top of page

CARTEA ESTEREI

-rezumat-



Visul lui Mardoheu. Denunțarea unui complot.

(preambul)


   În cel de-al doilea an al domniei lui Artaxerxe cel Mare, iudeul Mardoheu, din seminția lui Veniamin, slujitor la curtea regelui din Suza, a avut un vis. În visul său, doi balauri urmau să se lupte. La urletul lor, toate popoarele s-au pregătit de război împotriva “neamului celor drepți”. Temându-se de moarte, cei drepți au strigat după ajutorul lui Dumnezeu. Din strigătul lor a ieșit un râu cu apă multă și lumină, soarele a răsărit, iar cei drepți i-au mâncat pe cei trufași. 

   Mardoheu își dorea să descopere însemnătatea visului. În aceeași seară, i-a auzit pe Gavata și Tara, doi eunuci care păzeau palatul, că se pregăteau să îl atace pe rege. Mardoheu i-a adus regelui la cunoștință de complotul împotriva sa. Cei doi eunuci și-au mărturisit intențiile, astfel că, din porunca regelui, au fost executați prin spânzurare. Mardoheu a fost recompensat cu daruri pentru că i-a salvat regelui viața, dar și-a atras ura lui Aman, mare dregător la curtea regală.


Capitolul 1

Regele Artaxerxe o alungă pe regina Vasti.


   Regele Artaxerxe a organizat un mare ospăț pentru prieteni, pentru nobilii Persiei și ai Mediei, dar și pentru mai-marii satrapilor (guvernator al unei provincii). A ținut apoi o petrecere timp de șase zile, pentru neamurile care se aflau în cetate și în curtea palatului regal. Din porunca regelui, slujitorii trebuiau să îndeplinească orice solicitare a invitaților și a celor care îi însoțeau. Regina Vasti a organizat și ea un ospăț pentru femei. 

   În cea de-a șaptea zi, regele le-a cerut celor șapte eunuci care îi slujeau să o aducă pe regină, să o așeze pe tron și să o încununeze, pentru a se mândri în fața oaspeților cu frumusețea acesteia. Dar regina a refuzat să vină, iar regele s-a mâniat și a poruncit ca aceasta să fie judecată. Principii mezilor și ai perșilor i-au spus regelui că, potrivit legilor, regina Vasti trebuia alungată pentru că se făcea vinovată de neascultarea unei porunci regale, reprezentând un exemplu negativ și pentru celelalte soții din regat, care ar putea crede că și ele se pot împotrivi voinței soților lor. Regelui i-a plăcut această soluție, ba mai mult, a poruncit să fie cunoscută în tot regatul.


Capitolul 2

Estera devine regină. Mardoheu descoperă o uneltire împotriva regelui.


   După alungarea reginei Vasti, slujitorii regelui au cerut dregătorilor din toate țările imperiului să găsească pentru rege fete tinere și frumoase, care urmau să locuiască în ”casa femeilor”, sub paza eunucului regal. Dintre acestea, regele urma să aleagă o fată care să-i fie soție.

   În cetatea din Suza trăia Mardoheu, fiul lui Iair. Tot aici locuia și  Estera, o copilă înfiată și adusă în casa acestuia, cu scopul de a-i fi femeie. Estera îi era rudă, tatăl său fiind Aminadab, fratele tatălui lui Mardoheu. Pentru că era foarte frumoasă, Estera a fost și ea prezentată lui Hagai, eunucul regal însărcinat cu paza haremului. Acesta a plăcut-o foarte mult și i-a rânduit șapte slujnice pe timpul șederii în ”casa femeilor”. Mardoheu i-a poruncit Esterei să nu își destăinuie originile, și a început să meargă periodic în curtea femeilor pentru a vedea ce face aceasta.

   La 12 luni după ce a sosit la palat, Estera și-a petrecut noaptea în odaia regelui, devenind preferata acestuia și, în cele din urmă, regina sa. Regele a sărbătorit cu un ospăț de șapte zile nunta sa cu Estera. În tot acest timp, Estera nu a dezvăluit legătura de rudenie cu Mardoheu și a continuat să se teamă de Dumnezeu și să-I respecte poruncile. Cei doi eunuci care erau căpeteniile corpului de pază au plănuit să-l ucidă pe rege pentru a se răzbuna pe acesta pentru funcția înaltă în care l-a numit pe Mardoheu. Însă acesta din urmă a aflat și i-a spus Esterei, care l-a informat pe rege. Eunucii au fost spânzurați, iar Mardoheu a fost recompensat.


Capitolul 3

Aman uneltește împotriva Iudeilor.


   Aman, fiul lui Hamadata Agaghitul, a fost numit în cea mai înaltă funcție de la curtea regală și toți curtenii i se închinau, din porunca regelui. Mardoheu a refuzat să i se închine, susținând că apartenența sa la religia monoteistă îi permite închinarea doar la Dumnezeu. Aman s-a înfuriat și și-a propus să îi nimicească pe toți iudeii de la curtea regelui Artaxerxe.

   În cel de-al 12-lea an al domniei lui Artaxerxe, Aman i-a propus regelui să-i nimicească pe iudei, susținând că erau un popor vrăjmaș, care nu se supune legilor regelui, având propriile legi, diferite de ale tuturor celorlalte popoare. Aman s-a oferit să doneze în acest scop în vistieria regală zece mii de talanți de argint. Regele i-a dat mână liberă lui Aman să facă ce vrea cu iudeii, dar a refuzat argintul propus.

   În cea de-a 13-a zi a lunii întâi, grămăticii au întocmit o scrisoare pe care au trimis-o către căpeteniile oștirilor și către guvernatorii din toate țările. Această scrisoare era trimisă în numele regelui și le poruncea să-i nimicească pe iudei și să le confiște averile.


Capitolul 4

Mardoheu îi cere Esterei să intervină pe lângă rege. Rugăciunea lui Mardoheu. Rugăciunea Esterei.


   Mâhnit de cele ce se întâmplau în regat, Mardoheu s-a îmbrăcat în pânză de sac și și-a pus cenușă în cap, în semn de pocăință. Slujnicele au informat-o pe regină de cele întâmplate cu Mardoheu. Aceasta a poruncit să îi fie dată jos pânza de sac, dar Mardoheu a refuzat. Atunci, regina l-a trimis la Mardoheu pe Hatac, eunucul său, pentru a afla ce se întâmplă. Mardoheu i-a spus lui Hatac despre porunca dată de rege, la îndemnul lui Aman, și i-a înmânat o copie a scrisorii trimisă în regat pentru nimicirea iudeilor.

   Prin Hatac, Mardoheu i-a cerut Esterei să obțină îngăduință de la rege pentru poporul ei, amintindu-i să-L cheme pe Domnul în ajutor. Ascultând cele spuse de Mardoheu, Estera i-a transmis înapoi că erau 30 de zile de când nu mai intrase la rege și că, potrivit rânduielilor, oricine se prezenta în fața regelui fără a fi chemat, plătea cu viața. Mardoheu i-a atras atenția să nu spere că, dintre toți iudeii, ea va scăpa, și că iudeii vor primi până la urmă ajutor din altă parte, dar ea și neamul său vor pieri. A adăugat, de asemenea, că ar trebui să își pună întrebarea dacă nu cumva ea a fost numită regină tocmai pentru a servi în această împrejurare. În urma acestui mesaj, Estera a poruncit ca toți iudeii să postească pentru ea. La fel urma să facă și ea și slujnicele ei, după care să se prezinte regelui chiar dacă risca să moară pentru această îndrăzneală. Cu smerenie, s-a rugat Domnului să îi dea curaj și să o ajute în demersul ei. Mardoheu, la rândul său, a îndeplinit porunca Esterei și s-a rugat Domnului să aibă milă de poporul Său.


Capitolul 5

Estera intervine la rege. Aman la ospățul reginei.


   Îmbrăcându-se în haine alese, Estera a intrat în odaia regelui, după ce a postit și s-a rugat timp de trei zile. La vederea reginei sale, regele s-a mâniat, dar Domnul a intervenit și i-a schimbat mânia în blândețe. Regele a luat-o pe Estera în brațe și a întrebat-o ce s-a întâmplat. De emoție, Estera a leșinat. Impresionat de starea în care se afla Estera, regele i-a promis acesteia că îi va da chiar și jumătate din împărăție, numai să își revină. Estera i-a cerut regelui să vină împreună cu Aman la un ospăț organizat de ea.


Capitolul 6

Aman trebuie să îi dea cinstire lui Mardoheu.


   În noaptea dinaintea ospățului Esterei, regelui i s-a citit din Cartea însemnărilor zilnice. Astfel, regelui i s-a amintit de binefacerea pe care i-a făcut-o Mardoheu când l-a salvat de complotul eunucilor. 

   În timp ce se afla în curtea palatului pentru a pregăti spânzurătoarea pentru Mardoheu, Aman a fost chemat în fața regelui, care i-a cerut să îi spună cum ar trebui cinstit un om. Gândindu-se că este vorba despre sine, Aman a răspuns că omul respectiv ar trebui îmbrăcat în veșmânt de vison și urcat pe calul regelui. Atunci regele i-a poruncit lui Aman să procedeze întocmai cu iudeul Mardoheu. Aman a fost nevoit să-l îmbrace astfel pe Mardoheu și l-a urcat pe cal, după care a străbătut toată cetatea, strigând că așa va fi tratat orice om pe care regele voia să-l cinstească. 

   Aman s-a întors apoi trist acasă și le-a povestit prietenilor și soției sale cele întâmplate. Aceștia i-au spus că Mardoheu era protejat de “Dumnezeul cel viu”și că acesta era motivul pentru care nu îl va putea răpune niciodată.


Capitolul 7

Estera intervine din nou la rege. Aman e spânzurat.


   Regele și Aman s-au prezentat la ospătul organizat de regina Estera. În timpul mesei, regele a întrebat-o pe Estera ce dorință ar vrea să îi îndeplinească. Estera a cerut îndurare pentru ea și poporul ei, care au fost ponegriți de un om viclean. Pentru că atunci când regele a semnat, la propunerea lui Aman, edictul de exterminare a iudeilor, neamul acesta a fost doar descris, nu și numit, regele nu știa despre ce vorbea Estera. Atunci Estera i-a spus că despre Aman era vorba, că acesta era omul viclean care a instigat la ură și crimă împotriva poporului ei. Regele s-a mâniat și a ieșit în grădina palatului.

   Între timp, Aman se ruga de regină să îl ajute să nu-și piardă viața, dându-și seama de pericolul în care se afla. Când regele s-a întors în încăpere, Aman tocmai căzuse pe pat implorând iertare, de aceea regele a crezut că voia să o siluiască pe Estera. Aman a fost spânzurat în spânzurătoarea pe care el o pregătise pentru Mardoheu.


Capitolul 8

Răzbunarea Iudeilor.


   După moartea lui Aman, regele Artaxerxe i-a dăruit Esterei tot ceea ce-i aparținuse celui decedat. De asemenea, regele l-a chemat în fața sa pe Mardoheu, după ce Estera i-a spus că acesta îi era rudă, și i-a dăruit inelul lui Aman.

   Estera a îngenuncheat din nou în fața regelui și i-a cerut milă față de poporul său. Regele a poruncit anularea vechiului decret prin care evreii urmau să fie exterminați. Astfel, grămăticii au redactat scrisori care au fost trimise în toate cele 127 de satrapii ale regatului, prin care guvernatorii erau anunțați de decizia regelui. La scurt timp, întreaga cetate a fost cuprinsă de veselie, iar Mardoheu a ieșit în public în veșmânt regesc, cu coroană de aur și diademă de vison. Văzând puterea și cinstea acordată iudeilor, mulți păgâni s-au tăiat împrejur și s-au convertit la credința iudaică.


Capitolul 9

Iudeii își măcelăresc dușmanii. Se instituie sărbătoarea Purimului.


   În cea de-a 13-a zi a lunii Adar au sosit, în satrapii, scrisorile regelui prin care iudeii erau cruțați. Mai-marii satrapilor, guvernatorii și grămăticii regali se temeau de iudei și de Mardoheu, după ce regele a poruncit ca acesta din urmă să fie cinstit în tot regatul.

În cetatea Suza, iudeii au ucis 500 de oameni, printre care și pe cei 10 fii ai lui Aman. Cu încuviințarea regelui, iudeii le-au luat acestora trupurile și le-au spânzurat public, ca avertizare pentru dușmani. Au mai ucis aproximativ 15.000 de dușmani, însa de averile lor nu s-au atins.

   În cea de-a 14-a și cea de-a 15-a zi, iudeii s-au odihnit și au petrecut cu bucurie și veselie pentru că au obținut pace în fața dușmanilor lor. Comunitățile evreiești din afara cetăților au sărbătorit cea de-a 14-a zi a lunii Adar, trimițând daruri apropiaților lor sau făcând acte de caritate, iar cei din metropole au sărbătorit în cea de-a 15-a zi. Această sărbătoare a bucuriei a fost numită Purim (sorți), pentru că Aman a încercat să arunce la sorți pentru a stabili data pentru nimicirea evreilor. Mardoheu și Estera au ținut post, după care au poruncit ca postul să fie ținut de toți evreii, pentru totdeauna, în amintirea celor întâmplate.


Capitolul 10

Slava lui Mardoheu.


   Vitejia și avuția lui Artaxerxe au fost înscrise în Cartea regilor Perșilor și Mezilor (cu însemnări zilnice). Mardoheu a fost foarte influent la curtea regală și și-a petrecut viața iubit de cei din neamul său, împlinind visul său din trecut în care un râu mic devenea mare, fiind înconjurat de soare și lumină multă. Mardoheu a știut atunci că Dumnezeu Și-a mântuit poporul, prin semne și minuni mari.

   În cel de-al patrulea an al domniei lui Ptolemeu și a Cleopatrei, Dositei, preot din neamul leviților, a adus la curtea regală scrierile despre sărbătoarea Purim. Lisimah, fiul lui Ptolemeu, care locuia în Ierusalim, a tradus scrierile în greacă și le-a trimis la Alexandria, prin Dositei și fiul său.


***

Timberly Williams

bottom of page