„Sfânta Xenia, cea smerită și nebună pentru Hristos”
-recenzie-
„Sfântă și fericită Xenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”
Sfânta și Fericita Xenia din Petersburg a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe drept mare făcătoare de minuni și unul dintre cei mai smeriți „nebuni pentru Hristos”. „Sfânta Xenia, cea smerită și nebună pentru Hristos” este cartea care prezintă ascensiunea ei spirituală și evlavioasă, dar care face cunoscuți și anii dinaintea pribegiei, contextul istoric în care Sfânta și-a închinat viața lui Iisus Hristos, precum și minuni săvârșite în zilele noastre.
În anul 1988, Sfântul Sinod localnic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a adus laudă Sfintei Xenia din Petersburg și a trecut-o oficial în rândul sfinților, deși oamenii o cinsteau și îi cereau ajutorul începând cu mai mult de două secole în urmă, încă din timpul vieții sale.
Potrivit cercetătorilor din domeniu, Sfânta Xenia s-a născut în anul 1731 într-o familie din mica boierime, ipoteză care are la bază faptul că, în copilărie, Xenia Grigorievna a studiat cu profesori particulari, practică întâlnită doar în familiile nobililor. S-a căsătorit la vârsta de 22 de ani cu Andrei Teodorovici Petrov, cântăreț cu rangul de ofițer la curtea împărătesei Elisabeta Petrovna, ceea ce, pentru vremurile respective, era foarte târziu pentru alegerea unui partener de viață. Cu Andrei Teodorovici Petrov, Sfânta Xenia a avut o căsnicie deosebit de fericită, cei doi fiind foarte apropiați sufletește. Timp de trei ani și jumătate, cât a durat căsnicia lor, familia Petrov era cunoscută ca iubitoare de cărți duhovnicești, dar și milostivă cu cei săraci. Casa familiei, situată în Storona Petersburgului, fusese cumpărată de Andrei Petrov din zestrea soției sale. Storona Petersburgului era partea periferică a Moscovei și cea mai săracă zonă a capitalei. Acest cartier periferic era populat de funcționari mărunți, de slujbași din instituțiile armatei, pensionari ai cancelariei statului, dar și de ofițeri, muzicanți și simpli lucrători de la curtea imperială.
Andrei Teodorovici Petrov a murit în anul 1755, în timpul unei epidemii de tifos, după ce s-a împărtășit și a îndemnat-o pe soția sa să Îi slujească Domnului. Din cauza durerii intense și a gândurilor legate de pierderea persoanei iubite, Sfânta Xenia a încărunțit peste noapte. Și-a condus soțul la groapă îmbrăcată în uniforma acestuia, spunând că nu Andrei Teodorovici a murit, ci Xenia Grigorievna. Din momentul trecerii soțului ei la Domnul, Sfânta Xenia a purtat numele acestuia până la sfârșitul zilelor sale. Și-a donat casa și banii celor sărmani, cărora le-a cerut să se roage pentru sufletul roabei lui Dumnezeu, Xenia, după care a luat drumul pribegiei. A renunțat la toate lucrurile lumești, dar și la sine, la propria sa identitate, dăruindu-se slujirii Domnului, aproapelui său și rugăciunii. A început să trăiască ca un ascet desăvârșit, doar că în mijlocul lumii și al suferinței lumești, devenind astfel „nebună după Hristos”. A renunțat chiar și la normele unui comportament social obișnuit și la cerințele morale ale societății, având în vedere că de cele mai multe ori își petrecea nopțile în ger, rugându-se, mergea desculță și foarte subțire îmbrăcată.
La fel ca mulți dintre „nebunii pentru Hristos”, Sfânta Xenia a fost înzestrată de Domnul cu darul clarviziunii și a adoptat „nebunia” din smerenie, pentru ca oamenii să atribuie darul său lui Dumnezeu. Prevestirile sale, de cele mai multe ori, nu aveau logică evidentă, sau luau forma unor aluzii. Una dintre cele mai importante preziceri ale ei a fost moartea împărătesei Elisabeta Petrovna, la 25 decembrie 1761. Autorul necunoscut ne spune că „nebunii”, printre care și Sfânta Xenia, au ales conștient drumul umilințelor și al celor mai mari jigniri, pentru a suprima în sine mândria, primul dintre cele șapte păcate capitale, dar și izvor al cruzimii, mâniei ori răutății.
Datorită iubirii pentru aproapele și a demascării nedreptăților, „nebunii pentru Hristos” au fost considerați „oamenii lui Dumnezeu”. Cei mai mulți dintre ei, pentru viața lor ascetică și evlavioasă, au fost trecuți în rândul sfinților. Astfel, și Sfânta Xenia a ales de bunăvoie atât renunțarea la bunurile lumești, cât și traiul printre cei mai săraci și înjosiți oameni. A fost numită Fericită pentru că mintea și sufletul său se aflau într-o permanentă stare de rugăciune și dorință de conexiune cu Dumnezeu. După ce, la 29 ianuarie 1757, a fost interzis vagabondajul pe străzile Petersburgului, Sfânta Xenia a fost surprinsă în mai multe rânduri rugându-se pe câmp. Se spune că, după ce înceta rugăciunea, mergea și lucra în grădina unui moșier, adormind printre straturile de legume.
Pentru a scoate în evidență felul de a fi, smerenia și sfințenia ei, textul îl citează pe Sfântul Efrem Sirul, conform căruia omul cu adevărat smerit este cel care se consideră cel mai păcătos înaintea lui Dumnezeu, nu defăimează pe nimeni, nu judecă, nu umilește, nu bârfește, nu vorbește decât dacă i se impune, iar când o face, vorbește liniștit, rar și cu rușine. Nu se consideră un model pentru ceilalți și nici nu le vorbește despre credință și are tot timpul în fața sa moartea, suportând cu bucurie jignirile, umilințele sau pierderile. Cel care întrunește toate aceste cerințe este cu adevărat fericit, pentru că din viața aceasta el devine templu al lui Dumnezeu. De asemenea, prin cuvintele preacuviosului Ioan Casian, aflăm că smerenia prin care se poate moșteni Împărăția Cerurilor poate fi căpătată doar printr-o sărăcie totală voluntară, aceasta fiind premergătoare și esențială pentru virtutea ascultării, puterea de a răbda și pentru blândețe. Pornind de la cuvintele celor doi Sfinți citați, cred că viața Sfintei Xenia este un exemplu perfect și evident de punere în practică a tuturor acestor atribute și totodată drumul care trebuie urmat către desăvârșire.
Pentru că, de-a lungul timpului, locuitorii din Storona Petersburgului au observat că acolo unde intra Fericita, domnea bunăstarea, numeroși negustori, burghezi, funcționari, dar și mame cu copii, se străduiau să o convingă pe sfântă să intre în casele lor. De asemenea, deși i se ofereau însemnate sume de bani, pentru rugăciuni, Fericita Xenia lua doar o copeică (monedă rusească egală cu a suta parte dintr-o rublă), pe care o dădea mai departe celor nevoiași. În același fel proceda și cu hainele pe care le primea, oamenilor făcându-li-se adesea milă de ea atunci când o vedeau atât de subțire îmbrăcată. Asta și pentru că, după ce uniforma soțului ei s-a deteriorat complet, Sfânta Xenia a înlocuit-o doar cu o bluză și o fustă de in, pe care le-a purtat până la sfârșitul vieții sale. Milostenia unora o primea cu recunoștință, însă pe alții îi refuza categoric, reproșându-le că săvârșeau nedreptăți. Fericita Xenia ajuta mulți nevoiași cu banii pe care îi primea, de aceea multe familii sărace urmăreau să se mute și ei acolo unde locuia Fericita, pentru că alături de ea duceau o viață mult mai bună.
Într-o perioadă în care împărăteasa Ecaterina a II-a, sau Ecaterina cea Mare, a Rusiei a promovat în funcții importante în stat pe adepții noii ideologii culturale și ateiste, iar mai mult de trei sferturi dintre mânăstiri au fost desființate, confiscându-se averile mănăstirești, Sfânta Xenia a propovăduit credința, lepădarea de sine și rugăciunea neîncetată.
Unul dinre cele mai importante citate care ne-a rămas de la Sfânta Xenia este „Niciodată în viață, să nu faceți rău nimănui. Dușmanii și răutatea omenească mă chinuie, mă fac să sufăr”. Însușirea, cu adevărat, a spuselor Sfintei, poate reprezenta pentru credincioșii aflați la începutul urcușului duhovnicesc, adoptarea unei căi plăcute Domnului către Împărăția Cerurilor.
Dintre rândurile cărții „Sfânta Xenia, cea smerită și nebună pentru Hristos”, de la Editura Egumenița, se desprind dragostea, încrederea și respectul pe care oamenii care o cunoșteau pe Xenia Grigorievna le aveau pentru aceasta încă din timpul vieții sale. Ani și secole la rând după ce Sfânta Xenia s-a mutat la Domnul și a fost înmormântată în cimitirul din Smolensk, oamenii au venit la mormântul ei, și-au plâns păcatele și i-au cerut ajutorul, fiind martori la multe minuni și vindecări.
Deoarece Sfânta Xenia a cunoscut fericirea conjugală, ea a fost dintotdeauna grabnic ajutătoare mai ales în rugăciunile legate de familie și cei apropiați. Lucrarea Fericitei Xenia a căpătat o altă dimensiune după ce a fost trecută în rândul sfinților, deoarece credincioșii ortodocși au încrederea că Dumnezeu lucrează prin sfinții Săi cu mai multă dăruire. Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe Sfânta Xenia din Petersburg la data de 24 ianuarie, alături de Sfânta Cuvioasă Xenia din Roma.
***
