KPodoperescu

Au luat virtutea

Și au dus-o in turnul

De unde n-a mai coborât,

Pana acum,

Niciunul.

Pe trup punându-i

Strașnice peceți,

Au strâns-o-n ziduri groase,

Cu străjeri

Asceți.

Și au născut, curând,

În spasme, doar virtute pură,

Iubire,

Cotropită de îndoieli,

Și ură,

S-au zugrăvit apoi, în fresce,

În biserici,

Preschimbați

În îngeri și în chip de Mucenici-Soldați.

Și în final, când răzbunarea i-a ajuns,

S-au cățărat, la loc,

Spășiți,

Pe cruce

Și au plâns...

***