Cenușăreasa
- povestire -
Una dintre cele mai frumoase variante ale basmului popular "Cenușăreasa", a fost scrisă de Frații Grimm. Personajul principal este o frumoasă fată, provenită dintr-o familie bogată, a cărei mamă a murit, lăsându-i ca sprijin doar prețiosul sfat de a fi un om bun. După un timp, tatăl s-a recăsătorit cu o femeie care și-a adus în casă cele două fiice. Din acel moment, pentru Cenușăreasa a început o perioadă dificilă, plină de lipsuri, greutăți și umilință. Cele două surori vitrege și mama lor i-au negat fetei orice drept, transformând-o într-o servitoare ce muncea din greu, era îmbrăcată sărăcăcios, și dormea lângă vatra caldă și plină de cenușă.
Într-o zi, tatăl a plecat la iarmaroc, de unde le-a adus celor două surori vitrege rochii prețioase, iar Cenușăresei o creangă de alun, agățată de pălăria sa în drum spre casă. Cenușăreasa a sădit crenguța pe mormântul mamei sale, după un timp aceasta transformându-se într-un frumos alun. De fiecare dată când fata vizita mormântul mamei, o pasăre cobora din zbor în alun, și îi îndeplinea acesteia orice dorință.
La curtea împărătească urma să aibă loc un bal, la care împăratul le-a invitat pe toate fetele frumoase din împărăție, în speranța că fiul său își va găsi aleasa. În timp ce surorile vitrege se pregăteau de bal, Cenușăreasa stăruia pe lângă mama vitregă să îi permită să meargă și ea la petrecere, dar aceasta a batjocorit-o, punându-i o condiție aparent imposibil de îndeplinit și anume de a alege din cenușă bobițele de linte aruncate de ea. Dar frumoasa fată a primit ajutor de la toate zburătoarele cerului și a dus la sfârșit sarcina, însă mama vitregă a refuzat-o din nou și a plecat la bal cu cele două fiice ale sale.
Cuprinsă de tristețe, Cenușăreasa a mers la mormântul mamei, unde, pasărea cea albă din alun i-a dăruit o rochie țesută cu fire de aur și argint. Fata a ajuns la bal, unde nu a fost recunoscută de familia sa vitregă, iar feciorul de împărat a fost fermecat de frumusețea ei. Cenușăreasa și prințul au dansat până în zori, moment în care fata s-a furișat și a plecat acasă, unde s-a ascuns într-un porumbar, apoi s-a schimbat în hainele ei sărăcăcioase.
Petrecerea a continuat a doua zi la palat. După ce surorile sale vitrege au plecat la bal, Cenușăreasa a mers din nou la mormântul mamei, unde, pasărea albă i-a daruit o rochie și mai frumoasă decât prima. Și de această dată fata a dansat toată noaptea cu feciorul de împărat, iar în zori s-a furișat, urcându-se într-un păr din grădina casei sale. Povestea s-a repetat și în a treia seară, de data aceasta Cenușăreasa uimindu-i pe toți cu frumusețea ei. Când a încercat să fugă, pantoful din piciorul stâng s-a împotmolit în smoala cu care feciorul de împărat a uns scările, în speranța că o va putea opri pe frumoasa fată. Următoarea zi, feciorul de împărat a dat de veste în împărăție că o va lua de soție pe fata căreia i se va potrivi condurul găsit.
Cele două surori vitrege au încercat pantoful, tăindu-și chiar și părticele din picior în speranța că vor deveni împărătese. Două porumbițe de pe crengile alunului l-au avertizat pe feciorul de împărat de înșelătorie. Acesta le-a înapoiat pe fete părinților și i-a cerut Cenușăresei să probeze și ea pantoful de aur, care i s-a potrivit perfect fetei. În ciuda surorilor vitrege, prințul a luat-o cu el, la palat, pe frumoasa fată, cerând-o în căsătorie. Tot timpul cât nunta împărătească a ținut, cele două porumbițe au stat pe umerii Cenușăresei.
Această narațiune populară a reprezentat sursa de inspirație pentru mai mulți scriitori, printre care Frații Grimm și Charles Perrault, care introduce în poveste dovleacul, zâna cea bună și pantofii de sticlă. Există o variantă chinezească a poveștii, în care fata este ajutată de un pește, reîncarnare a mamei sale, dar și o variantă japoneză, în care fata este ajutată de o călugăriță budistă.
***
