Mara
- rezumat pe capitole -
Capitolul I
Săracuții mamei
Mara era o văduvă săracă și harnică, ce avea doi copii: Persida și Trică. Soțul ei a fost cizmar iar ea se ocupa cu micul comerț pe la diverse târguri din Mureș și Arad. Era un comerciant priceput și un intermediar desăvârșit, ce deseori prefera un câștig mai mic, în schimbul rulării produselor pe care le avea spre vânzare. Creștină “adevărată”, ea se închina totuși la icoana făcătoare de minuni din mânăstirea minorită (una dintre ramurile ordinului catolic al franciscanilor), Maria Radna, deși era convinsă că o Maică a Domnului ”nemțească” nu avea cum să săvârșească minuni. Ea “știa” că viețuitorii mânăstirii dețineau o știință tainică și făceau ”farmece” pentru ca fiecare credincios să își găsească rezolvare la durerea pe care o avea.
Copiii, ”sărăcuți”, pentru că nu aveau tată, îi ținea după ea, neavând cu cine sa îi lase. Era obosită și muncea continuu, dar când îi vedea pe aceștia, nespălați și obraznici, își recăpăta puterea de muncă. La sfârșitul fiecărei zile își făcea socotelile. În cei trei ciorapi pe care îi avea la capătul patului, unul pentru bătrânețe și înmormântare, și ceilalți doi pentru Persida și Trică, adăuga zilnic câte un bănuț. Își dorea o viață bună pentru copiii ei: pe Persida dorea să o facă soție de preot, iar pe Trică, cojocar. Educația lui Trică nu avea să o coste prea mult, întrucât nu trebuia decât să fie primit ucenic la Bocioacă, starostele cojocarilor din Lipova, spre deosebire de Persida, a cărei școlarizare la călugărițele din Oradea-Mare ar fi costat-o 60 de florini pe an. Bani avea, însă voia ca din ciorapul Persidei să plătească preluarea în arendă a podului de peste Mureș. Își făcuse socoteala ca mai apoi, din profitul obținut, să câștige taxa anuală de școlarizare a fetei.
Capitolul II
Maica Aegidia
Maica Aegidia era o femeie micuță și aspră, însă lacrimile de mamă văduvă ale Marei o sensibilizau. Mara știa și profita de acest lucru, astfel că a facut tot posibilul ca maica stareță să reducă taxa de școlarizare a Persidei. De asemenea, tot ea a intervenit pe lângă domnul Hubăr, economul orașului (administrator), ca Mara să primească în arendă podul de peste Mureș. Deși Marei îi lăcrimau ochii seară de seară, numărându-și banii, ea se plângea maicii Aegidia că lumea nu mai trece podul, astfel încât maica a sfârșit prin a contribui personal la taxa de școlarizare. Iarna, când Mureșul era înghețat și nimeni nu trecea podul, maica plătea ea însăși întreaga taxă.
În primăvară, învățătorul Blăguță, pescar amator, s-a abătut pe la Mureș, iar Costi Blagovici, un alt elev mai mare, a fost pus să îi țină locul. Acesta l-a bătut pe Trică, după ce băiatul l-a înfruntat. Cu lacrimi în ochi, Trică a mers la mânăstire, pentru a se plânge Persidei. Când sora sa a auzit ce s-a întâmplat, l-a luat pe Trică de mână și a fugit din mânăstire. Au luat o luntre de la Sărărie pentru a trece Mureșul, însă apele învolburate au purtat luntrea în aval. Oamenii de pe mal, văzându-i pe copii în pericol, au pornit spre ei pentru a-i salva. A observat și Mara agitația, însă nu s-a gândit că ar fi vorba de copiii ei, până ce nu a văzut-o pe maica Aegidia venind îngrijorată. Copiii au fost salvați, iar maica Aegidia și Mara au fost înduioșate aflând că Persida a fugit din mânăstire doar pentru a-și apăra fratele. Deși era supărată pe maică pentru că nu a supravegheat-o pe Persida, văzând cum oamenii și carele treceau podul fără să plătească, Mara s-a întors la treaba ei, iar Persida și maica s-au întors la mânăstire.
Capitolul III
Furtuna cea mare
Toți locuitorii Radnei și Lipovei știau despre pericolul în care s-au aflat copiii Marei, și fiecare povestea întâmplarea mai departe, adăugând și de la sine. Răstălmacind faptele, oamenii au ajuns să spună că maica Aegidia i-a facut nemernici pe români și pe învățătorul Blăguță, ca învățătorul ar trebui alungat, dar că maicuțele ar fi fost de fapt nemernice, pentru că nu aveau grijă de copiii oamenilor, ori chiar că Mara ar fi vândut-o pe Persida măicuțelor. Astfel, dintr-o întâmplare măruntă, mii de oameni au ajuns sa se învrăjbească între ei.
Învățătorul Blăguță l-a dat pe Trică afară din școală, ca urmare a întâmplărilor de pe malul Mureșului. Mara a încercat să-l ducă pe băiat la cojocarul Bocioacă, din Lipova, pentru a-l face ucenic, însă a fost refuzată, tot din cauza recentului scandal. Maica Aegidia a sărit din nou în ajutorul Marei, și i-a dat o scrisoare de recomandare către ”părintele guardian” de la Arad, pentru a-l primi pe Trică la mânăstire. Lăsând cu greu podul în grija vărului său, Gheorghe, Mara a plecat cu Trică la Arad, însă s-a răzgândit și nu l-a mai dus pe acesta la mânăstire, ci la cojocarul sârb, Steva Claici.
Capitolul IV
Primăvara
Odată cu trecerea anilor și creșterea veniturilor, Mara părea că se schimbă, dar nu fizic, căci tot murdară și nepieptanată era. Schimbarea se afla în atitudine, ținându-și acum spatele mai drept și fără a mai intra în conflict cu oamenii. Împreună cu Anton Hubăr, măcelar și econom orășenesc la Lipova, ea începuse să ofere împrumuturi, cu camătă. Câștigurile, deși nu erau mari, contribuiau la sporirea veniturilor sale.
Trică avea acum 15 ani și devenise calfă. Deși se îmbrăca mai bine, se spăla foarte rar, astfel că Persida se speria de fiecare dată când îl vedea. Obișnuindu-se cu disciplina și cu curățenia din mânăstire, când își vizita mama, Persida își petrecea timpul făcând curat.
In postul Paștilor, Mara a făcut curățenie în curte și în casă și a cumpărat mai multe obiecte de mobilier. Deși era îngrozită văzând cum se cheltuie banii, se temea ca fata să nu își dorească să rămână la mânăstire, atrasă de calugărițe.
Peste drum de mânăstire se afla măcelaria familiei Hubăr, de care se ocupa Hubărnațl, un băiat de 21 de ani, cu șortul mereu curat, și mama sa, ”Hubăroaia”. Într-o zi de primăvară, după ce una dintre ferestrele vopsite ale mânăstirii s-a spart, Națl și Persida și-au întâlnit, fără să vrea, privirile. Din acel moment, fiecare dintre ei a căutat să îl mai vadă pe celălalt. Cu gândul la Națl, Persida nici nu a observat schimbările de acasă, spre dezamăgirea Marei.
Mara s-a hotărât să o ducă pe Persida la Arad. Fata devenise între timp speriată de zbuciumul sentimentelor și invidia fericirea simplă a măicuțelor din spatele zidurilor mânăstirii.
Capitolul V
Ani de tinerețe
După ce Hubăroaia a aflat de la maica Aegidia că Națl se holba la ferestrele mânăstirii, în căutarea Persidei, a avut o lungă discuție cu soțul ei, pentru a hotărî împreună ce era de făcut cu băiatul lor. Spre deosebire de Hubăroaia, pe Hubăr, om vesel și iubitor de distracții și voie bună, nu îl deranja faptul că Națl era interesat de fata Marei, și își dorea ca fiul său să aibă viața și cariera lui. I-ar fi cedat bucuros măcelaria, însă, întrucât Națl nu întrunea condițiile necesare, cei doi soți au hotărât să îl trimită pe băiat în călătoria de doi ani pe care acesta o mai avea de făcut pentru a trece de la stadiul de calfă (muncitor calificat, superior ucenicului) la cel de măcelar.
Plecat în călătoria stabilită, Națl a mers mai întâi la Arad, unde s-a cazat la hotelul breslei măcelarilor. Tot atunci, în Arad a sosit și Mara, însoțită de Persida, care a fost cazată în casa soților Claici, unde Trică era calfă. Milena, fata cea mare a lui Claici, urma să se căsătorească, iar Persida a fost rugată să rămână la ei, pentru a ajuta la întocmirea zestrei. Mara a fost bucuroasa, întrucât șederea Persidei la Arad urma astfel să nu o coste mai nimic.
În Arad, Persida l-a întâlnit de două ori și pe Națl: o dată în piață, și ce-a de-a doua oară, la nunta Milenei. Întrucât întâlnirea a fost la fel de încărcată emoțional pentru ambii tineri, iar lui Națl i se mai adăuga și gelozia de a-l vedea pe Codreanu, unul dintre “frații de mire”, în preajma Persidei, acesta a hotărât să-și continue călătoria mai devreme decât plănuise.
Capitolul VI
Ispita
Mersul Marei se schimbase de când ea s-a hotărât, în mintea ei, ca Persida și Codreanu se potriveau, fiind făcuți unul pentru altul. Nepot de protopop, Codreanu urma să se însoare cu fiica preotesei, și să fie hirotonit preot la Buteni. Nu își dorea să nesocotească voia părinților, însă Persida îi era dragă și nu voia sa rateze experiențe pe care doar în această perioadă a vieții le putea trăi.
După un timp, Persida l-a revăzut pe Națl, întors pentru o scurtă perioadă în Arad. Cu părul încâlcit și cu hainele murdare, Națl a fost privit de Persida cu aceeași ochi cu care l-a privit prima dată, din fereastra spartă a mânăstirii. Emoționați, cei doi își doreau să rămână singuri, însă Persida s-a îndepărtat de Națl și a intrat într-o biserică.
Capitolul VII
Zbuciumare
Trist și cu gândul la Persida, Națl și-a dat seama că el nu a fost născut să fie măcelar. Trecea zilnic, de mai multe ori, prin fața casei familiei Claici, cu speranța de a o vedea pe Persida, care, deși își dorea să îl vadă, nu concepea ca lumea să afle ceea ce “n-ar trebui să știe”.
Aflată în vizită, Mara, împreună cu Trică și soții Claici, au mers la târg. Rămasă singură în casă, Persida a hotărât să iasă în întâmpinarea lui Națl, care își făcea drumurile obișnuite prin fața casei. S-au întâlnit lângă Mureș și, ținându-se de mână, s-au plimbat pe mal. Națl a mărturisit că umbla “jerpelit” pentru că, în felul acesta, lumea îl evită, iar Persida, la rândul ei, și-a mărturisit în mod indirect sentimentele și a fost uimită să își dea seama că el “știa”.
Capitolul VIII
Datoria
Persida își amintea sfatul maicii Aegidia ca întotdeaună să îi pună pe primele locuri în viață pe Dumnezeu și pe părinții ei. Cu mustrări de conștiință pentru întâlnirea cu Națl și pentru durerea pricinuită acestuia, Persida s-a hotărât să se întoarcă acasă.
Întrucat luase în arendă ”pădurea împărătească” de la Cladova, Mara avea treburi în târg, căutându-și clienți pentru lemnele din pădure, astfel că nu putea să meargă acasă cu Persida. Când Mara a ajuns seara acasă, Persida i-a mărturisit toate sentimentele ei pentru Națl și faptul că se considera vinovată pentru degradarea și supărarea acestuia. Mara a trimis-o pe Persida pentru sfaturi la maica Aegidia, după ce i-a spus fetei că nu ar aproba niciodată o relație cu Națl, de naționalitate germană, pentru că nimeni din familia ei “nu și-a spurcat sângele”.
Capitolul IX
Inima, săraca
Fiu de preot și nepot de protopop, Pavel Codreanu a fost crescut făcându-i-se întotdeauna voia. Și părinții lui își dădeau seama de asta, însă acum era prea târziu pentru a mai schimba ceva.
Aflat în vizită la bunicul său, protopopul, Codreanu a fost invitat la Buteni, de Gheorghe al lui Baltă, un sătean venit la protopop să ceară aprobare pentru împrejmuirea cimitirului. Îndemnat de bunicul său, a acceptat invitația, bucurându-se că astfel își putea face datoria de a le vizita pe preoteasa din Buteni și pe fiica ei, Maria. Când a văzut-o pe Maria, Codreanu a fost uimit de cât de mult aceasta se schimbase de la ultima întâlnire, însă și-a dat seamă și că inima lui aparținea Persidei.
A luat hotărârea de a lămuri lucrurile cu Persida, înțelegând totodată că trebuia să vorbească mai întâi cu mama ei. Ajuns în Radna, nu a găsit-o pe Mara acasă, astfel că a mers la mânăstire, unde se afla Persida. A fost surprins să o vadă bucuroasă de întâlnire. Persida i-a mărturisit că, dacă el i-ar cere, ar fi dispusă să părăsească mânăstirea, deși ea credea că nu era încă momentul potrivit. Dupa ce i-a sărutat mâna Persidei, Codreanu a părăsit mânăstirea.
Capitolul X
Cine ce poate
Târgul de toamnă din Arad reunea meșteri și gospodari din toată țara. Cojoace, lemnărie, bucate, turme de oi, porci sau herghelii de cai, butoaie cu vin sau țuică îmbogățeau piețele și câmpia dimprejurul orașului.
După un an de zile petrecut la Calici, Trică a devenit un lucrător priceput. Cu toate acestea, îi era greu să plece pentru a săvârși cei doi ani de călătorie. Văzând o bundă cusută de el, Bocioacă, starostele cojocarilor din Lipova, care în trecut refuzase să îl ia ucenic pe Trică, s-a oferit acum să îl angajeze calfă.
După ce a renunțat la afacerea cu Hubăr, Mara, împreună cu vărul ei, Gheorghe, a luat din nou podul în arendă. Dezamagită că fostul pețitor al Persidei, Codreanu, s-a căsătorit și a devenit preot, Mara era mulțumită că urma să îl aibă pe Trică acasă, pentru că acesta urma să o ajute cu Persida, să o ia de la mânăstire și să o aducă cât mai des la biserica din Radna.
Pe drumul catre biserică, Persida l-a întâlnit din nou pe Națl în fața măcelariei, întors acasă după o lungă perioada de timp. Cei doi îndrăgostiți s-au întâlnit atât la culesul viei, cât și la horă, când au dansat amândoi, spre încântarea celorlalți, dar spre rușinea Persidei. Pe drumul de întoarcere de la horă, Națl și-a mărturisit sentimentele, însă Persida l-a îndepărtat, spunând că niciodată nu va trece peste voia mamei ei.
Capitolul XI
Altă lume
Persida, împreună cu Marta, soția lui Bocioacă, Andrei Brădeanu, ”scriitor” la notarul din Miniș, Emilia și Nina, nepoatele părintelui Isai, au mers în vizită la Andrei Corbu, nobil de Cărpeniș și fost întemnițat în timpul ”Revoluției” (probabil cea din anul 1848).
Domnul Burdea, un personaj cu “ochi de dihor”, unul dintre oaspeții familiei Corbu și prieten din copilărie al lui Națl, i-a spus Persidei că știa despre sentimentele dintre ea și prietenul său. Deși Burdea o înfricoșa și era îngrozită că acest om îi știa toate secretele, înțelegea de ce Națl i s-a confesat, întrucât și ea se simțea atrasă de stilul acestuia direct, dar profund, de a privi lucrurile. A căutat să rămână singură cu el, pentru a adânci discuția.
Sosiți la crama, unde se afla Mara, cei doi au continuat să vorbească în timp ce Mara a adormit lângă foc. Întrucât toți tinerii erau invitați, în următoarea seară, din nou la familia Corbu, Burdea i-a mărturisit Persidei că îl va aduce și pe Națl și îi va pune pe amândoi față în față, încât “ori te lași, ori te lasă”. Când s-a trezit, Mara a găsit-o singură pe Persida, pe dealul de lângă vie. Fata, “umilită”, i-a mărturisit mamei sale că dorea să se întoarcă la mânăstire.
Capitolul XII
Două porunci
Deși avea principii și știa că, pentru a intra în rândul ”stăpânilor”, Națl trebuia să săvârșească cei doi ani de călătorie, Hubăr s-a înțeles cu Bocioacă, starostele breslei, să treacă cu vederea neajunsurile lui Națl. Până la întrunirea membrilor breslei, Bocioacă a aflat că Națl era îndrăgostit de Persida, și a hotărât să nu îl mai accepte pe Națl în rândul stăpânilor, până ce nu își va face anii de călătorie.
Deși Burdea i-a spus că, retrăgându-se la mânăstire chiar când trebuia să se vadă cu el, la vila familiei Corbu, Persida îl iubea și ea, după o ceartă cu tatăl său, Națl a plecat de acasă cu sentimentul că era singur pe lume.
Capitolul XIII
Datorii vechi
Înainte de a pleca, Națl s-a împrumutat de la Griner, un evreu, neguțător de piei, cu trei sute de florini. Hubăr a aflat că Națl a plecat fără să își ia rămas bun de la mama sa, și s-a mâhnit, gândindu-se că băiatul trebuie să fi fost supărat în urma discuției purtate cu el.
Persida a petrecut mult timp în casa familiei Bocioacă, mai ales ca starostele își propusese să o căsătorească. Aceasta s-a vazut zilnic cu Brădeanu, însă, atunci când urmau să stabilească nunta, ea a fugit din nou la mânăstire.
Națl s-a întors în preajma Paștelui, cu anii de călătorie încheiați. Persida era mândră că era iubită de un om atât de destoinic. Când Bocioacă le-a propus membrilor breslei să îl accepte pe Națl ca “maiestru”, unul dintre membri a cerut să se citească ”cartea” acestuia de călătorie. Din aceasta reieșea că Națl a avut pauze mari între perioadele lucrate, astfel că, membrul respectiv a solicitat ca numirea lui Națl să fie amânată până la praznicul Sfântului Ilie. Tot orașul a aflat de această amânare. Însuși Hubăr a aflat, și a fost rușinat. I-a reproșat și lui Națl rușinea pățită. Cei doi s-au certat și au ajuns la violențe fizice, fiind nevoie de intervenția unei calfe pentru a-i despărți.
Capitolul XIV
Rostul lui Bandi
În Săptămâna Patimilor, pe drumul de întoarcere de la Lipova, Persida l-a reîntâlnit pe Bandi, un orfan care trăia din mila oamenilor. Mama sa, Reghina, fostă servitoare în Radna, a fost o femeie voinică și sănătoasă, până când a născut. În urma nașterii i-au paralizat o mână, un picior și gura, și s-a îmbolnavit psihic. Când copilul a împlinit opt ani, Reghina a murit. Maica Aegidia l-a dat pe Bandi ucenic la un cizmar, dar acesta a fugit, rătăcind pe străzi. Cuprinsă de milă, Persida l-a dus acasă la mama ei. Deși băiatul îi era de ajutor Marei, Persidei îi era frică de el, întrucât băiatul dezvoltase un atașament bolnăvicios față de ea.
Când Persida a auzit despre conflictul din familia Hubăr, l-a trimis pe Bandi să îl caute pe Națl și să îi dea întâlnire în spatele Sărăriei. Hubăr se lovise la cap în urma altercației cu fiul său și zăcea la pat. Națl s-a dus temător spre locul de întâlnire și i-a povestit Persidei că tatăl lui a vrut să îi dea o palmă. Când el l-a văzut că vine, a aruncat cuțitul pe care îl avea deja în mână, și și-a îmbrâncit tatăl, care s-a împiedicat și s-a lovit la cap. Regretând și învinovățindu-se de cele întâmplate, Națl i-a cerut fetei să se îndepărteze de el, neconsiderându-se destul de bun pentru ea. Stăpâna pe sine, Persida a refuzat și l-a îmbrățișat, iar el a sărutat-o ușor pe frunte. Persida i-a dat întâlnire a doua zi, în același loc.
Capitolul XV
Isprăvile lui Trică
Soția lui Bocioacă, Marta, avea trei copii: doi băieți mici și pe Sultana, o fată de unsprezece ani. Deși Marta era doritoare de petreceri și îi plăcea compania bărbaților, își păzea cu strășnicie bărbatul, ferindu-l de ispite. Marta ura orice femeie tânăra, îndeosebi pe Persida. Bocioacă și-a dat seama, astfel că avea o bunătate deosebită față de Trică.
Marta își dorea ca, pe viitor, să o căsătorească pe Sultana cu Trică, însă băiatul manifesta un interes deosebit nu pentru Sultana, ci pentru Marta. Înspăimântat și furios de gândul apropierii dintre Persida și Națl, Trică a început să-l urmărească pe acesta din urmă în drumurile lui spre Sărărie. Ajungând în spatele Sărăriei, Trică l-a înfruntat pe Națl și i-a reproșat că a necinstit-o pe sora sa, după care l-a lovit, și l-a mușcat de mână. Desi Națl era plin de sânge, nu a ripostat, ci doar l-a împins pe Trică. Când Persida și-a făcut apariția, însoțită de Bandi, i-a mărturisit lui Trică sentimentele ei pentru Națl, dar și neliniștea că relația dintre ei nu avea sorți de izbândă. Trică a hotărât să îi ajute, și că cei doi trebuiau să se căsătorească. De aceea, în miez de noapte, a mers la preotul din Sân-Miclaus, prieten cu Persida, pentru a-i propune să îi căsătorească pe cei doi. Deși surprins de apariția lui Trică, preotul a acceptat inițial, dar, când a aflat că nu au îngăduința părinților, a spus că se mai gândește întrucât, pentru o asemenea faptă, putea primi 20 de ani de temniță.
Capitolul XVI
Greul vieții
Mara simțea că se întâmplă ceva important în casa ei, din privirile cu subînțeles dintre Trică și Persida, și a fost îndurerată când a sosit acasă și nu a mai găsit-o pe fată. S-a dus la Trică pentru a afla ce se întâmplase. Acesta i-a spus că Persida se afla la Viena, împreună cu Națl, și a rugat-o pe mama sa să își dea acordul pentru căsătoria dintre cei doi. Mara a refuzat, nădăjduind că Persida se va întoarce, într-o zi, acasă.
La Viena, Persida și Națl aveau o viață liniștită și bună, după ce Națl s-a asociat cu alți doi măcelari și conduceau împreună o măcelarie. Persida a primit o scrisoare de la mama ei, în care ea îi scria că nu o învinovățea și se ruga lui Dumnezeu pentru ea. Sentimentul vinovăției a cuprins-o din nou pe Persida iar pe Națl a început să îl sperie apropierea dintre Persida și mama ei. El se gândea că, într-o zi, Persida avea să îl părăsească pentru a se întoarce acasă, la Radna. Deși Persida i-a mărturisit acestuia că întotdeauna va pune datoria față de el mai presus de oricine, Națl a început să se îndepărteze de ea, spunând în cele din urmă că el nu mai voia să trăiască în Viena. Persida i-a propus să se întoarcă împreună acasă, însă Națl a refuzat susținând că nu va putea tolera judecata și disprețul oamenilor, care credeau că ei nu trăiau împreună ca soți legitimi.
Capitolul XVII
Birtul de la Sărărie
În preajma sărbătorii Sfântului Petru, Mara a aflat de la Trică că Persida și Națl s-au întors de la Viena. Întrucât Mara nu voia să o vadă alături de neamț, Persida s-a simțit rănită, dar în același timp și mândră, pentru că mama sa era o femeie care nu își ierta fiica știind că se aflam într-o căsnicie nebinecuvântată. Persida se ruga frecvent ca Domnul să o binecuvânteze cu un copil. Întors acasă, Națl se simțea împovărat de căsnicie, încurajat și de mama sa, care era de părere că Persida i-a tulburat mințile. Națl voia să se despartă, dar să o lase în siguranță financiară pe Persida, de aceea a acceptat propunerea de a lua în arendă cârciuma de la Sărărie.
Persida muncea neîncetat pentru ca lucrurile să prospere. Având în vedere că ea se ocupa de toate, clienții știau că merg “la Persida” iar pe Națl îl priveau doar ca pe soțul Persidei. El își petrecea timpul jucând cărți și petrecând cu prietenii săi, care consumau pe datorie. Persida și-a dat seama că era însărcinată, însă Națl i-a spus că s-a rugat să îl ferească Dumnezeu de a fi tată. Persida s-a simțit jignită, întrucât nu se aștepta la cuvinte atât de dure din partea lui, iar în curând au ajuns să își spună vorbe grele. Persida l-a pălmuit pe Națl de două ori, după care el a lovit-o cu pumnii. Națl a ieșit din casă, spunând slugilor că pleacă definitiv. Încercând să se ocupe de treburile gospodăriei ca întotdeauna, Persidei i s-a făcut rău, iar slujnica a chemat o moașă.
Capitolul XVIII
Blestemul casei
Când Mara a aflat că Persida a fost bătută, a uitat de toate supărările și a vizitat-o. A venit și Națl, însoțit de un doctor neamț, care a spus că nu mai avea ce să facă pentru copil și că trebuia să lase natura să își urmeze cursul. Mara i-a reproșat lui Națl cele întâmplate, însă Persida i-a luat apărarea, spunând că lucrurile nu s-ar fi întâmplat așa dacă ea nu l-ar fi lovit prima. De asemenea, i-a spus că erau căsătoriți legal, în fața lui Dumnezeu, încă dinainte de plecarea la Viena. Căsătoria o oficiase Codreanu, acesta nefiind capabil să îi refuze nimic Persidei. Mara era consternată că Persida încă îi lua apărarea lui Națl. Dându-și seama că lăsase ușa descuiată, Mara a fugit înspăimântată spre casă.
Capitolul XIX
Verboncul
În teritoriile translivanene, aflate sub stăpânire austro-ungară, se zvonea că generalul italian Garibaldi urmărea detronarea împăratului austro-ungar și obținerea independenței Italiei. Exista o stare de temere generală, cauzată mai ales de faptul că urma perioada recrutării obligatorii în armată. Națl a sfătuit-o pe Persida să contribuie și ei la ”răscumpararea” lui Trică (suma plătită pentru scutirea de serviciu militar), pentru a o îndemna și pe Mara, a cărei zgârcenie era cunoscută, să dea banii necesari. Întrucât nu putea merge să vorbească direct cu mama ei, Persida s-a dus să îi ceară ajutorul lui Bocioacă. A reușit să vorbească cu Marta, care controla toate discuțiile soțului ei cu celelalte femei. Femeia s-a oferit să intermedieze răscumpărarea lui Trică, însă, pentru a nu trăda sentimentele pe care le avea ea însăși față de Trică, l-a sfătuit pe Bocioacă să nu se implice. Pentru că acesta urmărea să îl țină acasă pe Trică pentru a-l căsători cu fiica sa, Sultana, a sfârșit prin a plăti el însuși 1700 de florini, iar Persida 500. Între timp Marta și Trică au avut mai multe momente intime.
Când Trică a aflat de la cine au provenit banii de răscumpărare și în ce scop au fost ei dați, a hotărât să se alăture alaiului recruților austro-ungari (”verbonc”) care urmau să meargă pe câmpul de luptă. După ce și-a pus șapca de soldat pe cap, putea fi socotit înrolat. Persida l-a părăsit pe Națl, după ce el a bătut-o din nou. Nereușind să îl oprească pe Trică, Mara și Persida s-au alăturat și ele alaiului impresionant.
Capitolul XX
Norocul casei
După ce Trică s-a înrolat, Mara și Persida au mers acasă, unde, într-un moment de sensibilitate, Mara i-a mărturisit Persidei că nu trebuie să își facă griji pentru viitor, întrucât orice bărbat va fi fericit să o ia de nevastă cu o zestre în valoare de zeci de mii de florini. Persida a fost uimită să afle de dimensiunea economiilor Marei, și se simțea diferit gândindu-se câte putea schimba acea sumă. În timpul nopții, Persida s-a întors la Națl, care a continuat să o bată. După o perioadă, Persida era din nou însărcinată și, în apropiere de Sfântul Nicolae, a dat naștere unui băiat. Mara a mers să își vadă fiica. Când, după miezul nopții, s-a întors și Națl acasă, a fost emoționat să își vadă copilul și i-a cerut iertare Persidei pentru tot răul făcut. Mara a avut și ea un cuvânt de încurajare pentru Națl, iar, în dimineața următoare, Hubăroaia a venit și ea să își vadă nepotul. Pe Persida a sărutat-o cu dragoste și cu sfială. Cu înțelepciune, Persida a hotărât să își boteze copilul în religia bătrânului Hubăr, cu maica Aegidia drept nașă. Hubăroaia i-a cerut maicii Aegidia și părintelui ”pleban” să intermedieze împăcarea lui Națl cu tatăl său. Când l-a văzut pe părinte, Hubăr i-a mărturisit că nu putea accepta faptul că avea un nepot nelegiuit, având în vedere că îi știa pe Persida și pe Națl necununați, așa cum el avea un fiu nelegiuit, pe Bandi. Când Națl a venit la tatăl său, însoțit de părinte, i-a mărturisit că el și Persida erau cununați dinainte de plecarea la Viena. În lumina ultimelor vesti, Hubăr a fost îmbunat și a mers, împreună cu Hubăroaia, să își vadă nepotul și pe Persida. Au luat cu ei daruri alese: toți galbenii și argintăria pe care o aveau. Hubăr i-a cerut iertare Persidei pentru toate supărările pricinuite, iar pe copil l-a binecuvântat.
Bandi îl ura tot mai mult pe Hubăr și își dorea să îl omoare după ce a considerat că, venind în acea casă, s-a pus între el și singurii oameni pe care îi avea alături.
Capitolul XXI
Pace si liniste
Deși toți cunoscuții se purtau cu amabilitate față de Persida, ea știa că între ei încă exista vrajbă, cu excepția maicii Aegidia, care era cu adevărat fericită. După ce Persida s-a refăcut după naștere, a avut loc și botezul, la care a participat foarte multă lume, iar petrecerea s-a dat în casa lui Hubăr. Nașterea fiului său l-a schimbat foarte mult pe Națl, care a trebuit să devină mai responsabil și să aibă grijă de casă și gospodărie. Trică s-a întors din război (Războiul Austro-Italian din 1859), după ce a fost rănit la șold. Perioada petrecută pe câmpul de luptă l-a schimbat, transformându-se într-un bărbat îngrijit, aranjat și hotărât. A încercat să redevină calfă la Bocioacă, însă, mânată de evenimentele trecute, Marta s-a opus. Cu sprijinul lui Bocioacă, deși nu își făcuse anii de călătorie, Trică a devenit “maiestru” cojocar iar Națl “maiestru” măcelar.
După ce a lăsat măcelaria în grija lui Națl, Hubăr a hotărât să se reîntoarcă la Viena. Înainte de plecare, și-a dorit să își facă datoria față de Bandi, care, prin mijlocirea și la rugămintea Persidei, a acceptat să meargă cu Hubăr la Viena. Când Hubăr a venit să vorbească cu Bandi și i-a mărturisit că era tatăl lui, acesta l-a lovit cu pumnul în piept, l-a mușcat de gât și s-a așezat cu genunchii pe pieptul său, râzând la fiecare apăsare. Când Persida a deschis ușa camerei în care se aflau cei doi, era deja liniște, iar Bandi continua să râdă.
***