Ion
- rezumat -
Cititorul este introdus în lumea satului Pripas și a personajelor sale într-un moment important din viața acestora – hora de duminică. Conflictul dintre Ion Glanetașu, pe de o parte, George Bulbuc și Vasile Baciu, de cealaltă parte, iese la iveală chiar cu această ocazie, anticipând nu doar derularea acțiunii ci și finalul romanului.
Ion Glanetașu, țăran sărac și harnic, dar dornic de înavuțire, o iubea pe Florica, fata văduvei lui Maxim Oprea. Deși frumoasă, aceasta era însă săracă și lipsită de zestre, astfel că Ion s-a reorientat către o alianță matrimonială cu Ana, fiica lui Vasile Baciu. Ana era considerată mai degrabă urâtă, însă o partidă foarte bună, întrucât tatăl său avea mult pământ. Vasile Baciu îl ura însă pe Ion, poate și pentru că îi aducea aminte de el în tinerețe, recunoscând în el aceeași patimă pentru pământ și lipsă de scrupule. În schimb, Vasile Baciu și-l dorea drept ginere pe George Bulbuc.
După horă, căutând un motiv de ceartă, și întrucât s-a considerat jignit de Vasile Baciu, care, beat fiind, l-a numit ”sărăntoc”, Ion l-a bătut pe George Bulbuc la cârciumă, considerându-l pe acesta cauza problemelor sale.
Ion a fost certat de preotul Belciug pentru conflictul creat, atitudine care l-a plasat pe acesta din urmă pe o poziție antagonică cu familia învățătorului Herdelea, care i-a luat apărarea lui Ion. Sămânța acestui conflict, alimentată și de faptul că familia Herdelea avea casa construită pe pământul bisericii, și-a produs efectele pe toată durata romanului, preotul și învățătorul încercând să își facă rău reciproc, dar sfârșind prin a se împăca.
În duminica următoare, preotul l-a certat din nou pe Ion, în public, în cuvântarea de la sfârșitul slujbei. De asemenea, un nou conflict, generat de o neînțelegere privind hotarul dintre Ion și vecinul său Simion Lungu, l-a făcut pe preot să se ofere ca martor și să îl sfătuiască pe cel din urmă cu privire la formularea unei plângeri în justiție. Ion a cautat și el ajutor din punct de vedere juridic la familia Herdelea. Deși Ion și Simion Lungu s-au împăcat, plângerea a avut drept rezultat condamnarea lui Ion la două săptămâni de închisoare.
Pendulând între dragostea pentru Florica și cea pentru pământurile tatălui Anei, Ion a conceput un plan pentru a-l obliga pe Vasile Baciu să își lase fiica să se căsătorească cu el, cu zestrea aferentă. Urmare acestui plan cinic, Ion a lăsat-o pe Ana însărcinată, vizitele lui fiind surprinse de către George Bulbuc.
Aflând adevărul și, prin medierea preotului Belciug, Vasile Baciu a fost până la urmă de acord cu nunta, amânând însă socoteala cu Ion asupra zestrei fetei. Nași de cununie le-au fost soții Herdelea, care în acest timp au avut propriile emoții legate de nunta dintre fiica lor, Laura, și George Pintea, dar și de preocupările politice ale fiului lor, Titu Herdelea. Acesta din urmă s-a implicat tot mai mult în cauza românilor din Transilvania, devenind naționalist înfocat (atât învățătorul Herdelea, cât și fiul său Titu s-au angajat în lupta politică pentru alegerea noului deputat de Armadia, însă fiecare pentru alt candidat). La finalul romanului, Titu a încercat dealtfel să își găsească norocul, în calitate de gazetar, în Regatul României, intrigă care va sta la baza acțiunii din romanul ”Răscoala”.
Dupa nunta Anei, Vasile Baciu nu a mai vrut să oficializeze transferul pământurilor din zestre, fapt care a atras mânia lui Ion față de Ana, dar și o plângere în justiție împotriva tatălui acesteia. După multe ezitări, Vasile Baciu a fost de acord cu acordarea zestrei promise. În ciuda traiului rău, alungată, bătută și jignită atât de soțul, cât și de tatăl său, Ana l-a născut pe Petre.
Din cauza ajutorului dat lui Ion (formularea unei plângeri împotriva judecătorului din cauza cu Simion Lungu), învățătorul Herdelea a fost condamnat la 8 zile de închisoare și amendat cu 50 de coroane, urmând să fie suspendat din funcția de învățător până la judecarea apelului. În final a fost achitat, cu sprijinul avocatului Victor Grofșoru. Din cauza dificultăților financiare ale familiei Herdelea, unele obiecte de mobilier au fost vândute la licitație, operațiune la care a participat și preotul Belciug. În plus, acesta a refuzat să le transfere pământul pe care își aveau construită casa, silindu-i să își găsească o altă locuință în Armadia.
Totuși, ulterior, în ciuda răutăților reciproce, atât preotul Belciug, care avea și calitatea de profesor de religie, cât și învățătorul Herdelea, au intrat în conflict cu inspectorul Horvat, cei doi apropiindu-se din nou sub influența unui sentiment de apartenență la un front comun în fața asupririi maghiare. La sfârșitul romanului, preotul Belciug a făcut dealtfel demersurile necesare pentru a-i ceda locul de casă surorii lui Titu și Laurei, Ghighița Herdelea.
Căsătoria Floricăi cu George Bulbuc l-a făcut pe Ion gelos, el încercând recucerirea acesteia, lucru care a dus la sinuciderea Anei. Respectiva hotărâre a fost luată de Ana după multe frământări, la ea contribuind, pe lângă viața grea și nefericită din casa lui Ion, și anumite episoade din viața satului, precum spânzurarea cârciumarului Avrum și moartea lui Dumitru Moarcăș, persoana care stătea în gazdă la familia Glanetașu.
Sinuciderea Anei nu a fost regretată de Ion, care chiar și-a imaginat că, având copilul său și al Anei, devine nu doar bogat ci și liber. Lucrurile nu au decurs totuși conform planului, pentru că, după ce copilul a murit, Vasile Baciu i-a cerut lui Ion pământurile înapoi. Preotul Belciug s-a implicat în împăcarea dintre Ion și Vasile Baciu, reușind să îi determine pe cei doi să semneze un act prin care averea să rămână Bisericii, dacă vreunul dintre ei ar fi murit fără a avea urmași.
Între timp, avertizat de vizitele tot mai dese ale lui Ion la Florica, George Bulbuc a sosit inopinat acasă, unde a avut o altercație cu un necunoscut, care încerca să se furișeze prin grădină. Necunoscutul s-a dovedit a fi chiar Ion, care, lovit în cap cu sapa, a agonizat până dimineața. George Bulbuc a fost arestat. Florica a rămas însărcinată, lucru care a dus la nașterea zvonului că ar fi vorba chiar despre copilul lui Ion.
Prin moartea sa, visele de îmbogățire ale lui Ion s-au năruit, acesta fiind înmormântat chiar în curtea bisericii noi, în mod ironic, în semn de mulțumire pentru că și-a lăsat averea Bisericii.
***