KPodoperescu

Piticul zâmbește.

Iar prin zâmbetu-i știrb

Întreaga sa gură

Se umple cu soare

Și ochiul îi râde

Și ghebul enorm,

Piciorul prea scurt

Și trupul prea mic,

Îi râde și capul

Prea mare.

Piticul zâmbește.

Și pentru o clipă

Hidoșenia pare

Că i se topește.

Piticul iubește.

***