Trăiască!
Astăzi este iarăși bal
La Palat.
Cine n-a fost invitat
E o vită.
La poarta cea mare opresc mașini luxoase
Din care se coboară greoi
Broscoi
De elită.
În timp ce pe la garduri
Se agită
Muște verzi, probabil atrase
De sângele albastru.
Și s-au pornit...
Gușații se reped în pișcoturi.
Broscoii orăcăie mulțumiți, cu gura plină de icre.
Caprele, cu decolteuri largi
Își etalează surâzătoare
Țâțele
Iar maimuțele, rujate
Și parfumate
Râd
Una de alta.
Dar deodată răsună trâmbițele
Și un fior străbate mulțimea
Căci în sală își face apariția, onctuoasă
Ilustra fosilă.
Cu un calm princiar traversează salonul
Și se revarsă
În tronul
Masiv
Așteptându-și
Omagiile.
Atunci pe toți frenezia îi cuprinde
Și se bulucesc să sărute
Mădularul regal
Pe care aceasta, maiestoasă
Li-l întinde.
Țara e mântuită!
***