KPodoperescu

Ion

- prezentarea personajelor -

Ion Glanetașu: personajul principal al romanului, fiul lui Alexandru Glanetașu și al Zenobiei. Provine dintr-o familie sărăcită, majoritatea loturilor de pământ, care au făcut inițial parte din averea mamei sale, fiind înstrăinate. Ion iubește pământul ca pe "ochii din cap" și consideră că dobândirea lui este un drept ce i se cuvine și care merită toate sacrificile. Este vrednic, mândru și cu principii țărănești solide. Pare lipsit de sentimente și de scrupule, însă are momente de compasiune, slăbiciune, dragoste, deși sunt scurte și de slabă intensitate. Sacrifică iubirea, pe Florica, și o sacrifică pe Ana, ambele fiind victime ale planului sau de înavuțire. Este superstițios și crede în pedeapsa divină, moartea lui Petre, a băiețelului său, văzând-o ca pe începutul sfârșitului. Îi dă pământului trăsături omenești, oftează și suferă pentru el, murmurând în sinea sa "Locul nostru, săracul!", sau văzându-l ca pe "o țărancă voinică și frumoasă a cărei îmbrățișare îți zdrobește oasele". După ce Vasile Baciu, tatăl Anei, îi cedează pământurile și află că Florica se căsătorește cu George Bulbuc, este furios, ca și când "cineva i-ar fi furat cea mai bună și mai mare delniță de pământ". Nu înțelege de ce nu s-a oprit totul în timp, de ce satul nu a stat în loc "să ia parte sau cel puțin să privească la lupta lui cea cumplită". Chiar și în momentul în care conștientizează că va muri, după ce George îl lovește cu sapa în cap, "îi părea rău că toate au fost degeaba și că pământurile lui au să rămâie ale nimănui...".

Alexandru Pop Glanetașu: tatăl lui Ion. Este un țăran sărac, la adunările sătești stând "pe de lături, ca un câine la ușa bucătăriei". În tinerețe a fost un mare cântăreț la fluier, de unde i s-a tras și porecla "Glanetașu". Deși s-a căsătorit cu o fata bogată, fiind leneș și plăcându-i băutura, a risipit întreaga avere. Este considerat meșterul măcelar al satului, reușind astfel să își hrănească familia de sărbători. Nu de puține ori este agresat de Ion, fiul său. Este un om blând și milos, la înmormântarea Anei fiind singurul care o plânge.

Zenobia: soția lui Alexandru Pop Glanetașu și mama lui Ion. Provine dintr-o familie bogată însă apetitul pentru alcool al soțului său și lenea acestuia o aduc în pragul sărăciei. Când Ana ajunge în casa sa, ca soție a lui Ion, Zenobia profită și lasă întreaga gospodărie pe umerii norei sale. Se poartă urât cu ea, îi adresează cuvinte grele, iar la înmormântarea acesteia, pare preocupată să fie lăudată pentru calitatea înmormântării pe care a organizat-o. Când Ion intră la închisoare, copilul rămâne în grija sa, și, din cauza unei alimentații incorecte pentru un copil atât de mic, ajunge să îi aducă moartea, după mai multe zile de agonie.

Zaharia Herdelea: învățător la școala din Pripas. Este unul dintre personajele cheie ale romanului. Este căsătorit cu Maria Herdelea și au împreună trei copii: Titu, Laura și Ghighi. Scopul său este de a se întelege bine cu toată lumea, pentru ca astfel "să se strecoare mai lesne prin viață". Este un învățător iubit și un bun cunoscător al legii, întocmirea de "jalbe" fiind a doua sa sursă de câștig. După ce îi întocmește lui Ion o plângere, încep toate problemele sale. Deoarece plângerea era împotriva unui judecător, învățătorului i se deschide dosar penal și este acuzat de ultraj. Condamnarea sa atrage după sine și suspendarea din funcția de învățător și totodată probleme financiare. Sperând să obțină un verdict favorabil, prin intervenția autorităților de stat, îl sprijină la alegerile pentru funcția de deputat, pe candidatul maghiar. Așteptările îi sunt înșelate și este condamnat. Este scăpat de închisoare și angajat de "adversarul" său politic, avocatul Victor Grofșoru. Cu preotul Belciug are o relație tensionată, însă se respectă reciproc.

Macedon Cercetașu: fost militar. Are viciul beției și când se îmbată, se ceartă cu soția sa "în comenzi nemțesti", însă este bun și are "inima de ceară". La nunta lui Ion este "staroste" (persoana care conduce ceremonia nunții). Prezent în fiecare duminică la cârciumă, i se plânge lui Nicolae Tătaru că fiul său îl făcea de râs, fugind de trei ori de la oștire.

Florea Țancu: primarul satului Pripas. Are mustăți "albe, răsucite", ochi mari și glas blajin.

Todosia: văduva lui Maxim Oprea și mama Floricăi. A fost căsătorită cu un țăran înstărit, însă, după moartea acestuia a risipit întreaga avere. În curtea ei se ține hora de duminică și este bucătăreasă la nunta lui Ion și a Anei.

Maxim Oprea: soțul Todosiei și tatăl Floricăi. Țăran vrednic și înstărit, a adunat o avere frumoasă, care a fost rispită după moartea sa.

Florica: fiica Todosiei și a lui Maxim Oprea. Este frumoasă și deșteaptă, însă fără avere. Ion o iubește, dar este prea săracă pentru planurile acestuia de înavuțire. Florica se căsătorește cu George Bulbuc, considerându-se norocoasă că a avut șansa la o viață mai bună. Recunoștința nu o împiedică să aiba o relație extraconjugală cu Ion, relație ce îi aduce acestuia din urmă moartea. În ultimul capitol al romanului apare însărcinată, în sat existând zvonul că ar fi copilul lui Ion.

Briceag, Holbea si Gavan: lăutari care însuflețesc cu muzica lor horele și diversele evenimente din viața sătenilor.

Ștefan Hotnog: țăran bogat, cu burta "umflată ce și-o mângaia întruna de parcă ar avea junghiuri". La hora de duminică are o atitudine superioară față de ceilalți săteni.

Trifon Tătaru: țăran mic de statură, cu părul blond și vocea subțire. O ține în casa sa pe Savista, oloaga satului, înainte ca aceasta să se mute în casa lui George Bulbuc.

Maria Tătaru: soția lui Trifon Tătaru și ruda a Savistei.

Savista: cunoscută în roman ca "oloaga satului". Este verișoara Floricăi și rudă cu soția lui Trifon Tătaru. Are brațele lungi, ca niște "căngi", pe care le folosește pentru a se deplasa. Are o înfățișare hidoasă, cu gingii proeminente, alburii și dinți galbeni, rari și lungi. Vorbește cu dificultate și cerșește pomană trecătorilor. Când se căsătorește cu Florica, George Bulbuc o ia în casa sa pe Savista, care dezvoltă pentru el un atașament special. Din loialitate pentru George, îi urmărește pe Ion și pe Florica. Când îi surprinde pe cei doi, îl avertizează pe George care, ulterior, îl ucide pe Ion. După arestarea lui George, Savista ajunge din nou în casa lui Trifon Tătaru.

Simion Butunoiu: fost învățător în Pripas, ieșit la pensie. Muncește cu hărnicie pământul. Strănută zgomotos iar tusea sa trezește noaptea din somn tot satul.

Cosma Ciocănaș: paznic ("strajă") în cadrul primăriei din Pripas.

Simion Lungu: vecin de hotar cu Ion. Simion depune o plângere la judecătorie împotriva lui Ion după ce acesta mută hotarul dintre proprietățile lor și îl bate. Stârnește furia preotului Belciug după ce îl iartă pe Ion și se împacă cu acesta, retrăgându-și plângerea.

Ana Baciu (Glanetașu): fiica lui Vasile Baciu și soția lui Ion. Orfană de mamă, crește alături de tatăl său, care nu de puține ori o bate. Crescând într-un mediu violent și fără ocrotirea unei mame, devine o fire tăcută și melancolică. Își dorea o iubire profundă și "sfioasă" și credea că Ion îi poate oferi mângâierea de care avea nevoie. În momentul în care așteptările îi sunt înșelate, Ion începe să o bată și își dă seama de sentimentele lui pentru Florica, consideră că singura soluție este sinuciderea. Astfel, viața ei se încheie în lațul unui ștreang.

Dumitru Moarcăș: "moșneag trecut de șaizeci de ani", rudă a Zenobiei. Era mic de statură, fără niciun dinte în gură și vorbea cu dificultate. Spre sfârșitul vieții a locuit în gazdă în casă la Ion. În tinerețe a fost un bărbat frumos, cu stare și se ocupa cu cărăușia. Într-una dintre călătoriile sale a fost bătut și prădat de o ceată de țigani. În urma bătăii primite a rămas "beteag" de picioare. Bolnav și fără bani, s-a "aciuat" la Paraschiva, o văduvă tânără care spera să îi moștenească casa. Când Dumitru a vândut casa, Paraschiva l-a dat afara și astfel a ajuns în casa Zenobiei.

George Bulbuc: fiul lui Toma Bulbuc și soțul Floricăi. Se îndrăgostește inițial de Ana, însă aceasta îl tratează cu indiferență. Neînduplecarea Anei îi jignește mândria și se încăpățânează să o caștige. Când află de relația Anei cu Ion, se înfurie însă nu dezvăluie legătura dintre cei doi. Se căsătorește cu Florica. Dându-și seama de întâlnirile dintre Ion și Florica, îi ia pe aceștia prin surprindere și îl ucide pe Ion. Ajunge la închisoare, lăsându-și acasă soția însărcinată.

Vasile Baciu: tatăl Anei. Rămâne văduv de tânăr și își crește singur fiica, pe care o iubește, însă de mai multe ori o bate cu bestialitate, uneori din furie, alteori din cauza abuzului de alcool. Se opune relației dintre Ana și Ion deoarece vede în acesta o variantă a sa mai tânără, recunoscând în el aceeași patima pentru pământ.

Ilie Onu: prietenul lui George Bulbuc. Ilie dezvăluie, la hora de duminică, că Ana se afla cu Ion sub nucul din grădină, stârnind furia lui Vasile Baciu care îl numește pe Ion "sărăntoc".

Belciug: preotul satului Pripas. Rămâne văduv de tânăr iar pierderea soției sale "i-a înăcrit sufletul". Este în permanență bolnăvicios, slab și galben la față, și are o fire încăpățânată și orgolioasă. O simpla contrazicere transformă pe oricine în dușmanul său. Deși este prieten cu învățătorul Zaharia Herdelea, pe tot parcursul romanului au loc conflicte între cei doi. Spre finalul romanului, dragostea de țară și ura împotriva stăpânirii maghiare îi reapropie pe aceștia.

Maria Herdelea: soția învățătorului Zaharia Herdelea și mamă a trei copii: Titu, Laura și Ghighița. Soție iubitoare, mamă devotată și gospodină desăvârșită, Maria Herdelea este totodată o femeie foarte evlavioasă. Provenită dintr-o familie de țărani săraci, rămâne orfană de mică și este crescută de unchiul său, Simion Munteanu, un "dascăl harnic și român înfocat". Alături de el a învățat să cânte și a jucat în piese de teatru religios.

Titu Herdelea: fiul învățătorului Zaharia Herdelea. Are 23 de ani. Este înalt, "cu o față lătăreață, ochi abaștri spălăciți și o frunte largă". După două relații eșuate, cu Roza Lang și învățătoarea Virginia Gherman, și mai multe slujbe de ajutor de notar, trece granița în România, în căutarea unei slujbe în jurnalism și a unei vieți mai bune.

Laura Herdelea: fiica cea mare a soților Herdelea. Educată și cu gusturi aristocrate, se îndrăgostește de studentul la Medicină, Aurel Ungureanu. Dezamagită de Aurel, și la presiunea părinților săi, se căsătorește cu teologul George Pintea, cu care are doi copii.

Ghighița: fiica cea mica a sotilor Herdelea. Se îndrăgostește de noul învățător din sat, Nicolae Zăgreanu. După împăcarea dintre preotul Belciug și tatal său, este beneficiara donației locului pe care familia Herdelea și-a construit casa, dar care aparținea Bisericii, una dintre sursele conflictului dintre preot și învățător.

George Pintea: soțul Laurei Herdelea. La începutul relației, când era student la Teologie, și-a mărturisit sentimentele prin câteva zeci de scrisori trimise Laurei. Face parte dintr-o familie numeroasă, tatăl său fiind, ca și el, preot. Spirit cultivat, o iubește pe Laura și se căsătorește cu ea chiar dacă aceasta nu are zestre. Este mai scund decât soția sa, cu ochii negri, mici, și cu o "mustăcioară carbune, îngrijită".

Victor Grofșoru: avocat. Candidează pentru funcția de deputat de Armadia, însă pierde în favoarea candidatului maghiar, Bela Beck. Se împrietenește cu învățătorul Herdelea, după ce îl angajează la cabinetul său.

Roza Lang: soția învățătorului evreu din Jidovița, apreciată drept o femeie "drăguță și cochetă". Este de naționalitate maghiară și, atât ea cât și soțul, vorbesc numai ungurește. Soțul fiind alcoolic, ea își petrecea timpul legând relații amoroase cu bărbați mai tineri. Astfel, îl întâlnește pe Titu Herdelea, care dezvoltă o pasiune pentru ea.

Stoessel: notarul evreu din Jidovița. Are 35 de ani, ochii mici și negri, "care se învârteau șireți în orbite", nasul gros și urechile mari. Era iubit de țărani pentru că tot timpul avea o vorbă bună de spus. El oficializează atât trecerea pământurilor din proprietatea lui Vasile Baciu în cea a lui Ion, cât și cununia dintre Laura Herdelea și George Pintea. În urma unei afaceri nereușite dintre el și cârciumarul din sat, Avrum, acesta din urmă se sinucide spânzurându-se de creanga unui copac.

Avrum: cârciumarul din sat. După o afacere nereușită, se sinucide.

***