KPodoperescu

Peste absurde felinare,

Care reci, lumina-și poartă,

Țintuind pe sticla mată

Umbre, de natură moartă,

Trec călcând nervuri rigide

Ca purtat de subțiori,

Îngeri prăbușiți din corul

Inutilelor forțări,

Doborâți în jur, în cete,

De vreo pală, ca un gând,

Îmi transformă, încet, speranța

Și iubirea,

În pământ...

***