spus Matildei ca mama lui era pe moarte. Bolnava de cancer, aceasta a fost operata, insa starea sa a continuat sa se inrautateasca. Fata de persoana blanda, linistita si senina, din trecut, in fata mortii, ea devenise egoista, razbunatoare si de o luciditate inspaimantatoare pentru Victor. Singura persoana pe care muribunda a acceptat-o langa patul ei a fost Sibila, o fata din cartier, despre care ea crezuse ca era indragostita de Victor. A respins-o chiar si pe Silvia, atunci cand a vizitat-o. Pentru a fi alaturi de mama sa (cu toate ca ea il respingea) Victor si-a luat un concediu de zece zile. Femeia a murit chiar in cea de-a zecea zi, dupa o dureroasa agonie. Dupa moartea ei, cand Victor a putut sa isi limpezeasca gandurile, “chipul mamei redeveni icoana” si o poza a ei, inramata, trona pe biroul sau de contabil-sef de la ORACA, transmitandu-i, parca, ca trebuia sa isi aminteasca de ea doar atunci cand era fericit.
***