”Cuvinte despre nevoință”

Trăitor în Orientul Mijlociu (teritoriul actualelor state Siria și Iran), aproximativ între anii 640 – 700 d.Hr, Sfântul Isaac Sirul și-a dedicat viața monahismului creștin și experimentării personale a virtuților ascetismului.

Înainte de a fi un teoretician talentat, el s-a evidențiat prin corespondența dintre ideile propovăduite și întreaga sa viață, exemplul personal reprezentând, la fel ca și în cazul altor Părinți ai Bisericii, dovada aplicabilității și utilității cunoașterii sale.

Râvnitor al unor nevoințe cât mai aspre, Sfântul a refuzat funcțiile și sarcinile de reprezentare ori administrative ale Bisericii timpurii, renunțând, după doar cinci luni, la funcția de episcop de Ninive (în Asiria de Nord), pentru a se retrage în pustia muntelui Matout. Aici a trăit în singurătate, simplitate și smerenie timp de mai mulți ani, fără a abandona însă chemarea legată de ajutorul duhovnicesc al semenilor săi. Orbirea sa treptată nu a stins dorința de înțelegere și cunoaștere teologică, Sfântul continuând să se nevoiască vreme îndelungată, în studiu și rugăciune, pentru a adormi, în final, la Mânăstirea Rabban Shabur.

Învățăturile sale au ajuns la noi sub forma a trei cărți, cuprinzând mai multe omilii, sau cuvinte de învățătură, rugăciuni și epistole, care, prin profunzimea și valoarea lor universală, au avut o adresabilitate mult mai largă decât cea a micilor comunități monahale ale regiunii de origine. citeste recenzia...