Ivan Turbincă
- rezumat -
Povestea ne prezintă aventurile lui Ivan, un rus care a slujit în armată încă din copilărie. Ajuns la bătrânețe, el este lăsat la vatră fiind recompensat cu două carboave (veche monedă rusească de argint sau de hârtie, echivalentă cu o rublă) pentru serviciul său în slujba statului. După ce și-a luat rămas-bun de la colegii de oaste, Ivan a pornit la drum cântând, înveselit de câteva guri de rachiu consumate înainte de plecare.
În drumul său, îi întâlnește pe Dumnezeu și pe Sfântul Petru, care vizitau lumea deghizați în bătrânei. Sfântul Petru propune să se ferească din calea ostașului, având în vedere că, în trecut, și-au luat o bătaie zdravănă de la unul ca el. Dumnezeu refuză, spunându-i Sfântului că de drumețul care cântă nu trebuie să te ferești și că acesta era un om bun și milostiv. Deciși să-l pună la încercare, la următorul pod pretind amândoi că sunt oameni sărmani, iar Ivan îi dă fiecăruia câte o carboavă, din cele două pe care le avea, spunând că dacă Dumnezeu i-a dat lui, dă și el mai departe. Impresionat de firea milostivă a lui Ivan, Sfântul Petru îl îndeamnă pe Dumnezeu să îl răsplătească pe soldat. Ivan pleacă mai departe, însă Dumnezeu îi ține calea și, după ce Își revelă firea dumnezeiască în fața ostașului, îi spune că, pentru bunătatea de care a dat dovadă, îi poate oferi orice își doreste sau cere. Ivan îngenunchează în fața Domnului și îi cere să îi binecuvinteze turbinca (sac soldățesc pentru merinde), pentru ca oricine sau orice va intra în ea să nu mai poată ieși fără voia sa. Amuzat de cerere, Dumnezeu binecuvintează turbinca și, înainte să plece, îi spune lui Ivan că îl așteaptă să slujească la poarta Raiului, atunci când se va sătura de umblat prin lume.
Ivan vede în depărtare niște curți mari și își propune să ajungă până acolo. Deși era zgârcit din fire, boierul care locuia în acele locuri îi acordă lui Ivan găzduire doar când vede că purta straie de slujitor împărătesc, și decide să se folosească de el. Îi cere unei slugi să îi dea de mâncare și să îl culce pe oaspetele nedorit într-o casă nelocuită, despre care știa că era bântuită de draci. Ajuns în casă, Ivan se închină și, așa cum era îmbrăcat, se culcă pe divanul moale. Dracii îi smulg perna de sub cap, după care încep să facă gălăgie, mugind, orăcăind sau miorlăind. Nervos, Ivan oprește scandalul, cerându-le dracilor să intre în turbincă, după care se culcă cu capul pe ei.
Supărat de pierderea slujitorilor săi, Scaraoschi, căpetenia dracilor, îl pălmuiește pe soldat. Ivan îi poruncește Satanei să intre în turbincă alături de ceilalți draci, și trezește toată curtea boierească, bătând dracii cu nuiaua până când le pleznește pielea. Cuprins de spaimă, văzând cele întâmplate, dar și de bucurie, pentru că a scăpat în sfârșit de draci, boierul îi oferă lui Ivan găzduire și trai îndestulat. Ivan refuză, spunând că pleacă să Îl slujească pe “Dumnezeu, împăratul tuturor”.
Neavând cunoștință despre cele sfinte, Ivan îl întreabă pe fiecare om întâlnit unde Îl poate găsi pe Dumnezeu. Numai după ce îi cere ajutorul Sfântului Nicolae, și sărută iconița pe care o ținea la piept, Ivan se trezește în fața porții Raiului. Bate cu putere în poartă și îl întreabă pe Sfântul Petru dacă în Rai au tutun, votcă, femei sau lăutari. După ce Sfântul Petru îi spune că nu găsește nimic de genul acesta în Rai, Ivan pornește spre Iad, numindu-i săraci pe cei din Rai. Pentru că nu îi recunoaște vocea, dracul de la poarta Iadului îi deschide lui Ivan și se înspăimântă, realizând în ce pericol se aflau. Dracii îi îndeplinesc lui Ivan orice dorință pentru a nu ajunge din nou în turbincă, așa că Ivan, ca orice amator de distracții, face un chef de pomină cu rachiu, tutun, lăutari și femei frumoase. Talpa-Iadului, cel mai inteligent dintre draci, îl păcălește pe Ivan și îi dă impresia că a început războiul la poarta Iadului, după ce bate în tobă un marș militar. Ivan iese afară, iar dracii închid poarta în urma lui. Pentru că nu găsește nicio modalitate să deschidă poarta Iadului, pleacă din nou la poarta Raiului, pentru a-I sluji lui Dumnezeu.
Slujind la poarta Raiului zi și noapte, Ivan o întâlnește pe Moartea, care venise la Dumnezeu să primească porunci. Ostașul îi spune Morții că nu are voie să meargă la Domnul și o bagă în turbincă, după care se înfățișează el însuși înaintea lui Dumnezeu și Îl întreabă ce porunci are pentru Moarte. Dumnezeu îi cere lui Ivan să îi transmită Morții că, timp de trei ani, va trebui să ia doar oameni bătrâni. Ivan denaturează întreaga poruncă și îi spune Morții că, timp de trei ani, trebuie să mănânce copaci bătrâni. Supărată, Moartea mănâncă copaci până la expirarea termenului, după care se întoarce la Domnul pentru noi porunci. Deși știa tot ce se întâmplă, Domnul îi face în continuare jocul lui Ivan, și la următoarea înfățișare îi cere să îi transmită Morții că, timp de trei ani, trebuie să moară doar oameni tineri, și în alți trei ani, doar copii obraznici. Ivan îi spune Morții că, timp de trei ani, trebuie să mănânce copaci tineri, și în alți trei ani, doar vlăstari și nuiele. După 6 ani de chin și osândă, Moartea se întoarce pentru porunci, gândind în sinea ei că Domnul a dat în mintea copiilor. Ivan o bagă din nou în turbincă și nu îl mai anunță pe Dumnezeu de venirea ei, pedepsind-o în felul acesta pentru că a omorât foarte mulți oameni din vremea lui Adam și până în prezent.
După o vreme, Dumnezeu sosește la poartă și eliberează Moartea din turbincă, spunându-i lui Ivan că a venit vremea să moară și el. Ivan cere un răgaz de trei zile pentru a-și confecționa sicriul, și pentru a-și pregăti sufletul. Dumnezeu îi acordă răgazul cerut, dar îi ia turbinca din stăpânire, poruncindu-i Morții ca, după trei zile, să-i ia sufletul. După expirarea termenului, Ivan se preface că nu știe cum să se așeze în sicriu, așa că Moartea se hotărăște să îi arate. Ivan profită și închide capacul sicriului și pe Moarte înăuntru, după care îi dă drumul pe o apă curgătoare.
Văzând până unde merge îndrăzneala lui Ivan, Dumnezeu intervine din nou și o eliberează pe Moarte, și îl pedepsește pe Ivan să trăiască veșnic pentru a vedea cât de grea este bătrânețea. Ivan a continuat astfel să trăiască multe veacuri, chefuind cu tutun și băutura, după obiceiul său, iar autorul precizează că și acum probabil “a mai fi trăind, dacă n-a fi murit”.
***
